In ultimii ani a fost iniţiat la nivel european un proces uniform de formare profesională şi de certificare în specialităţile medicale. Acest proces este integrat de Uniunea Europeană a Medicilor Specialişti (UEMS), o organizaţie cu sediul la Bruxelles (www.uemssurg.org). Deşi res-pectivul organism a fost înfiinţat la mijlocul anilor ’90, procesul de certificare europeană se află încă la început.
“În momentul ăsta se conturează un sistem european de învăţământ, care înseamnă acreditare de centre, de profesori, cursuri de pregătire, organizare de examene, acordarea de diplome, un sistem de certificare. Procesul demarează greu, dar numărul de candidaţi a crescut an de an; pe măsură ce oamenii află că există atari examene europene şi acestă diplomă, se vor strădui să o obţină. În viitor respectivul proces şi diploma finală vor sta la baza întregii activităţi pe specialitatea respectivă, în Europa”, explică Irinel Popescu, directorul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic din cadrul Institutului Fundeni, care este implicat în două secţiuni, cea de chirurgie hepato-
-bilio-pancreatică şi cea de transplant.
Secţiunea de transplant, deşi înfiinţată în 2007, este mai avansată în ceea ce priveşte acest program de integrare faţă de alte secţiuni. Procesul a demarat prin constituirea unui corp de profesori examinatori care, pe baza CV-ului, au primit o Diplomă Onorifică (Honorary Diploma – n.red.), care le permite să facă parte din corpul profesoral. Profesorul Irinel Popescu a primit o asemenea Diplomă Onorifică în 2009. Între specialiştii de nivel european care au fost cooptaţi în rândul examinatorilor fac parte şi doi români, prof. Irinel Popescu şi prof. Mihai Lucan.
Corpul profesoral este implicat atât în examinarea aplicanţilor pentru specializare europeană în transplant, cât şi în organizarea unor cursuri pregătitoare pentru aceştia. În cadrul Diviziei de transplant există patru module: pentru transplant multiplu, pentru transplant de rinichi, de pancreas şi de ficat. Fiecare candidat trebuie să treacă acelaşi modul cu două comisii diferite, fiecare comisie având trei profesori examinatori. În caz că doreşte să aplice pentru mai multe module, fiecare modul presupune aceeaşi procedură de examinare. Examenul este oral.
“După îndelungi dezbateri în cadrul corpului profesoral s-a decis că cea mai bună formă de examinare este examenul oral; o comisie alcătuită din trei profesori examinează fiecare candidat în parte şi acordă un calificativ, «admis» sau «respins»”, explică Irinel Popescu.
Solicitanții trebuie să îndeplinească o serie de condiţii specifice. Ca exemplu, pentru a aplica pentru diploma europeană în transplant hepatic trebuie să ai cel puţin 30 de transplanturi hepatice efectuate personal.
Până acum, în urma examenelor susţinute anual, la Praga (2007), Berlin (2008) şi Paris (2009), câteva zeci de specialişti au obţinut Diploma Europeană în Transplant, pentru unul sau mai multe module. În 2010 examenele sunt prevăzute pentru luna octombrie, la Porto (Portugalia).
“Până acum nu a fost nici un candidat din România, deşi am avut circa zece participanţi la cursul de pregătire de la Budapesta. Există un sistem european, există centre de pregătire acreditate de către UEMS, şi ar fi de dorit ca şi candidaţii din România să încerce să treacă acest examen”, explică profesorul Irinel Popescu. Prima sesiune de cursuri pregătitoare a avut loc la Budapesta, în 2009, unde între cei care au predat s-a numărat şi prof. Irinel Popescu. Un alt curs de pregătire este programat pentru luna martie, la Roma.
Deşi în România nu există încă un centru de pregătire acreditat UEMS, prof. Irinel Popescu spune că există intenţia ca şi Institutul de la Fundeni să aplice pentru a deveni centru de pregătire la nivel european.
Se conturează un sistem european de învăţământ, de la acreditare de centre, de profesori, cursuri de pregătire, organizare de examene, până la acordarea de diplome şi a unui sistem de certificare. În viitor, acest proces şi diploma finală vor sta la baza întregii activităţi pe specialitatea respectivă, în Europa”, explică prof. Irinel Popescu.
Delia Budurcă, redactor-șef