Pacienții cu bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) tratați cu tiotropium/odolaterol au manifestat o rată mai redusă a exacerbărilor moderate până la severe, comparativ cu pacienții tratați doar cu tiotropium, potrivit studiului clinic Dynagito (programul TOviTO), ale cărui concluzii au fost prezentate la cea mai recentă ediție a CEE Respiratory Expert Forum care a avut loc pe 24-25 mai la Viena. De asemenea, această combinație de medicamente nu a înregistrat efecte adverse suplimentare, având un profil de siguranță similar cu administratrea de tiotropium simplu.
”Tiotropium este cel mai prescris medicament din lume pentru tratarea BPOC. Acum, însă, rezultatele studiului ne arată că terapia cu două bronhodilatatoare are un rol central în managementul BPOC, îmbunătățind funcția pulmonară, reducând simptomele afecțiunii și asigurând o mai bună calitate a vieții față de tratamentul cu tiotropium, chiar din stadiile inițiale de boală”, a spus dr. Arschang Valipour, profesor asociat, Wiener Krankenanstaltenverbund, Department of Respiratory and Critical Care Medicine, Institutul Ludwig-Boltzmann pentru BPOC și Epidemiologie Respiratorie, Otto-Wagner-Spital.
BPOC, o afecțiune asociată cu creșterea speranței de viață
Prevalența BPOC variază mult la nivel global, au afirmat specialiștii prezenți la eveniment. ”Această afecțiune este asociată cu îmbătrânirea plămânilor, iar acum 20-30 de ani fumătorii ar fi putut să nu supraviețuiască suficient de mult încât să dezvolte BPOC, ar fi murit de cancer sau boli cardiovasculare, însă acum am îmbunătățit tratamentul pentru aceste afecțiuni. Prevalența BPOC variază de la 3-4% în unele țări la 15-20% în altele. De exemplu, în Mexic, o țară cu mulți fumători, poluare și numeroase probleme în domeniul politicilor de sănătate, prevalența este de 5% spre deosebire de Austria, unde prevalența este de 10-12%. Explicația este legată de faptul că speranța de viață în Mexic este cu 10-15 ani mai mică față de Austria”, a explicat dr. Arschang Valipour. De asemenea, majoritatea pacienților nu sunt diagnosticați, medicii având acces doar la ”vârful aisbergului”; potrivit estimărilor, doar 15-25% dintre cei afectați de BPOC sunt diagnosticați, între 60 și 85% rămânând nediagnosticați, a precizat dr. Valipour.
Spirometru, în cabinetul fiecărui medic de familie
Dr. Sarah Jarvis, medic generalist în Marea Britanie, a subliniat faptul că BPOC și diabetul de tip 2 sunt singurele afecțiuni prevenibile din lume a căror incidență este în creștere. ”Totuși, oamenii sunt din ce în ce mai conștienți de această boală și vin la medic tot mai devreme. În majoritatea țărilor trebuie să mergi la pneumolog pentru a ți se face o spirometrie, în Marea Britanie e suficient să mergi la medicul de familie pentru că fiecare cabinet este echipat cu spirometru. Aceasta este una dintre modalitățile prin care am crescut rata de diagnosticare”, a spus dr. Jarvis.
Numărul redus de medici care lucrează în Marea Britanie și numărul mic de paturi de spital a forțat dezvoltarea cabinetelor medicilor de familie și delegarea multor responsabilități către asistenții medicali și asistenții de sănătate, a explicat dr. Jarvis vorbind despre UK ca fiind un exemplu de bune practici în domeniu. Dacă în Austria sunt 7,5 paturi de spital la o mie de pacienți, în Marea Britanie sunt 2,6 paturi la o mie de pacienți, așadar au intervenit soluțiile alternative. ”Spirometria poate fi făcută de către un asistent medical. Medicul de familie are la dispoziție zece minute pentru fiecare pacient, dar nu face nimic din ceea ce ar putea fi realizat de către altcineva. Trebuie să prioritizăm – este mult mai simplu și mai ieftin ca unele operațiuni să fie sarcina unui asistent medical care a făcut două luni de pregătire decât în sarcina medicului care a trecut prin 12 ani de pregătire”, a explicat dr. Jarvis.
Asistenți medicali de comunitate și clinici pentru întreruperea fumatului
De asemenea, la nivelul Marii Britanii programul de întrerupere a fumatului se derulează în clinici regionale finanțate de către stat în care lucrează farmaciști care pot prescrie medicație, dar și asistenți medicali de comunitate care fac muncă de teren, vizitând pacienții. ”Aceștia îmi trimit un raport de fiecare dată când se întâlnesc cu un pacient, stabilesc un plan de management, chiar și pentru cazurile grave de BPOC, iar eu decid dacă este ok sau dacă este nevoie de ajustări. Uneori pot lua decizii proprii privind schimbarea managementului pacientului și este foarte bine că munca acestor asistenți este finanțată pentru că nici un pacient nu ar fi dispus să plătească pentru ceva ce îi va produce un disconfort”, a explicat dr. Jarvis. 80% din munca acestor asistenți medicali este acoperită de asociația medicilor generaliști, restul de 20%, de către spitale.
”În Marea Britanie, la fel ca și în alte țări, interesele politice stau în calea programelor de prevenție – ar trebui cheltuiți bani acum pentru a evita apariția cazurilor grave de BPOC și a costurilor de spitalizare zece ani mai târziu. Nici un partid politic nu vrea să cheltuiască bani acum pentru a vedea beneficiile peste zece ani”, a comentat medicul britanic.
Auto-gestionarea pacientului
Primul lucru pe care un medic de familie trebuie să îl facă este să stabilească dacă pacientul cu BPOC are suficientă motivație încât să își gestioneze singur afecțiunea. ”Trebuie să înțelegem că prioritățile noastre ca medici nu sunt aceleași cu prioritățile pacientului. Ale noastre sunt ca pacientul să nu ajungă din nou la spital, ale lor – să poată ieși în oraș cu prietenii sau în parc cu nepoții. Trebuie să îi facem să înțeleagă de ce renunțarea la fumat și exercițiile fizice îi aduc mai aproape de prioritățile lor. Primul stadiu nu este despre a-i face să-și ia medicamentele, ci despre a-i face conștienți de prioritățile lor; decizia schimbării trebuie să vină de la ei înșiși și trebuie să îi pregătești și pentru eventualitatea în care vor reveni la vechile obiceiuri, iar atunci tu trebuie să fii cel care să accepte că vă aflați din nou în locul de unde ați plecat și că trebuie să o luați de la capăt”, a explicat dr. Jarvis.
În prezent, în lume trăiesc 384 de milioane de oameni cu BPOC, afecțiune care nu poate fi vindecată, dar poate fi tratată. Cu cât este diagnosticată mai devreme și tratamentul este inițiat, rezultatele sunt mai bune. În România, aproximativ un milion de persoane au BPOC, însă se consideră că prevalența este subestimată din cauza diagnosticării parțiale. Diagnosticul de BPOC este pus atât de medicii de familie, cât şi de specialişti (internişti, pneumologi), dar confirmarea prin spirometrie s-a făcut doar la aproximativ jumătate din pacienţi. România este printre ţările cu cei mai tineri pacienţi cu BPOC, arată cercetarea BPOC Audit, efectuată recent în 16 ţări europene – peste 50% din populaţia de peste 40 de ani a fost identificată ca fiind la risc pentru BPOC. Țara noastră ocupă locul al treilea în Europa la mortalitatea cauzată de această boală pulmonară. Costurile afecțiunii sunt ridicate, ajungând ca pe un an şi per pacient costul să fie apropiat de cel din ţările europene (aprox. 1.500 euro), din care 83% este reprezentat de costul exacerbărilor tratate în spital.
