De multe ori mi se pare că trăiesc într-un roman de Kafka. Poate în Procesul… Lucrurile se întâmplă după o logică halucinantă, incredibilă, iar „regulile”, din câte am înțeles eu până acum, sunt de trei feluri: ori sunt stupide și toți le încalcă, ori sunt stupide dar le încalcă doar unii și sunt lege doar pentru alții, fraierii, ori sunt de bun-simț și toată lumea le respectă, aproape instinctiv.
Mă gândesc la parcurile unde aleile nu urmează logica fluidă a potecilor făcute de oameni, ci capătă forme geometrice fixe desenate pe planșete – triunghi, cerc sau pătrat – pe care bineînțeles oamenii nu le respectă pentru că ies din orice firesc. Și-apoi se ridică gardurile, parcă în dușmănia normalului, a firescului: întâi mai joase, apoi din ce în ce mai înalte, mai agresive, în mijlocul parcului, ca oamenii cei încăpățânați în curgerea firească a traseului lor să renunțe și să urmeze naibii aleea aia de ciment în formă de cerc.
Uneori mi se pare că țara mea nu ține cu oamenii ei, ci face tot ce poate să-i încerce, să-i aducă la disperare, să le testeze rezistența. Parcă toate se adună încet și implacabil forțându-ți orice logică pe care încerci să o aplici până când spui înnebunit: „Gata, nu mai pot! Plec unde oi vedea cu ochii!” Speri că există totuși, undeva, o lume normală…
Sunt 1001 de exemple, ca poveștile Seherezadei, chiar lângă noi… INIMI IROSITE atunci când alții ar face orice pentru încă o bătaie, spitale muzeu nepopulate de medici și pacienți, tehnologie cumpărată pe bani grei nefolosită pentru că nu sunt bani de consumabile, pacienți care se îmbolnăvesc în spital și medici care fac minuni cu mâinile aproape goale…
Parcul Drumul Taberei – un teren dreptunghiular unde veneau să se plimbe copiii din două mari cartiere ale Bucureștiului. În weekend te călcai pe picioare, era ca pe Magheru. De trei ani e aproape abandonat – uscat, degradat… Nu se mai tăia iarba, nu se mai strângeau gunoaiele. În mai, tocmai când să ne bucurăm de trandafiri, parcul a fost închis de tot. Intrările în parc au fost blocate cu garduri de metal. Parcul va fi șantier pentru UN AN ȘI JUMĂTATE! Se va deschide abia în TOAMNA lui 2015! Proiect de modernizare cu fonduri europene! A doua zi după închidere au fost smulse toate băncile din parc – erau noi, dar ce contează! Și toate coșurile de gunoi, după ce în prealabil gunoiul a fost aruncat pe jos. Acum s-a rașchetat iarba și solul crescut în zeci de ani. Pentru un gazon proaspăt… Se scot trandafirii să facă loc copacilor în ghivece… Undeva trebuie să intre MILIOANE DE EURO…
Cu 257 de euro pe metrul pătrat, gradul de absorbție o să arate mai bine… chiar dacă oamenii fierb două veri în cutii…
Scumpă sănătate!