Răspunderea pentru calitatea şi siguranţa îngrijirilor medicale acordate în cadrul sistemelor de sănătate din fiecare ţară revine guvernului fiecărei ţări prin Ministerul Sănătăţii, în conformitate cu “Raportul OMS din anul 2000”. Acest raport enunţă clar rolul de “stewardship” al guvernului şi al Ministerului Sănătăţii: «Guvernul trebuie să aibă întotdeauna cea mai mare responsabilitate pentru performanţa generală a sistemului sanitar al unei ţări, inclusiv calitatea şi siguranţa ingrijirilor medicale oferite de sistem. Cuprinde trei sarcini principale asumate de guvern şi de agenţii săi, în primul rând de Ministerul Sănătăţii:
• Elaborarea politicilor sanitare –definirea viziunii şi a direcţiei strategice;
• Exercitarea influenţei – inclusiv abordări ale reglementării;
• Generarea şi utilizarea informaţiilor (“inteligenţei”).»
Aceasta înseamnă că guvernul şi Ministerul Sănătăţii au obligaţia de a crea şi finanţa structurile care să asigure acest lucru (legate de infrastructura sistemului medical, organizare, învăţământ medical, cercetare etc.). Uniunea Europeană, prin Tratatul de la Maastricht, susţine atari atribuţii ale fiecărei ţări (art. 152 şi 129), dar aceste atribuţii rămân în responsabilitatea deplină a statelor membre (organizarea şi furnizarea de servicii medicale). UE a formulat următoarele propuneri de sprijinire a statelor membre pentru luarea de măsuri privind siguranţa pacienţilor:
1. Sprijină dezvoltarea unor politici şi programe privind siguranţa pacienţilor
2. Informarea cetăţenilor şi a pacienţilor
3. Stabilirea de sisteme de raportare şi învăţare privind evenimentele adverse
4. Sprijinirea dezvoltării unei “culturi a siguranţei pacienţilor” prin educarea şi instruirea profe-sioniştilor şi a managerilor medicali
5. Dezvoltarea şi promovarea cercetării privind siguranţa pacienţilor
6. Clasificarea, codificarea şi măsurarea siguranţei pacienţilor
7. Difuzarea cunoştinţelor, a experienţei şi a celor mai bune practici la nivel european
Pentru infecţiile nozocomiale UE recomandă:
• Implementarea unei strategii naţionale pentru prevenirea şi controlul infecţiilor nozocomiale
• Stabilirea unor comitete naţionale multidisciplinare pentru coordonarea şi implementarea unei strategii naţionale
Legislaţia UE priveşte unele aspecte ale siguranţei pacienţilor precum:
• farmacovigilenţa
• siguranţa dispozitivelor medicale
• rezistenţa la antibiotice
• telemedicina
• siguranţa ţesuturilor umane, a celulelor, a sângelui, iar în viitorul apropiat şi a organelor umane
Menţionez că în cadrul “High level group on health services and medical care” s-a constituit “Grupul de lucru pentru siguranţa pacienţilor”.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
Dr. Mircea Olteanu, prim vicepreşedinte al Asociaţiei Spitalelor din România
