Nu o să mai fie un an mai bun de a profita de criză decât 2010. E ultima oportunitate în sănătate, cel puţin în viitorul apropiat şi previzibil. Pentru că, în 2010, încă o mai avem.
Dacă în alte domenii criza economică a curăţat piaţa de companiile slabe, în sănătate puţinătatea veniturilor şi ineficienţa cronică a folosirii lor a împins sistemul, uriaşul cu picioare de lut, nereformat de decenii, lăsat baltă de medici şi asistente, cu spitale insalubre, fără feşe şi dezinfectante, la limita subzistenţei.
Până acum măsurile privind reorganizarea în sănătate s-au lăsat aşteptate. Au fost numai povestite aşa, la televizor, ca să ne mai obişnuim cu ele, să nu ni se pară că o să plătim mult 5 lei consultaţia la medic, o dată pe an, când ne ducem, deşi tot noi plătim lună de lună, ani de zile, zeci de lei, şi nu beneficiem de nici un serviciu. Ba mai luăm şi medicamentele fără reţetă, fără compensare, direct din farmacie. S-a vorbit de coplată, descentralizare, pachet minim, asigurări private, pachet minim de servicii, ghiduri de diagnostic, marea informatizare. Sistemul moare, dar se predă greu. Acum, criza e o oportunitate. Poate singura.
Vinovaţi nu mai sunt autorităţile, partidele, managementul defectuos, ci un inamic neaşteptat, invizibil, dur şi inflexibil, care a venit aşa, ca o tornadă, şi a păpat toate resursele.
Între timp, sistemul privat a crescut încet, cu resurse puţine, parcă nebăgat în seamă. Trece acum prin prima fază de consolidare. Deja avem actori notorii, tranzacţii de zeci de milioane de euro, reţele naţionale, fonduri de investiţii care se bat să preia părţi din piaţa locală. Acum nu e mare, dar creşte. Şi va fi mare. În numai câţiva ani.
În farma nu prea mai e loc. Deja, primele 20 de companii ţin 80% din piaţă. Apetit de consolidare mai e, dar nu prea mai e cu ce să fie potolit. În schimb în zona serviciilor medicale lucrurile sunt încă la început. E loc destul.
Medicina va începe din nou să fie o afacere bună. Şi aşa şi trebuie să fie. Pentru că la medicină trebuie să intre vârfurile unei generaţii. Pentru că din Facultăţile de medicină trebuie să iasă specialişti, oameni capabili să însănătoşească oameni. Să lupte cu boli necruţătoare, cu diagnostice implacabile, să adauge ani speranţei noastre de viaţă, cea mai mică din Europa. Să ne scoată din statisticile ruşinoase privind decesele evitabile, mortalitatea infantilă, incidenţa tuberculozei şi a hepatitelor.
Conform statisticilor, 50 000 din cele 250 000 de decese dintr-un an sunt decese evitabile.
Practic, unul din cinci români moare cu zile.
Până când?
Delia Budurcă
redactor șef
delia.budurca@tarus.eu