În ultimii 20 de ani, Suedia a investit în sănătate în medie 9,2% din PIB și se află în topul țărilor cu cele mai performante sisteme de sănătate, situându-se în prezent pe locul 17 în lume.
Aproximativ 70% dintre serviciile de sănătate sunt finanțate prin taxele locale. Sistemul de sănătate suedez este descentralizat, cele 21 de consilii județene fiind responsabile pentru activitatea spitalelor și a medicilor de familie, în timp ce 290 de municipalități gestionează îngrijirile la nivel municipal. Doar 10% din serviciile de sănătate sunt asigurate de furnizori privați, cea mai mare parte a îngrijirilor fiind oferite de unități administrate local și regional.
La nivel național, Ministerul Sănă-tății stabilește principiile și directivele pentru îngrijirile medicale și agenda politică în domeniu. De ase-menea, supervizează activitatea la nivel local, alocă granturi și evaluează periodic serviciile pentru a asigura concordanța cu scopurile naționale. La nivel regio-nal, responsabilitatea pentru asigurarea serviciilor de sănătate revine consiliilor județene. Acestea au autoritate asupra structurii și managementului spitalelor și urmăresc eficiența serviciilor medicale. Consiliile județene stabilesc prețurile și nivelul de calitate a serviciilor asigurate de operatorii privați, care încheie contracte cu consiliile. Pacienților nu li se decontează serviciile de la furnizorii privați dacă aceștia au un contract cu consiliile locale.
97% din costurile medicale, finanțate de stat
Cheltuielile cu sănătatea reprezintă aproximativ 9% din PIB-ul Suediei, contribuție care a rămas destul de stabilă de la începutul anilor 1980. 71% din costul îngrijirilor medicale este finanțat prin taxele colectate local de către consiliile județene. În timp ce statul finan-țează cea mai mare parte a costurilor medicale (aproximativ 97%), pacienții plătesc o taxă considerată modică pentru fiecare examinare.
Dacă medicul decide că un pacient este bolnav, acestuia i se plătește un procent din salariul zilnic normal începând de a doua zi după ce medicul a semnat certificatul de boală. Pentru primele 14 zile, această parte a salariului este plătită de angajator, urmând ca statul să continue plata până în momentul în care pacientul este din nou considerat apt de muncă. Statul decontează și cheltuielile cu transportul către clinică sau spital.
Fiecare pacient plătește anual 470 de dolari pentru sănătate
Costurile medicamentelor cu rețetă sunt limitate la o anumită valoare anuală pentru fiecare pacient. După ce acesta a atins plafonul de 1,800 SEK (249 de dolari), costul medicamentelor pentru tot restul anului este suportat de stat. Toate farmaciile sunt conectate la o rețea, astfel încât pacienții își pot cumpăra medicamentele de oriunde, iar valoarea lor se cumulează. Rețeta este trimisă prin internet către farmacie, iar pacientul trebuie doar să prezinte actul de identitate pentru a fi căutat în computer. Baza de date a farmaciilor indică ce medicamente trebuie să primească pacientul, dacă anumite medicamente au fost primite mai devreme și ce medicamente trebuie eliberate la vizita res-pectivă. La un an după eliberarea rețetei, pacienții pot suna medicul și pot cere reînoirea rețetei pentru anul următor sau pot solicita schimbări în rețetă. Dacă medicul sau pacientul consideră că ar trebui realizată o nouă consultație sau că ar trebui făcute mai multe teste, se stabilește o programare.
Există, de asemenea, o limită a taxelor plătite de pacient pentru îngrjirile medicale. Acesta plătește 150 SEK (21 dolari) pentru fiecare vizită la medic, indiferent dacă este vorba de un medic particular, de o clinică locală sau de un spital universitar. Atunci când pacientul merge la spital, taxa de intrare acoperă toate vizitele la care este trimis de către medic, fie că este vorba de o radiografie, de consultarea unui medic reumatolog sau de o operație pe cord. Aceeași taxă se plătește atunci când pacientul este adus cu ambulanța într-o situație de urgență, însă chitanța este trimisă acasă după ce acesta a fost tratat și a revenit la domiciliu. Totuși, după ce valoarea serviciilor medicale a ajuns la 800 SEK (111 dolari), pacientul nu trebuie să mai plătească nimic pentru restul anului. Așadar, costurile cu sănătatea ale unui pacient (medicamente și consultații) sunt de 470 de dolari pe an, însă această politică este valabilă doar pentru cetățenii suedezi care se înscriu pentru această schemă înainte să plătească vreo consultație.
Chirurgia plastică se supune acelorași reguli dacă medicii consideră că este necesară, în timp ce operațiile care nu sunt considerate necesare trebuie acoperite în totalitate de către pacient. Îngrijirile stomatologice nu sunt incluse în sistemul general de sănătate, dar sunt în parte subvenționate de către guvern. În prezent, mare parte a cetățenilor suedezi doresc ca serviciile stomatologice să fie incluse în sistem și un număr tot mai mare de politicieni susțin această inițiativă.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, luna Iunie 2011