Discuţiile privind reforma şi finanţarea sistemului sanitar în România, în ciuda intensităţii şi a gravităţii situaţiilor, nu au reuşit, din păcate, să asigure sectorului resursele necesare unei evoluţii care să-i mulţumească pe contributori, pacienţi şi pe practicanţii profesiilor medicale. >>>
Dacă anul trecut s-au exprimat mai des opinii privind o schimbare de abordare bugetară pentru sănătate, la nivel european, anul acesta observăm o tendinţă de modificare a priorităţilor bugetare la nivelul statelor membre în detrimentul sectoarelor sănătate şi educaţie, în ciuda recomandărilor venite din partea Uniunii Europene.
În statele membre ale Uniunii Europene, cheltuielile totale pentru îngrijirea sănătăţii sunt între mai puţin de 5% şi până la aproximativ 11%, sectorul sanitar fiind privit încă, în mai multe state, ca pe un cost şi mai puţin ca o investiţie pentru dezvoltarea capitalului uman şi a societăţii. Diferenţele de alocare bugetară pentru îngrijirea sănătăţii diferă în funcţie de PIB‑ul fiecărui stat, iar statele din nordul Europei se situează printre cele care alocă sistemului sanitar cele mai mari sume din buget (uneori peste 80% finanţare de la bugetul public), ceea ce duce, implicit, la o calitate ridicată a serviciilor medicale oferite cetăţenilor.
România continuă să se afle la capătul inferior al clasamentului european amintit, inclusiv în ceea ce priveşte numărul de medici per capita, dezechilibre apărând şi la raportul dintre medici generalişti şi specialişti, numărul de asistenţi şi infirmieri etc.
Proiect comun de e-Sănătate pentru cinci state nord‑europene
Contribuţia fondurilor structurale la finanţarea sistemelor de sănătate este una dintre modalităţile de revigorare a sistemului, cu implicaţii pe termen mediu şi lung. De aceea propunem prezentarea unui exemplu de utilizare a acestor instrumente, mai exact un caz de bune practici în domeniul e-Sănătate şi cooperare transfrontalieră. Este vorba de The Competitive Health Services Project (2008-2010), o iniţiativă care reuneşte eforturile a cinci state din Spaţiul Economic European – Finlanda, Irlanda, Marea Britanie, Norvegia, Suedia – şi are ca obiectiv oferirea de servicii medicale, prin sistemul e-Sănătate, persoanelor care locuiesc în zone izolate şi greu accesibile din aceste state. Acest proiect face parte din The Northern Periphery Programme, 2007-2013, program european la care participă atât state membre UE cât şi alte state (Insulele Feroe, Groenlanda, Islanda şi Norvegia). Programul European dedicat Periferiei Nordice a fost conceput special pentru a răspunde nevoilor populaţiilor aflate la distanţe foarte mari pentru intervenţiile medicale regulate şi pentru a reduce atât costurile, cât şi riscurile pe care le întâlnesc pacienţii.
Din cauza factorilor geografici şi de climă, tratarea pacienţilor aflaţi în astfel de zone este foarte dificilă (dacă nu, de multe ori, aproape imposibilă) şi de aceea a fost necesară o nouă abordare a serviciilor medicale oferite populaţiei.
Cooperarea transfrontalieră, precum şi o foarte bună cunoaştere a factorilor implicaţi de fiecare situaţie, a dus la implementarea câtorva proiecte finanţate prin Programul European dedicat Periferiei Nordice. Programul a fost considerat un succes, atât de autorităţile publice locale, cât şi de finanţatorii europeni.
Proiectul Servicii de Sănătate Competitive a început în anul 2008 şi a luat sfârşit anul trecut; pe parcursul desfăşurării sale a avut trei stadii de implementare: 1) identificarea celor mai bune practici în domeniu (cu referinţă strictă la situaţiile generate de premisele geografice, administrative şi climatice) şi a soluţiilor inovative, 2) evaluarea posibilităţilor de adoptare şi punere în practică a serviciilor e-Sănătate şi 3) dezvoltarea şi schimbul inovărilor e-Sănătate la nivel transnaţional.
Cele mai des întâlnite probleme în zonele respective erau dispersia populaţiei pe arii foarte întinse, cu distanţe lungi între locuinţe, populaţia îmbătrânită, ale cărei nevoi pentru asistenţă medicală sunt în continuă creştere, ceea ce este şi direct proporţional cu creşterea costurilor, dificultăţile sporite în recrutarea şi angajarea personalului medical. Obiectivele imediate ale proiectului au fost identificarea problemelor şi provocărilor, precum şi obţinerea de soluţii care să răspundă, în primă fază, nevoii de asistenţă medicală primară, problemelor pacienţilor cu boli cronice şi asigurarea serviciilor medicale la distanţe mari faţă de centrele medicale existente.
În urma realizării acestui proiect s-au pus la punct câteva proiecte-pilot care urmează să asigure implementarea soluţiilor identificate în perioada 2008-2010.
Finlanda – centru de monitorizare la distanță
Astfel, în Finlanda s-au înfiinţat un centru de monitorizare de la distanţă a pacienţilor, un centru de asistenţă medicală de urgenţă de la distanţă precum şi un centru de terapie de comunicare pentru persoanele care au nevoie de consiliere specială.
Centrul de monitorizare a pacienţilor asigură o verificare imediată a parametrilor fiziologici ai pacienţilor, monitorizează starea de sănătate a acestora, datorită bazei de date interactive şi, de asemenea, oferă posibilitatea de contactare a personalului medical pentru instrucţiuni. Totodată, se asigură monitorizarea permanentă a pacienţilor cu afecţiuni cardiace.
Centrul de asistenţă medicală de urgenţă asigură instrucţiuni atât audio cât şi video, la domiciliu şi pentru centrele medicale locale, atunci când există situaţii ale căror consecinţe sunt rănirile complicate. Acest centru reuneşte specialişti din specializările adecvate, precum şi personal medical de asistenţă.
Suedia – unitate oftalmologică mobilă
În Suedia s-a realizat o unitate mobilă de monitorizare şi ve-ri-ficare care se ocupă de afec-ţiu-nile oftalmologice foarte des întâlnite la persoanele în vârstă, oferindu-le consultaţii şi tra-tamente la domiciliu. Astfel, se reduce costul deplasărilor per-so-nalului medical în locuri în-de-părtate, se reduce timpul de aşteptare al pacienţilor cu afec-ţiuni oftalmologice şi se rea-li-zează consultaţii şi tra-ta-men-te inclusiv pentru pacienţii netransportabili.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, luna Aprilie 2011
