Tratamentul tradițional al ulcerului de gambă conduce la vindecarea unui număr mic de cazuri, ceea ce înseamnă atât disconfort pentru pacient, cât și costuri mari pentru sistem. „Sunt cazuri sub tratament de 4-7 ani care nu au fost soluționate”, arată dr. Irinel Nedelcu, medic primar dermato-venerolog, care prezintă experiența sa cu o serie de tratamente moderne, care au dovedit o eficiență superioară. >>>
D-le dr. Irinel Nedelcu, sunteți cunoscut ca unul dintre dermatologii care s‑au implicat în tratamentul plăgilor cronice. Care este patologia prevalentă în cadrul acestui tip de afecțiune ?
Cel mai frecvent ne confruntăm cu ulcerele de gambă de etiologii multiple – venoasă, arterială, mixtă – dar avem şi cazuri de vasculite şi chiar şi escare.
Care este atitudinea terapeutică? Ce se utilizează în prezent în terapia locală a ulcerului de gambă ?
În general toaleta plăgii este făcută cu apă oxigenată sau cloramină. În scop terapeutic se utilizează preparate topice pe bază de nitrat de Ag, acid boric, balsam de Peru, hidrocortizon, sulfadiazina de Ag şi pomezi cu antibiotice. Pentru îngrijirea tegumentului periulceros sunt folosite sulfadiazina de Ag, violetul de gențiană, preparatele cortizonice şi unguente cu vitamina A.
Care este, de regulă, evoluția unui ulcer de gambă sub acest tratament? Ce dificultăți întâmpinați ?
Există o multitudine de factori care influențează vindecarea acestor ulcere, factorul decisiv fiind afecțiunea de bază şi controlul acesteia, dar nu sunt de neglijat regimul igieno-dietetic al pacientului şi complianța acestuia. Datorită preparatelor topice, în multe cazuri apar eczeme şi reacții alergice care duc la o vindecare întârziată.
În aceste condiții, care este rata de reuşită ?
Doar o mică parte din cazuri se vindecă sub tratament tradițional, marea majoritate au o evoluție nefavorabilă. Acest lucru duce la internări repetate, de lungă durată – sunt cazuri sub tratament de 4 – 7 ani care nu au fost soluționate –, la creşterea consumului de materiale şi a timpului alocat de către personalul medical, precum şi la implicarea unor servicii conexe – sterilizare, preparate magistrale – care atrag costuri suplimentare.
Ce alte variante de tratament sunt disponibile în România ?
În ultimii ani au început să pătrundă diverse terapii adjuvante (ozonoterapie, terapia cu lumina polarizată, terapia laser cu energie scăzută şi terapia cu unde de şoc) însă alternativa cea mai răspândită, prezentă ca terapie de bază în clinicile private, este terapia hidroactivă cu pansamente moderne.
În ce constă terapia hidroactivă şi care sunt avantajele față de tratamentul tradițional ?
Principiul de bază al acestor pansamente îl reprezintă crearea unui mediu umed, echilibrat, care susține procesul fiziologic de vindecare. Aplicarea lor este facilă, remanența pe plagă fiind de 3-4 zile, lucru care duce la scăderea riscului infecțios. În timpul tratamentului am observat o creştere a complianței pacientului datorită atenuării durerii la nivelul plăgii şi a schimbului atraumatic al pansamentelor, în acelaşi timp cu dispariția reacțiilor alergice. Cel mai notabil avantaj este că rata medie de vindecare a unor cazuri nesoluționate de mai mulți ani cu tratamente tradiționale este de 3-4 luni. Totodată, posibilitatea efectuării tratamentului în ambulator duce la scăderea costurilor intraspitaliceşti.
Care este experiența dvs. cu acest tip de tratament modern ?
Unul din cazurile rezolvate recent este cel al unei paciente în vârstă de 63 de ani, aflată în evidența noastră cu IVC de şapte ani, cu ulcere recidivante. La ultima internare, ulcerul era suprainfectat, cu depozite de fibrină cuprinzând gamba stângă pe o suprafață de 10×20 cm. Am început curățarea plăgii cu TenderWet 24, pansament care se activează cu soluție Ringer. În contact direct cu plaga s-a utilizat Atrauman Ag, un pansament cu grăsimi neutre şi argint cu rol bactericid. După două luni de tratament, deoarece plaga se curățase şi semnele de infecție dispăruseră, am schimbat pansamentele de curățare cu un pansament de granulație şi epitelizare din spumă poliuretanică, PermaFoam. La finalul a cinci luni de tratament am obținut epitelizarea completă. Un alt caz este cel al unei paciente de 62 de ani, aflată în tratament în clinica noastră de circa şase ani pentru IVC, cu un ulcer de gambă de aproximativ 15×14 cm. În această perioadă s-a efectuat toaleta plăgii cu cloramină, acid boric şi s-au aplicat topice pe bază de sulfadiazină şi nitrat de argint. Evoluția fiind stagnantă, cu perioade de înrăutățire, am decis să înlocuim tratamentul clasic cu pansamente moderne. De asemenea, am schimbat protocolul de curățare a plăgii, renunțând la cloramină şi acid boric şi folosind doar soluție Ringer şi dezinfectante locale pe bază de iod. Sub tratament cu TenderWet 24 şi apoi PermaFoam, plaga s-a micşorat până la dimensiunea de 6×8 cm în decurs de patru luni, fiind în continuare în tratament.
Ați avut şi eşecuri ?
Studiile internaționale arată că 15-20% din cazuri nu ajung la epitelizare din cauza patologiei de bază extrem de complexă – boli genetice vasculare, lipsa microvascularizației, flebectomii efectuate excesiv. Aceste cazuri se regăsesc şi printre pacienții noştri. Avantajul este că terapia hidroactivă se poate aplica cu succes şi în scop paleativ pentru a evita complicații ce pun în pericol viața pacientului – septicemie, tromboembolie.
Cât de costisitor este acest tratament nou față de cel tradițional ?
La o primă evaluare costul pansamentelor poate părea ridicat, dar luând în considerare rata medie de vindecare față de varianta tradițională, costul per tratament este mai scăzut, iar avantajele pentru pacient sunt evidente – schimbul pansamentului este nedureros, se face la 2-5 zile, în funcție de pansamentul folosit, pansamentele nu dau reacții alergice. În acelaşi timp, posibilitatea pansării în ambulator, remanența îndelungată pe plagă şi ambalarea individuală sterilă duc la scăderea costurilor unităților medicale cu această categorie de pacienți. (Interviu realizat de Alin Şeică) <<<
