România, cea mai puțin deprimată țară din UE, potrivit cifrelor raportate

0

Cel puțin la nivelul cifrelor raportate de autorități, România este cea mai puțin deprimată țară din UE.

Cele mai recente statistici Eurostat arată că cele mai multe cazuri de depresie cronică din lume au fost raportate, în 2019, de Slovenia (15,1% din populație), Portugalia (12,2%) și Suedia (11,7%). La capătul opus se găsesc Malta (3,5%), Bulgaria (2,7%) și România (1%). Ar fi un lucru cu adevărat îmbucurător dacă nu ar ascunde probleme legate de prejudecăți și o obișnuință de a ascunde astfel de afecțiuni ”nedemne”, este de părere Beatrice Popescu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima.

Nu doar că cifrele nu par desprinse din realitate, dar efectele psihologice ale pandemiei au determinat o creștere masivă la nivel global a incidenței anxietății și depresiei, iar medicii încearcă tot mai des să atragă atenția asupra efectelor ”pandemiei tăcute”, așa cum a fost numit fenomenul de specialiști.

”Ne-am obișnuit că trebuie să facem ”bine”, dar e normal să nu fii în fiecare zi bine și e normal să vorbim despre asta! Neadresarea unor tulburări psihice sau emoționale la timp poate conduce la deteriorarea relațiilor de familie, de cuplu, profesionale, academice, până în punctul în care se poate produce o alienare, un divorț, pierderea locului de muncă, demisia sau renunțarea la studii. O tulburare psihică netratată la timp poate avea consecințe sociale dezastruoase. Tipic deja este cazul adultului care își tratează depresia sau anxietatea cu alcool, în loc să recurgă la ajutorul unui medic psihiatru. Este nevoie de un anumit tip de educație anti-stigmatizare pentru că, din păcate, mulți oameni simt că ar putea fi stigmatizați dacă recunosc că au un disconfort psihic sau o tulburare emoțională. Fiecare om are dreptul la o viață mai bună, fără simptome invalidante sau stări emoționale dificil de gestionat”, explică psihoterapeutul Beatrice Popescu.

Specialistul consideră că, în primul rând, autoritățile ar putea fi mai active în organizarea campaniilor anti-stigmatizare. Aceasta, în condițiile în care mulți oameni evită să ceară ajutorul unui specialist în sănătate mintală din cauza unor prejudecăți moștenite de la părinți, de la grupul de prieteni sau din mediul lor profesional.

”De asemenea, ar fi nevoie de o mai mare implicare în oferirea unor servicii acoperite de casa de asigurări, de oferirea unor plafoane mai generoase, în așa fel încât dacă un pacient cere ajutor, să i se ofere sprijin continuu, nu doar o intervenție scurtă. Totodată, foarte mulți oameni rămân neasistați în lipsa educației rudelor sau aparținătorilor care nu recunosc simptomele unei depresii, deci conceptul cel mai util în conștientizarea nevoilor de sănătate mintală rămâne educația. Încă de la orele de dezvoltare personală din gimnaziu sau liceu ar putea fi introduse în curriculum anumite concepte de sănătate mintală”, a menționat Beatrice Popescu.

În plus, un aspect de ajutor ar fi ca medicii de medicina muncii să se poziționeze ca aliații angajatului, nu ca aliații angajatorului și să recomande investigații suplimentare angajaților care acuză simptome psihice sau de burnout, este de părere psihoterapeutul.

About Author

Raluca Bajenaru

Leave A Reply