Litiaza aparatului urinar este una dintre cele mai frecvente patologii, fiind consemnată încă din antichitate şi continuând să fie o problemă majoră de sănătate publică atât prin incidenţa în creştere cât şi prin afectarea preponderentă a unui segment de vârstă tânăr, social activ. >>>
Incidenţa bolii este de aproximativ 0,1% în populaţia generală din ţările dezvoltate, vârful de incidenţă fiind între 20 şi 40 de ani. Chiar în aceste condiţii, urolitiaza nu este o patologie rară la nou-născuţi şi la vârstnici.
Factori favorizanți
– tulburări ale metabolismului calcic, fosfatic, oxalic, al acidului uric; – deshidratarea favorizată de temperaturi mari, patologia fiind endemică în Asia de sud-est şi în Orientul Mijlociu; – compoziţia chimică a apei, cu concentraţie crescută de calciu; – excesul alimentar proteic; – starea de încordare; – ereditatea.
Când se tratează?
Momentul în care medicul trebuie să intervină este discutabil, dar principiile generale care impun abordul terapeutic sunt următoarele:
– calculi cu diametru mai mari de 1 cm;
– prezenţa litiazei urinare simptomatice, necontrolate medicamentos;
– calculi asociati cu obstrucţia căii urinare;
– calculi asociaţi cu infecţie urinară.
Cum alegem modalitatea terapeutică?
Tratamentul multimodal cuprinde, în ordinea crescătoare a agresivităţii:
1. ESWL (tratament minim neinvaziv);
2. Procedee endourologice – tratament minim invaziv (NLP, URS);
3. Chirurgie deschisă.
În domeniul tratamentului acestei patologii s-au făcut în permanenţă progrese şi, deşi ne îndreptăm cu paşi repezi spre tratamentul ideal (chemoliza medicamentoasă), încă suntem departe de acesta.
Terapia intevenţională minim invazivă (litotriţia endoscopică a litiazei renale şi ureterale) a debutat în urologie în anii ’70, iar litotriţia extracorporeală cu unde de şoc (ESWL) a fost folosită pentru prima dată în 1982 pentru tratamentul unui calcul renal. În momentul actual peste 90% din litiaza de la nivelul aparatului urinar superior se poate rezolva cu ajutorul acestei metode.
Litotriţia extracorporeală cu unde de şoc rămâne tratamentul de primă linie recomandat pentru cei mai mulţi calculi. Cu toate acestea, după ce dezintegrarea este realizată, fragmentele trebuie să traverseze tractul urinar superior pentru degajarea completă. Astfel de fragmente pot să provoace colici renale sau să rămână în sistemul de colectare renal ca şi calculi reziduali, limitând succesul de ansamblu a ESWL.
Mai multe încercări medicale au fost evaluate în ultimii ani pentru a îmbunătăţi eliminarea spontană a calculilor, datele cele mai încurajatoare înregistrându-se pentru antagonistul α – adrenoreceptor, cum ar fi tamsulosin (tratamentul „de expulzie”). Grupul de lucru pentu calculi ureterali, format din membri ai Asociaţiilor Americane şi Europene de Urologie, recomandă folosirea acestui mod de tratament pentru calculi < 10 mm, bine controlaţi, fără complicaţii. În afară de tamsulosin şi antagonişti ai canalelor de calciu, produse biologice, cum ar fi combinaţiile de terpene, sunt propuse ca promotori (iniţiatori) ai expulzării calculilor.
Rowatinex, un amestec de terpene, este bine cunoscut în întreaga lume pentru tratarea simptomatologiei calculilor renali. Recent, un studiu randomizat, controlat, a demonstrat un efect benefic al utilizării Rowatinex în eliminarea calculilor după ESWL. Această abordare chirurgicală şi farmacologică poate oferi pacienţilor o opţiune terapeutică interesantă: un tratament bine tolerat pe bază de plante. Rowatinex este o combinaţie de şapte terpene naturale disponibile. Efectele farmaceutice ale terpenelor incluse sunt: diuretic, spasmolitic, antibacterian şi hiperemic. În consecinţă, Rowatinex este considerat un medicament valoros în tratamentul litiazei renale. În ciuda unei istorii îndelungate de disponibilitate clinică pentru Rowatinex, cu peste 50 de ani de la punerea pe piaţă, numărul publicaţiilor existente este redus; cu toate acestea, sunt publicate patru studii clinice controlate deschise şi cinci studii prospective randomizate. Majoritatea acestor publicaţii arată rezultate favorabile pentru Rowatinex, comparativ cu placebo, în ceea ce priveşte rata de expulzare a calculilor şi a fragmentelor de calculi după ESWL. Rowatinex pare a avea un profil de siguranţă bun, cu o incidenţă scăzută a reacţiilor adverse, care sunt, în principal, de natură gastroenterologică. <<<
