Dr. Speranța Iacob este unul din tinerii medici implicați în Programul Național de Transplant inițiat de Prof. Dr. Irinel Popescu la Institutul de Boli Digestive și Transplant Hepatic Fundeni din Capitală. La mijlocul lunii august, la Congresul International de Transplant de la Vancouver, Speranța Iacob a fost recompensată cu un important premiu. Este la Fundeni din timpul rezidenţiatului, din 2002, şi a fost cooptată încă de atunci în echipa de transplant a Prof. Dr. Irinel Popescu. E un medic pasionat, devotat, care consideră că medicina implică o muncă de misionariat pe care nu oricine o poate face.
– Ați primit recent un important premiu, la ultima ediție a Congresului de Transplant. Despre ce este vorba ?
La mijlocul lunii august am participat la a XXIII-a ediție a Congresului Internațional de Transplant. Am luat un premiu care se numește “Emerging Economy Travel Award”. Este de fapt al 28-lea premiu luat de mine din 2001, de când am început să contribui la lucrările elaborate în cadrul Clinicii de gastroenterologie, dar a fost primul premiu pe care l-am primit pe scenă, în sesiune plenară, și a fost o surpriză extrem de plăcută. Au mai fost acordate numai șapte astfel de premii. Am luat un premiu similar și la ediția trecută a Congresului Internațional de Transplant, de la Sidney, unde am participat cu trei lucrări. Acum am participat cu patru lucrări. Lucrarea premiată a fost un poster cu titlul: “Survival Outcomes following liver transplantation (SOFT) score – A useful predictor of short term mortality in Romanian Liver Transplant Program”. Scopul lucrării este identificarea rolului predictiv al scorurilor SOFT și MELD (scoruri create de americani) pentru evaluarea supraviețuirii la 3 luni post-transplant în cadrul Programului Național de Transplant. Am raportat în experiența românească abilitatea bună a scorului MELD de a prezice mortalitatea la pacienții aflați pe lista de asteptare pentru transplant hepatic (TH) în trei articole publicate în 2005, 2007 și, respectiv, 2009. În România se folosește scorul MELD încă din 2004, când am inițiat, în cadrul unui proiect Viasan, primul registru computerizat de înregistrare prospectivă a tuturor pacienților listați pentru TH în centrul nostru și vizualizarea în timp real a pacienților prioritari la fiecare grup în funcție de valoarea scorului MELD. La Vancouver am mai participat cu trei lucrări făcute în cadrul unui stagiu în Germania – două prezentări orale și un poster. Două dintre lucrări sunt legate de anumite polimorfisme prezente în genele ce codifică receptorii de chemokine sau genele ABC transporterilor, mutații ce pot constitui factori de risc pentru diferite răspunsuri la tratamente sau complicații post-transplant. O lucrare privește riscul apariției complicațiilor biliare post-transplant – stenozele biliare non-anastomotice, care se corelează cu prezența anumitor mutații în receptori de chemokine (CCR5, CX3CR1), și o prezentare orală legată de recurența histologică severă a virusului C post-transplant, în cazul existenței unei mutații punctiforme în genele ABCG8 și MDR1 (ABCB1). A doua prezentare orală a fost legată de diagnosticul neinvaziv al fibrozei post-transplant printr-o metodă numită elastografia tranzitorie (Fibroscan) și prin anumite scoruri ce includ parametrii clinico-serologici, astfel încât să reduci frecvența biopsiilor hepatice post-transplant. La acest moment pacienții cu virus C transplantați necesită efectuarea biopsiilor seriate anual pentru detecția precoce a fibrozei.
– Cum au fost primite aceste lucrări ?
Consider că au fost primite bine deoarece preocuparea legată de îmbunătățirea supraviețuirii post-TH și optimizarea alocării organelor este continuă din 2002, de la introducerea scorului MELD, precum și individualizarea strategiilor de management și terapeutice funcție de prezența anumitor polimorfisme genetice ce pot modifica funcția genelor pe care le codifică. Sunt multe lucruri pe care alții le fac mai bine. Eu am învățat biologie moleculară în Germania, știu metodele, avem cea mai mare parte din aparatură, foarte puține lucruri ne lipsesc, însă și reactivii costă mult. Sunt însă lucruri – legate de genetică – pe care putem să le facem și cu bani mai puțini: am început întâi cu cercetarea unor polimorfisme genetice (polimorfismul genei IL28B) la pacienții netransplantați cu hepatită croni-că C, care au făcut tratament antiviral și care au avut sau nu răspuns virusologic susținut. Pentru viitor se are în vedere modularea schemelor de tratament antiviral în funcție de aceste particularități genetice.
La Vancouver americanii au prezentat studii similare efectuate post-transplant, care au stabilit că prezența genotipului C/C din IL28B (IFNλ3) atât la primitor cât și la donator se corelează cu prezența răspunsului virusologic susținut la aproximativ 80% din pacienți. Marea problemă cu care ne confruntăm post-transplant la cei infectați cu VHC este rata scăzută a răspunsului virusologic susținut (aproximativ 30-40%). În plus, aproximativ 25 până la 40% dintre primitorii VHC pozitivi ajung din nou la ciroză hepatică în 5-10 ani. De aceea, îmi doresc să particip în continuare la studierea diverselor modalități de prevenție și tratament a pacienților cu hepatită cronică C recurentă post-TH, preocuparea pentru virusul hepatitic C fiind tema tezei mele de doctorat și o pasiune mai veche. Scorul MELD a revoluționat alocarea organelor în SUA, a redus numărul deceselor pe lista de așteptare, a redus numărul pacienților incluși pe lista de așteptare, mai ales a celor cu scoruri MELD mici <15. Este însă imperfect, fiind un predictor prost al mortalității post-TH. Provocarea actuală o constituie găsirea unui sistem de scorificare pre-TH care să îmbunătățească și supraviețuirea post-TH.
Concluzia lucrării premiate la Vancouver este că scorul SOFT poate prezice cu acuratețe supraviețuirea post-TH la 3 luni și în Programul Național de TH. În combinație cu scorul MELD care prezice mortalitatea pe lista de așteptare, scorul SOFT poate cuantifica mai bine beneficiul supraviețuirii post-TH, poate ajuta clinicienii să decidă care pacienți ar trebui transplantați și care nu, și să îmbunătățească matching-ul donor – primitor.
– Ați lucrat un an la Essen. Ce ați învățat din experiența germană ?
Mi-a plăcut foarte mult colaborarea între chirurgi și hepatologi, cum discutau și se completau. Acolo, de pacienții post-transplant se ocupau în special hepatologii, aici se ocupă mai mult chirurgii. Noi ne ocupăm de urmărirea pacienților pe parcursul tratamentului antiviral cu interferon și ribavirină, mai puțin de celelalte complicații post-TH sau de urmărirea pacienților în sine. De asemenea, mi-a plăcut modalitatea în care îmbinau partea clinică cu cercetarea de laborator. Și cum uneori se pot desprinde de clinică și pot sta doar să scrie un articol. Publicarea rezultatelor îi ajută să ceară finanțări pentru cercetări ulterioare.
– Cum percepeți condiția medicului tânăr, în România? Inclusiv legat de cum sunt plătiți medicii ?
Am plecat de două ori din țară la stagii. Puteam rămâne în străinătate nu o dată, ci de mai multe ori. Eu și soțul meu, care are aceeași specialitate, am decis să rămânem… A fost o alegere grea, dar nu consider că a fost rea. În altă parte ne-ar fi fost probabil mult mai ușor, fără lupta cu lipsurile, fără să te stresezi că nu sunt medicamente de bază sau uneori chiar eprubete de recoltat. Aici, deși știi unele lucruri, uneori nu poți să le aplici practic pentru că lipsesc mijloacele necesare. În ceea ce privește partea științifică, avem aceste colaborări internaționale, pe care dorim le continuăm, inclusiv la nivel de institut.
Suntem plătiți extrem de puțin, a fost și un puternic argument pentru plecare la un moment dat. De asta vreau să încep să lucrez și în privat…Dar întâi am vrut să devin specialist, acum vreau să îmi termin teza de doctorat. Apoi, pe plan științific, aș vrea să continui cu un proiect postdoctoral care să includă pacienți transplantați atât în România cât și în Germania poate…
– Considerați că sunteți un om norocos ?
Știu că am muncit foarte mult. Am lucrat încă din 2003 cu d-na conf. Liana Gheorghe, care a hotărât ca eu să mă implic în îngrijirea și urmărirea pacienților de pe lista de așteptare pentru transplant, și așa am fost cooptată în echipa de transplant a d-lui prof. Irinel Popescu. Mi-am dorit mult ca dl. prof. Irinel Popescu să fie conducătorul tezei mele de doctorat pentru că îmi place și mă fascinează ideea de transplant. Cred că cineva trebuie să facă meseria asta doar dacă își dorește cu adevărat…E o meserie prea grea și cu multe responsabilități, nu poți să o faci doar pentru că mama sau tata sunt medici sau din alte rațiuni.
Imaginea medicului în conștiința publicului e destul de zdruncinată. Cum o percepeți, ca om care muncește foarte mult, pe bani foarte puțini ?
Unele lucruri sunt justificate, vorbesc și din propria experiență cu membri ai familiei mele, sunt clar niște lucruri care nu sunt în regulă. Consider că spitalul nostru e printre cele mai bune, cu oamenii cei mai pregătiți și mai devotați.
Este normal să fii plătit corespunzător pentru ceea ce lucrezi. Pe noi ne-au ajutat mult părinții, inclusiv cu bani pe toată perioada rezidențiatului, și chiar și acum ne mai ajută.
– Planuri de viitor ?
Finalizarea doctoratului, un copil – pe care îl așteptăm în decem- brie – și, poate, un alt stagiu în străinătate pentru a aprofunda imunologia de transplant.
Speranța Iacob
1995-2001 – UMF “Carol Davila”
Oct. 2007 – medic specialist gastroenterologie
Oct. 2006 – Oct. 2010 – doctorat la Prof. Univ. Dr. Irinel Popescu
2005-2006 – Bursa DAAD
2009 – specializare la Departamentul de Chirugie Generală, Viscerală și Transplant; Unitatea Interdisciplinară de Transplant Hepatic, Spitalul Universitar Essen, Germania
2010– Congresul Internațional de Transplant, premiul “Emerging Economy Travel Award”
Delia Budurca
