Nevoia de dializă sau transplant de rinichi este variabilă în Uniunea Europeană, iar această variație poate fi doar parțial explicată prin diferența de resurse alocate de fiecare stat, arată un raport citat de medscape.com.
Din aproape 700 de milioane de persoane înscrise în registrele naționale sau regionale din 37 de țări, aproape 88.500, au început terapia de înlocuire a funcției renale în 2017, ceea ce înseamnă 127 de persoane dintr-un milion, potrivit ultimului raport al Asociației Renale Europene și Asociației Europene pentru Dializă și Transplant.
Nevoia acestor terapii variază mult, de la o rată a incidenței de 429 de persoane la un million de locuitori în Kosovo la 68 de persoane în Estonia (cel mai scăzut nivel din UE), la 223 de persoane în Grecia, 174 în Franța, 99 de persoane în Elveția. Potrivit studiului, 85% dintre pacienții cu boală renală în stadiu terminal care aveau nevoie de terapie de înlocuire a funcției renale au început cu hemodializă și 11% cu dializă peritoneală. Doar 4% dintre pacienți au primit un transplant de rinichi de la început, ceea ce putea evita dializa.
“Este trist pentru că transplantul de rinichi este cea mai bună terapie din punct de vedere medical – pacienții transplantați au mai puține comorbidități decât pacienții dializați și au rezultate mai bune”, a spus dr. Ron Gansevoort, profesor de medicină internă, Universitatea din Groningen, Olanda și PR pentru Asociația Renală Europeană și Asociația Europeană pentru Dializă și Transplant. De asemenea, pacienții transplantați au o calitate a vieții mai ridicată, cu mai puține complicații și nu trebuie să aloce de trei ori pe săptămână câte patru ore pentru dializă. Ca și în America de Nord, principalul motiv pentru care atât de puțini pacienți europeni primesc un transplant este deficitul de organe donate.
Îmbătrânirea populației, explicația pentru creșterea nevoii de dializă și transplant
Pe de altă parte, numărul pacienților care au nevoie de terapie de înlocuire a funcției renale este în creștere, în principal pentru că populația îmbătrânește, iar afecțiunile renale sunt mai frecvente la persoanele în vârstă. Această tendință va continua, reprezentând o provocare pentru sistemele europene de sănătate.
Costurile anuale ale tratamentului pentru pacienții hemodializați variază de la 59.000 de dolari pe an în Germania la 71.000 de dolari pe an în Franța și la 84.000 de dolari pe an în Belgia.
De asemenea, un factor în ceea ce privește variabilitatea nevoii de terapie renală la nivelul diferitelor state europene este starea generală de sănătate a populației și disponibilitatea măsurilor preventive, mai arată raportul. Consolidarea strategiilor de prevenție a bolilor renale este nu doar în interesul pacienților, ci și al politicienilor, a menționat Dr. Gansevoort.
Pentru pacienții europeni care au avut nevoie de terapie de înlocuire a funcției renale între 2011 și 2015, cele mai mari șanse de supraviețuire la doi ani de la începerea terapiei le-au avut cei care au primit un rinichi de la un donator decedat (96.8%) sau de la un donator în viață (98.4%). Pe de altă parte, 75.6% dintre pacienții care începuseră dializa în același interval de studiu erau în viață după doi ani.
