Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din lume, a muncit timp de 47 de ani într-un ritm infernal pentru a îndeplini promisiunea făcută pe patul de moarte profesorului Dimitrie Bagdasar, de a continua istoria neurochirurgiei românești. De o mare modestie şi cu o imensă dăruire la patul bolnavului, a salvat mii de vieţi utilizând inclusiv tehnici inovative, în premieră, rezolvând cu inspiraţie şi talent situaţii dificile şi imprevizibile.
S-a născut pe 25 aprilie 1920, la Fălticeni, judeţul Suceava. Tatăl, Constantin Ogrezeanu, lucra la BNR, iar mama, Maria, era casnică. Școala generală și primele clase ale liceului le urmează la Fălticeni, apoi învață la București, la Școala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu”, după ce îi cere mamei să o trimită la cea mai bună școală din țară. Și-a pierdut tatăl la numai 13 ani. Şi-a dorit foarte mult să devină medic, trecând cu o voință de fier peste rezerva celor care îi erau tutori și trebuiau să-i decidă destinul.
După bacalaureat (1939), intră în toamna aceluiași an la Facultatea de Medicină din București. La facultate are dascăli renumiți: Francisc Rainer (profesor de anatomie), George Emil Palade (care i-a fost asistent pentru un an), Alfred Rusescu (pediatrie), Gheorghe Zotta (parazitologie), Nicolae Ionescu-Siseşti (neurologie).
Întâlnirea sa cu neurochirurgia – domeniu nou în epocă – se produce în octombrie 1943, când era intern la Spitalul nr. 9 din București. Atunci îi cunoaște pe membrii “echipei de aur” din neurochirurgia românească, prof. dr. Dimitrie Bagdasar, cel care a pus bazele neurochirurgiei în România, și doctorii Constantin Arseni și Ionel Ionescu (care avea să îi devină soț), medici secundari la acea vreme. Era vreme de război, iar prof. Bagdasar o avertizează că ritmul de lucru este solicitant: “Avem pavilioane cu răniți care sunt deja neîncăpătoare. Vin la orice oră din zi și din noapte…”. Însă nimic nu o intimidează. Vara, studentă fiind, face practică în spitalele cu răniți din Fălticeni.
În anul următor (1944), Sofia Ionescu face prima sa intervenție chirurgicală (o trepanație) pe creier. În urma bombardamentelor asupra Bucureştiului, la spital este adus un băiețel care trebuia operat de urgență. Profesorul nu putea face intervenția, avea o supurație la deget, ceilalți doi chirurgi nu erau disponibili, iar Sofia Ionescu se oferă să îl opereze ea. Copilul s-a făcut bine, iar reușita îl determină pe prof. Bagdasar să spună: „Dumneata ai aptitudini! Rămâi la neurochirurgie!”. Cuvintele acestea au marcat începutul unei cariere de 47 de ani. Au reprezentat și o schimbare de destin fiindcă, după propriile sale mărturisiri, Sofia Ionescu își dorise inițial “o viață liniștită de medic internist” în orașul său natal.
La absolvirea facultăţii, în anul 1945, se căsătorește cu dr. Ionel Ionescu, cu care a avut doi copii (Constantin și Ioana).
Își susține doctoratul în ianuarie 1946, iar peste o lună, secundariatul în neurochirurgie. Au locuit timp de șapte ani în spital, asigurând gardă permanentă, iar 15 ani nu au avut concediu de odihnă. În 1954 devine medic primar, iar în 1976 obține gradul de medic primar neurochirurg II. Face parte din prima echipă de neurochirurgie din România, alături de Ionel Ionescu și Constantin Arseni, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Bagdasar. În fiecare dimi-neață, Sofia Ionescu realiza operații pe creier, iar după-amiază – pe cele pe coloană. Este și autoare de operații in premieră, folosind tehnici inedite și salvând astfel sute de vieți.
În 1970, când a însoțit o pacientă, membru al Ambasadei franceze, la Paris și Lyon, medicilor francezi nu le-a venit să creadă că se află în fața unei femei neurochirurg. Au rugat-o să le arate mâinile, pentru a verifica dacă are bătătura specifică pe inelar (un semn al neurochirurgilor, ca urmare a folosirii “pensei gouge”). Spre surprinderea lor, bătătura Sofiei Ionescu (după 25 de ani de experiență) le-a depășit așteptările. A fost o dovadă de competență și de recunoaștere.
După cercetări care au durat peste 30 de ani, la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc, pe 17 septembrie 2005, s-a certificat faptul că românca Sofia Ionescu este prima femeie neurochirurg din lume.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, luna Aprilie 2011
