Noua lege a sănătăţii va fi supusă dezbaterii publice în luna decembrie, urmând să intre în vigoare în 2012, moment până la care toate datoriile din sănătate trebuie să fie plătite, astfel încât să se poată realiza în cele mai bune condiţii intrarea pe piaţă a asiguratorilor privaţi, având în vedere faptul că principala modificare legislativă vizează eliminarea monopolului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi înfiinţarea mai multor case private, care să lucreze inclusiv cu spitalele de stat şi care să fie administrate de companiile de asigurări. >>>
Avantajul liberalizării pieţei este reprezentat de concurenţă. Pachetul de servicii de bază va fi acelaşi pentru toate casele de asigurări, diferenţa fiind reprezentată de ofertele cu care acestea vor veni să atragă pacienţii, având în vedere faptul că aceste case de asigurări vor primi bani în funcţie de numărul de pacienţi pe care îl vor avea pe liste. Practic, casele private de sănătate ar avea la dispoziţie, pentru fiecare asigurat, o sumă în limitele căreia vor trebui să asigure servicii medicale cât mai performante. Pacientul va avea astfel posibilitatea să aleagă, iar în cazul în care nu va fi mulţumit, după un an, se va putea transfera la o altă casă de asigurări.
A doua modificare importantă a Legii Sănătăţii priveşte organizarea spitalelor ca instituţii publice, asociaţii, fundaţii sau societăţi comerciale. Spitalele de interes stragic pot să fie organizate numai ca instituţii publice sau fundaţii de utilitate publică, această listă fiind aprobată prin Hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Sănătăţii. Spitalele care sunt organizate ca asociaţii sau fundaţii sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. Indiferent de forma de organizare a spitatelor, acestea trebuie să respecte integral reglementările referitoare la acordarea de servicii medicale, precum şi pe cele referitoare la clasificarea, autorizarea şi acreditarea spitalelor. În funcţie de competenţe, spitalele sunt clasificate pe categorii, criteriile în funcţie de care se face clasificarea fiind aprobate prin ordin al Ministerului Sănătăţii.
Autorizaţia sanitară de funcţionare se emite în condiţiile stabilite prin norme aprobate prin ordin al Ministerului Sănătăţii şi dă dreptul spitalului să funcţioneze. După obţinerea autorizaţiei de funcţionare spitalul intră, la cerere, în procedura de acreditare care nu se poate extinde pe o perioadă mai mare de 5 ani. Neobţinerea acreditării în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a legii conduce la rezilierea contractului din sistemul asigurărilor de sănătate şi a spitalului în cauză. Acreditarea garantează faptul că spitalele funcţionează la standardele stabilite potrivit normelor legale privind acordarea serviciilor medicale, certificând calitatea în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de activitate şi se acordă de către Agenţia Naţională pentru Calitate şi Informaţii în Sănătate (ANCIS) care are în structura sa Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor.
Spitatele organizate ca instituţii publice sunt finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii. Spitalele organizate ca asociaţii şi fundaţii funcţionează în conformitate cu prevederile OG 26/2000, activitatea lor fiind nonprofit. Spitalele organizate ca societăţi comerciale funcţionează în condiţiile prevăzute de Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Indiferent de forma de organizare, spitalele pot să încheie contracte de furnizare de servicii medicale în sistemul asigurărilor sociale de stat, cu condiţia respectării planului naţional de paturi elaborat de către Ministerului Sănătăţii, precum şi a condiţiilor de contractare stabilite prin Contractul Cadru.
În vederea derulării programelor naţionale de sănătate şi desfaşurării unor activităţi specifice, spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale cu asiguratorii de sănătate precum şi cu Direcția de Sănătate Publică în conformitate cu structura organizatorică a acestora. <<<