Un studiu finantat de Armata Americana pentru a cerceta efectul poluantilor la care ar putea fi expuse trupele a demonstrat ca o gama larga de toxine din mediul inconjurator au efecte negative nu doar asupra animalelor care au luat contact cu ele, ci si asupra urmatoarelor trei generatii, potrivit articolului publicat in jurnalul PLoS ONE.
Secventa ADN a animalelor ramane neschimbata, insa componentele toxice schimba modul in care genele se activeaza si se dezactiveaza. In timp ce studiile anterioare au demonstrat efecte similare in cazul pesticidelor si fungicidelor, acesta este primul studiu care arata ca o varietate mai mare de agenti toxici, cum ar fi petrolul reactor, dioxina, plasticul, pesticidele DEET si permetrina determina perpetuarea efectelor epigenetice la nivelul mai multor generatii.
“Nu ne-am asteptat ca toate substantele sa aiba efecte transgenerationale, insa cercetarea a demonstrat acest fapt. Am crezut ca hidrocarbonul va testa negativ, dar a fost de asemenea pozitiv”, a spus biologul molecular Michael Skinner, din cadrul Universitatii de Stat din Washington. Cercetatorii au concluzionat ca transmiterea afectiunilor genetice nu reprezinta caracteristica multor compusi aflati in mediul inconjutrator. Echipa a testat o combinatie de pesticide – permetrina si insecticid DEET, un mix de plastic –bisphenol A si ftalati, dioxina (TCD) si o combinatie de hidrocarbon – petrol reactor.
Studiul ofera o noua perspectiva de cercetare legata de modul in care se dezvolta afectiunile. In timp ce, in general, toxicologii se concentreaza pe studierea animalelor expuse unui anumit compus, cercetarea de fata arata ca bolile pot fi cauzate si de expuneri mai vechi la substante, transmise generatiilor urmatoare prin schimbarile epigenetice.
Expunerile la anumiti compusi pot fi identificate si diagnosticate prin folosirea unor markeri moleculari epigenetici. “Pe viitor, am putea folosi acesti biomarkeri specifici pentru a determina expunerea personala la diverse substante in prima parte a vietii si pentru a evalua susceptibilitatea de a dezvolta o anumita boala mai tarziu”, a explicat Skinner. Cercetatorii au expus femele sobolan gestante la nivele ridicate de substante chimice si au identificat schimbari genetice la trei generatii de urmasi. Printre efectele expunerii se aflau faptul ca femelele ajungeau mai devreme la pubertate, calitatea redusa a spermei si producerea unui numar mai mic de foliculi ovarieni care sa ajunga mai tarziu oua.
