Carmen Mihai, Governmental Affairs Director la Sanofi‑Aventis, a împlinit deja 14 ani de când este în industria farmaceutică, în aceeaşi companie. Era oncolog la Colţea, când destinul a adus-o fără premeditare în farma: “I-am cunoscut la un congres pe cei de la Rhone-Poulenc Roler, le-am plăcut… Şi pentru că le-am spus da, mi-a fost foarte greu să îmi iau cuvântul înapoi. Este un lucru pe care nu pot să-l fac, aşa că a trebuit să merg mai departe”. >>>
A intrat în farma în “perioada romantică”, în care regulile erau puţine şi erau multe de făcut. Suverană era “regula bunului simţ”, regulă care este încă cea mai puternică, pentru ea. Acum s-au adăugat numeroase reglementări, iar gradele de libertate s-au redus. “Ceea ce mi-am propus de la început a fost să nu mă schimb. Poate suna bizar, dar eu am fost de la început director. O poziţie care pentru unii ar putea însemna foarte mult, pe mine cred că nu m-a schimbat – consider că am rămas un om normal şi modest”.
Perioada romantică a însemnat imaginaţie şi realizări, începând cu accesul medicilor români la informaţia de ultimă oră. “Accesul medicilor la informaţie era destul de redus; cred că am fost printre primele companii care au făcut aici studii internaţionale foarte serioase, printre primii care am adus speakeri străini, foarte cunoscuţi, la noi.”
Se mândreşte că a pus umărul pentru a crea o carte de vizită medicinii şi industriei farmaceutice locale şi şi-a pus cuvântul zălog pentru calitatea cercetării clinice din România. “La un moment dat am avut ca invitat un speaker care conducea un grup de studii clinice în Canada, care lucrau cu un produs foarte important și l-am pus în contact cu medici din România care erau foarte entuziasmaţi la ideea că ar putea să lucreze cu produsul respectiv, şi am insistat foarte mult ca România să fie inclusă. Mi-a spus: Ok, dar dacă lucrurile nu merg bine, este responsabilitatea ta! Am spus că mi-o asum. Studiul era foarte complicat şi presupunea foarte multe lucruri pe care medicii de aici nu le mai făcuseră, dar a mers foarte bine!”.
Un alt moment a fost când a reuşit ca unul din produsele importante ale companiei, “hi-tech” la ora aceea, să fie “produs în cooperare cu o firmă din România”, ceea ce scria şi pe cutia medicamentului. “Șefii nostri de la Paris au fost iniţial foarte reticenți, însă i-am convins şi au venit şi au vizitat fabrica. Au rămas impresionaţi, iar eu am fost foarte mândră. Nu era puţin la vremea aceea, în anii ’99 – 2000”, îşi aminteşte Carmen Mihai.
Să lucrezi în farma nu e greu, spune Carmen, mai ales dacă ai o bună înţelegere a ceea ce se întâmplă. Însă există foarte multe schimbări din exterior care obligă farma să se schimbe “şi la interior”. Spune însă că nu este surprinsă, ba chiar le-a prevăzut din 2007‑2008. “Vor fi din ce în ce mai multe probleme financiare mai ales într-o ţară ca România, unde finanţarea nu a fost niciodată suficientă. Toată lumea este confruntată cu aceste probleme. Ce e particular este că în România măsurile se iau “on the spot” sau la diferite presiuni. Cred că la noi lipseşte viziunea pe termen mediu şi lung şi anticiparea impactului”.
Noul mecanism de clawback adoptat la începutul lunii octombrie e un exemplu pentru această lipsă de viziune: “Cred că s-a pornit de la o premisă greşită, aceea că consumul de medicamente este 100% controlat de companiile farmaceutice. Nu cred că este aşa, oricum n-ar trebui să fie aşa. Medicamentele nu intră în categoria opţionalului, ele reflectă nevoia pacienţilor. Viitorul, şi nu foarte îndepărtat, va demonstra asta. Sistemul de sănătate are nevoie de o strategie pe termen lung”.
Un aspect la care industria are de lucru este propria sa imagine, consideră Carmen Mihai, în condiţiile în care la interfaţa cu publicul a venit în general zona de marketing, lăsând în umbră munca asiduă pe care o depun oamenii de ştiinţă din laboratoarele de cercetare: “Există suspiciuni la adresa industriei, care, sigur, nu e o societate caritabilă, deşi putem vorbi şi despre numeroase proiecte CSR în care suntem implicaţi. Percepţia, însă, nu este chiar cea pe care ne-am dori-o şi este neajunsul întregii industrii. Când am văzut prima dată cum arată centrele noastre de cercetare şi oamenii care lucrează acolo… Imaginea lor e destul de diferită de a celor din partea de promovare, cu care lumea vine în contact”.
Carmen Mihai crede că “viitorul sună diferit” pentru multe business-uri, nu numai pentru farma, iar criza se manifestă inclusiv la nivel de valori, repere, stil de viaţă. “Vor trebui foarte multe lucruri regândite şi reaşezate… cred că oamenii care au stat undeva în spate trebuie să aibă un cuvânt mai puternic de spus”. <<<