Românii știu despre existența autismului, însă nu cunosc prea multe despre această tulburare, arată un studiu realizat în cadrul campaniei « Oferă-mi o șansă ! » – dedicată sensibilizării asupra importanței integrării sociale a persoanelor cu autism, derulată ca parte a proiectului strategic “Și ei trebuie să aibă o șansă!”, cofinanțat din fonduri europene.
Autismul este asociat în primul rând cu vârsta copilăriei, problematica adulților cu autism fiind mai puțin cunoscută. 87% din persoanele intervievate au auzit de autism dar doar 12% dintre ele afirmă că știu destul de multe lucruri despre afecțiune. Rezultatele cercetării calitative arată că gradul de informare al părinţilor dar şi al profesorilor/educatorilor în ceea ce priveşte autismul este unul scăzut, dar în același timp bogat în mituri, de tipul: copiii cu autism „sunt agresivi”, „au retard mintal”, „refuză” să aibă un comportament normal, au simptome vizibile fizic precum, de exemplu „dimensiuni mai mari ale capului”. Cu toate acestea, există două categorii de informații care se regăsesc la majoritatea respondenților (aproximativ 80% din persoanele intervievate în cadrul cercetării cantitative afirmă că aceste informații sunt adevărate): persoanele cu autism au talente deosebite și autismul se regăsește mai frecvent în rândul copiilor.
Aproape jumătate dintre respondenți consideră că, pentru deprinderea aptitudinilor sociale, cea mai buna metodă este integrarea în colectivitate. Referitor la procesul de integrare școlară a copiilor cu tulburări de spectru autist, 34% dintre intervievații care au declarat că au cel puțin cunoștințe minime despre autism sunt de părere ca ei trebuie sa invete în școli și clase normale, asistați de un terapeut, 47% consideră că acești copii ar trebui să învețe în școli/grădinițe speciale, 9%, în clase speciale din cadrul școlilor normale.
Lipsa de pregătire a profesorilor, lipsa unui curriculum special și dotarea necorespunzătoare a școlilor sunt principalele motive invocate de cei care consideră că persoanele cu autism nu trebuie să fie integrate în învățământul de masă – aceste motive sunt menționate în proporția cea mai mare de către respondenții aflați în intervalul de vârstă 25-34 ani. Cea mai mare parte a părinţilor consideră că este necesar să se testeze posibilitatea ca un copil autist să fie integrat într-o grupă/clasă normală. Doar în cazul unui eşec al încercării trebuie să se hotărască integrarea într-un grup special.
Majoritatea cadrelor didactice nu se simt suficient de pregătite pentru a face faţă cazurilor de autism din punct de vedere al cunoştinţelor, al pregătirii psihologice şi emoţionale sau al resurselor de atenţie, arată studiul.
Referitor la integrarea profesională a persoanelor cu tulburări de spectru autist, aproape jumătate dintre cei intervievați în cadrul studiului cantitativ, sunt de părere că cei care suferă de autism pot munci, iar 43% consideră că ei ar trebui să aibă aceleași drepturi la muncă, precum celelalte persoane. Totuși, doar 38% din persoanele intervievate consideră că persoanele care au tulburări din spectru autist pot munci oriunde, în timp ce 53% cred că locul de muncă cel mai potrivit este în cadrul unor centre specializate sau ONG.
Cea mai mare parte a participanţilor la studiul calitativ consideră că recuperarea persoanelor cu autism poate ajunge şi la un procent de 60% dacă intervenţiile sunt realizate la momentul potrivit, iar tratamentul este constant și bine realizat. Există, în rândul respondenților, o lipsă de încredere în demersurile de recuperare a copiilor cu autism în România, principala barieră fiind considerată lipsa de implicare a statului. Pe de alta parte, principalul punct de sprijin este considerat a fi societatea civilă, prin intermediul ONG-urilor. Aşteptările vizează implicarea puternică a statului în susţinerea familiilor cu copii cu autism prin finanțarea unor centre de reabilitare: „statul ar trebui să se implice mai mult prin a pune la dispozitie parinților niște centre cu specialiști pentru ca ei să îi învețe să reabiliteze copilul” și centre de consiliere psihologică şi training: „statul să ofere niște locuri părinților ca să învețe ce să facă cu copilul”; „consiliere pentru părinti – şi ca să ştie ce să facă şi ca să reziste presiunii psihice”.
Proiectul “Și ei trebuie să aibă o șansă!” își propune creșterea șanselor de integrare socială și pe piața muncii, a copiilor și tinerilor cu autism, prin diagnosticarea precoce și facilitarea accesului la servicii și programe de recuperare și asistență specializată. Proiectul are o durată de trei ani, este implementat de Fundația Romanian Angel Appeal în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală Protecția Copilului și Asociația de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale din România și co-finantat din Fondul Social European, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2001 – 2013, “Investește în oameni!”.
