Împreună cu conf. dr. Liana Gheorghe, dr. Speranţa Iacob se ocupă de stabilirea indicaţiilor pentru transplant, de pacienţii de pe lista de aşteptare care vin periodic la control sau la apariţia complicaţiilor, dar şi de urmărirea pacienţilor transplantaţi. Este la Fundeni din timpul rezidenţiatului, din 2002, şi a fost cooptată în echipa de transplant încă de atunci. Consideră că e o onoare şi un mare privilegiu să lucreze cu Prof. Dr. Irinel Popescu, care este şi coordonatorul tezei ei de doctorat. “E o oportunitate, dar și un stress major. Fac însă totul cu foarte mare plăcere şi mă interesează foarte mult totul, de la profilul psihologic al pacientului transplantat, care cred că e special, până la complicaţiile transplantului”, explică dr. Iacob.
Lista de aştepare pentru transplant a crescut progresiv în timp, ajungând acum la circa 130 de pacienţi numai la grupa de sânge AII, 90 la 0I, 50 la BIII şi 20 la ABIV. Lista e dinamică, în condiţiile în care, din 2004, se foloseşte pentru alocarea organelor scorul MELD (Model for End-stage Liver Disease) în asociere cu complicaţiile cirozei (hemoragie digestivă variceală, encefalopatia hepatică, ascita refractară, peritonita bacteriană spontană, sindromul hepatorenal, hepatocarcinomul). Scorul MELD a fost introdus iniţial în Statele Unite pentru prioritizarea pacienţilor şi pentru o mai bună alocare a organelor pe lista de aşteptare.
Speranţa Iacob vorbeşte cu pasiune atât despre munca ei, cât şi despre pacienţii de care se ocupă: “De unii dintre pacienţi ne-am ataşat incredibil, şi de cei transplantaţi, şi de cei care din păcate n-au ajuns la transplant, au murit înainte de a reuşi să fie transplantaţi… Fie aşteptarea a fost prea lungă pentru ei, n-a apărut un donator la momentul oportun, fie au survenit alte complicaţii care au constituit contraindicaţii pentru transplant. De aceea, alegerea momentului optim al transplantului, un sistem ideal de alocare al organelor, care să scadă mortalitatea pe lista de aşteptare şi să crească supravieţuirea posttransplant, reprezintă încă o preocupare importantă”.
(D.B.) <<<
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
