Thoma Ionescu, întemeietorul școlii românești de chirurgie și anatomie topografică

0

64a

Thoma Ionescu (1860-1926), întemeietorul școlii românești de chirurgie și anatomie topografică, membru de onoare al Academiei Române, profesor universitar, inițiator al unor tehnici chirurgicale noi, a renunțat la o carieră care se anunța strălucită în Franța pentru a pune bazele chirurgiei moderne în România.

Cei 150 de ani care se împlinesc de la nașterea sa sunt un prilej de rememorare a contribuțiilor sale remarcabile în medicina românească și universală.

Absolvent al Liceului “Sf. Sava” din București, Thoma Ionescu se înscrie la Facultatea de Medicină din Paris în 1879, în paralel studiind și științele juridice. Între anii 1882 și 1890 lucrează ca extern, apoi ca intern al spitalelor din Paris. Încă din studenție este recompensat cu Premiul Laborie al Academiei de Medicină pentru o lucrare despre hernii, iar ulterior pentru activitatea sa primește Medalia de argint a spitalelor din Paris. În 1887 devine profesor asociat de anatomie al Facultății de Medicină din Paris, prin concurs, unde s-a clasat primul.

În 1890 obține titlul de laureat al Academiei de Chirurgie din Franța cu lucrarea Herniile intraperitoneale, iar doi ani mai târziu își susține teza de doctorat cu lucrarea “Evoluția intrauterină a colonului pelvian” devenind doctor în medicină și chirurgie. În același an obține titlul de profesor agregat, începându-și colaborarea cu profesorii Poirier și Charpy la cel mai important tratat de anatomie al vremii. Thoma Ionescu a elaborat capitolul privind anatomia tubului digestiv, descriind pentru prima dată fosetele duodeno-jejunale, fosetele sigmoidiene, teaca rectului și aripioarele rectale.

În 1895 decide să vină ca profesor la Facultatea de Medicină din București, preluând conducerea Institutului de Anatomie Topografică și Chirurgie Operatorie, pe care tot el îl crease cu doi ani înainte. Institutul cuprindea o secție de anatomie patologică, una de anatomie comparativă și una de chirurgie experimentală, un muzeu, o sală de operații experimentale și o bibliotecă. Prin acest institut și prin activitatea didactică și clinică creează o adevărată școală de chirurgie, punând în legătură anatomia comparativă cu chirurgia experimentală. Contribuțiile sale la studiul faringelui, peritoneului, regiunii pilorice, colonului pelvin sunt considerate clasice și au fost publicate în literatura de specialitate a vremii.

Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica

Delia Budurcă, redactor șef


About Author

Delia Budurca

Leave A Reply