Comparativ cu standardul internațional, Slovacia are un sistem progresist de finanțare a îngrijirilor medicale – acoperire universală, asigurare medicală obligatorie, un pachet de beneficii de bază și un model competitiv de asigurare cu contractare selectivă și prețuri flexibile, notează raportul din 2011 al Observatorului European pentru Sisteme și Politici de Sănătate. Reformele realizate în Slovacia reprezintă unul dintre aspectele care trebuie studiate, alături de modele cum ar fi Franța și Belgia, pentru reconstrucția sistemului românesc de asigurări, afirma Ministrul Sănătății, dr. Raed Arafat, subliniind că este deosebit de important să nu repetăm greșelile altor state și să asimilăm aspectele pozitive din diverse experiențe care se potrivesc României.
Companiile de asigurări de sănătate încheie contracte cu furnizorii de îngrijiri medicale și, în baza calității serviciilor oferite, concurează pentru a câștiga încrederea asiguraților care trebuie să-și aleagă anual compania la care cotizează. Din 2005, toate firmele de asigurări de sănătate sunt societăți pe acțiuni, trecând de la statutul de fonduri de asigurare publice la cel de companii de asigurări private. În prezent trei firme de asigurări de sănătate operează pe piață, cea mai mare dintre acestea fiind deținută de stat, la care contribuie 66% dintre asigurați.
Spitalele – subvenționate de stat, dar libere să aibă și alte surse de venit
Statul deține, de asemenea, și cei mai importanți furnizori de servicii medicale – spitale universitare, spitale regionale, instituții specializate și aproape toate spitalele psihiatrice și sanatoriile. Majoritatea sunt organizații contributoare – o entitate legală specifică Slovaciei, al cărui buget este subvenționat parțial de o instituție de stat sau de o autoritate locală de stat, existând, însă, posibilitatea de a avea și alte surse de venit. Din 2007, instituțiile medicale de stat sunt obligate să încheie contracte cu companiile de asigurări de sănătate. Guvernul din perioada 2006–2010 a subliniat că acestea joacă un rol crucial în garantarea accesului teritorial la îngrijiri medicale, deși criticii afirmă că astfel se acordă un avantaj competitiv acestor spitale, cum ar fi cele gestionate de Ministerul Apărării, al Transporturilor, al Internelor și al Justiției. Farmaciile și laboratoarele de diagnostic sunt, în proporție de 90%, private. Furnizorii de îngrijiri medicale de urgență pot fi de stat sau privați, iar licența de operare se eliberează la fiecare patru ani de către Ministerul Sănătății, în urma unei licitații.
Contribuțiile asiguraților, ajustate în funcție de risc
Instabilitatea financiară a fost una dintre primele probleme ale sistemului de sănătate slovac, după afirmarea statului ca republică în 1993 și reglementarea funcționării mai multor fonduri de asigurări de sănătate, în 1994.
Cheltuielile totale cu sănătatea se ridicau în 2008 la 7,8% din PIB, peste media țărilor europene care s-au alăturat UE între 2004 și 2007, dar semnificativ sub media statelor care au format inițial Uniunea. În același an, cheltuielile cu sănătatea per capita au ajuns la peste 1700 de dolari, sumă mai ridicată decât se înregistra în Ungaria și Polonia și ușor mai mare decât în Cehia.
Principala sursă de finanțare în sistemul medical sunt contribuțiile plătite către companiile de asigurări care au statutul unor societăți pe acțiuni și care, în perioada 2008-2011, își puteau folosi profitul doar pentru achiziționarea serviciilor medicale. Plătitorii acestor contribuții sunt angajații și angajatorii, profesiile liberale, cetățenii fără serviciu dar care nu sunt șomeri și cei asigurați de către stat. Ultima categorie reprezintă o treime din valoarea totală a contribuțiilor la asigurările de sănătate, plătită de către stat, cele mai multe persoane fiind inactive din punct de vedere economic. Contribuțiile sunt ajustate în funcție de gradul de risc, variabilele de care se ține cont fiind vârsta, sexul și, din 2010, statutul de „asigurat de către stat”.
Plățile către furnizorii de servicii sunt bazate pe un contract prin care se stabilesc sumele, serviciile acordate și calitatea acestora, precum și sistemul de plată. În ambulatoriu și pentru îngrijiri primare se aplică un sistem bazat pe capitație și sume fixe, cum este cazul medicilor de familie din România, în timp ce specialiștii sunt plătiți în baza numărului de consultații și proceduri realizate (taxă contra serviciu). În cazul spitalizărilor, se plătește în funcție de îngrijirile acordate. Pacienții suportă mici taxe pentru eliberarea de rețete și alte servicii medicale, iar în 2003 au fost introduse co-plățile pentru medicamente și tratamente balneoclimaterice. Datorită acoperirii extinse a pachetului de beneficii acordate asiguraților, rolul jucat de asigurările voluntare de sănătate în acest tablou este doar marginal.
În afară de susținerea persoanelor care nu își pot permite plata asigurării de sănătate, guvernul finanțează activitatea unor organisme administrative, cum ar fi Ministerul Sănătății sau Autoritatea Publică pentru Sănătate, precum și Universitatea Slovacă pentru Sănătate. Autoritățile regionale și municipale sunt deseori nevoite să investească în plus față de stat în spitalele și clinicile pe care le gestionează.
Companiile de asigurări amortizează investițiile din spitale
Infrastructura spitalelor este depășită, având în vedere că din 2003 au fost stopate investițiile realizate din bugetul Ministerului Sănătății. În schimb, banii au fost alocați companiilor de asigurări de sănătate pentru a amortiza prin plăți investițiile furnizorilor. Spitalele din Slovacia au, în medie, 34,5 ani. Numărul de paturi destinate îngrijirilor acute, celor psihiatrice și bolnavilor cronici care necesită îngrijiri pe termen lung s-a redus treptat începând cu anul 2000, deși capacitatea de spitalizare pentru îngrijiri acute este încă printre cele mai ridicate din Europa. Reforme gândite să restrângă numărul de paturi, precum și o reducere a spitalizării și o scădere a internărilor în spitalele de urgență a determinat eliminarea a 6.000 de paturi pentru îngrijiri acute sau realocarea acestora către îngrijirile cronice, închiderea a trei spitale de urgență și transformarea altora în clinici de îngrijire pe termen lung.
Trecerea la procedurile chirurgicale de o zi trenează, deși s-a înregistrat o creștere a numărului clinicilor în care se realizează astfel de operații.
Numărul profesioniștilor e peste media din România, în ciuda emigrației
Numărul de medici și asistente medicale a fost, până în 2001, similar cu cel din Germania și din primele țări care au format UE, însă, după acest moment, Slovacia a fost martoră a reducerii continue de personal în raport cu populația, numărul profesionștilor din sistemul sanitar menținându-se, totuși, peste media din țările care au aderat la Uniune în 2004 și 2007. Deși din 2006, forța de muncă din domeniul medical a început să crească din nou, îmbătrânirea populației și continuarea migrației profesioniștilor ar putea accentua deficitul de angajați din sistem, subliniază raportul Observatorului European a Sistemelor și Politicilor de Sănătate.
Pacienții pot alege medicul generalist, precum și specialistul la care să meargă și nu trebuie să plătească pentru consultație, cu excepția vizitelor la stomatolog. Serviciile de urgență constau într-o rețea densă de furnizori publici și privați care acoperă 264 de zone și pot ajunge la pacienți în 15 minute. Comparativ cu alte țări europene, cheltuielile cu medicamentele din Slovacia sunt reduse în termeni absoluți, însă aceste cheltuieli reprezintă o treime din cheltuielile publice cu sănătatea – cea mai mare proporție dintre toate statele OCDE. Farmaciile și distribuitorii de medicamente aparțin în totalitate mediului privat. Serviciile medicale complementare și de medicină alternativă nu sunt acoperite de asigurare.
