Prof. Dr. Silvia Stoicescu, Preşedinte, Asociaţia Română de Neonatologie
În România, în fiecare an, se înregistrează peste 20 000 de copii născuţi prematur şi nou-născuţi cu greutate mică la naştere. Prematuritatea şi complicaţiile sale sunt responsabile de mai mult de jumătate din decesele neonatale, reprezentând una din principalele cauze de mortalitate neonatală din ţara noastră. Cea mai frecventă cauză de mortalitate determinată de prematuritate este sindromul de detresă respiratorie (RDS). Acesta impune folosirea unui sistem de ventilaţie artificială. Unul dintre cele mai avansate sisteme de ventilare este cel de înaltă frecvenţă, care ajută copiii născuţi prematur să supravieţuiască şi, în plus, reduce apariţia handicapurilor psiho-motorii asociate cu prematuritatea.
Ediţia din acest an a campaniei „Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri” îşi propune să ajute copiii născuţi prematur prin donarea de echipamente de ultimă generaţie care folosesc sistemul de ventilaţie cu frecvenţă înaltă oscilatorie (HFOV). Acest sistem de ventilaţie, care nu există în prezent în maternităţile din România, reduce complicaţiile cauzate de prematuritate şi poate creşte rata de supravieţuire a copiilor născuţi prematur.
Campania “Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri” se derulează în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2010 şi are ca obiective echiparea a 11 maternităţi cu 14 sisteme de ventilaţie cu frecvenţă înaltă oscilatorie, precum şi educarea publicului în privinţa prematurităţii.
Sindromul de detresă respiratorie (RDS) neonatală reprezintă orice dificultate în respiraţie apărută sub vârsta de 28 de zile. În literatura de specialitate se întâlneşte sub denumirea de sindrom de detresă respiratorie a prematurului sau boala membranelor hialine (BMH). Afecțiunea este determinată de dezvoltarea insuficientă a plămânilor şi de existenţa unui deficit biochimic de surfactant.
Surfactantul are rolul de a menţine tensiunea de suprafaţă la nivel alveolar (acţiune antiatelectatică). Pe lângă aceasta, surfactantul ajută la scăderea efortului ventilator şi contribuie la apărarea de infecţii.
Sindromul de detresă respiratorie impune folosirea unui sistem de ventilaţie artificială. Sistemele convenţionale de ventilaţie mecanică ajută la salvarea vieţii copiilor născuţi prematur, însă pot, în acelaşi timp, să le afecteze plămânii. Astfel, au început să fie utilizate metode alternative de tratament al insuficienţei respiratorii. Una din aceste noi terapii este ventilaţia cu frecvenţă înaltă.
Ventilaţia cu frecvenţă înaltă (HFV) este o tehnică nouă de ventilaţie care foloseşte frecvenţe respiratorii ce o depăşesc cu mult pe cea respiratorie normală.
Există trei tipuri de HFV:
1. ventilaţia cu frecvenţă înaltă şi presiune pozitivă (HPPV, frecvenţa 60-150/minut);
2. ventilaţia cu frecvenţă înaltă în jet (HFJV, frecvenţa 100-600/minut);
3. ventilaţia oscilatorie cu frecvenţă înaltă (HFOV, frecvenţa 300-3 000/minut).
HFOV este destinată prematurilor cu greutate foarte mică la naştere, extrem de mică şi incredibil de mică. Este o modalitate de ventilaţie care duce la un număr mai redus de complicaţii şi creşte rata de supravieţuire.
Avantajul ventilaţiei oscilatorii cu frecvenţă înaltă (HFOV) comparativ cu ventilaţia convenţională cu presiune pozitivă sau cea cu jet constă în capacitatea de a promova schimbul gazos folosind volume curente mai mici, ajutând astfel la minimalizarea presiunilor vasculare pulmonare pentru a preveni şi inhiba pierderea de lichid la nivelul membranei alveolo-capilare. Capacitatea HFOV de a ventila şi menţine oxigenarea folosind volume curente minime permite reducerea barotraumei determinate de presiunile prea mari induse de respiraţia artificială şi, în consecinţă, permite scăderea morbidităţii sau a potenţialelor complicaţii pe termen lung, asociate ventilaţiei mecanice în RDS.
Ce sunt prematurii?
Orice nou-născut ieşit din organismul matern înainte de 37 de săptămâni de gestaţie este prematur, adică născut înainte de termenul de maturare a sistemelor şi organelor care îl ajută să supravieţuiască.
În funcţie de vârsta de gestaţie şi de greutatea la naştere prematurii pot fi:
– Cu greutate corespunzătoare vârstei de gestaţie (VG), sau cu greutate mai mică /mai mare decât cea normală pentru vârsta de gestaţie, adică creşterea intrauterină poate fi anormală;
– Prematurii cu greutate mică la naştere sunt cei care au valori cuprinse între 1 500 – 2 500 g și VG 33 – 36 săptămâni;
– Prematurii cu greutate foarte mică la naştere sunt cei care au între 1 000 – 1 500 g şi VG 29 – 32 săptămâni;
– Prematurii cu greutate extrem de mică sunt cei între 750 – 1 000 g şi VG sub 28 săptămâni;
– Prematurii cu greutate incredibil de mică sunt cei sub 750 g şi VG sub 26 săptămâni.
Rata prematurităţii în România
Aparent rata de prematuritate este mai mare decât acum zece ani, dar în realitate s-a înjumătăţit faţă de anii ’90; totuşi, incidenţa nou-născuţilor vii cu greutate extrem de mică la naştere este crescută datorită posibilităţilor noi de îngrijire şi supravieţuire.
Sunt regiuni cu o rată mai mare de prematuritate, cum ar fi Moldova şi Muntenia, legate de vârsta mamei, condiţii socio-economice şi de patologia maternă. Pe de altă parte, centrele universitare mari îngrijesc în maternităţile de grad III un număr dublu de prematuri faţă de restul maternităţilor din ţară.
Cauzele prematurităţii
Cauzele prematurităţii sunt socio-economice (sarcina nelegitimă, concubinajul, sarcina nedispensarizată, instruirea redusă a mamei, venitul material şi condiţiile de viaţă precare, consum de droguri, tutun, alcool) şi materne (patologii preexistente sarcinii – boli de sistem, infecţii TBC, malformaţii cardiace, boli concomitente sarcinii – HTA, DZ, pneumonii, infecţii urinare, vaginale etc., boli ale aparatului uro-genital matern – fibrom, malformaţii uterine etc.), ca şi sarcina multiplă (frecvenţa prin FIV), nespaţierea sarcinilor cu intervale mici între ele şi – cel mai acut – lipsa unei igiene sexuale adecvate.
Sindromul de detresă respiratorie
Cea mai frecventă cauză de mortalitate este sindromul de detresă respiratorie şi complicaţiile sale, respectiv hemoragia cerebrală, hemoragia pulmonară, enterocolita ulceronecrotică, infecţia, icterul hiperbilirubinemic, displazia bronhopulmonară, retinopatia de prematuritate, surditatea, paralizia cerebrală etc.
Detresa respiratorie este o boală datorată imaturităţii pulmonare, cerebrale şi a sistemului osteomuscular care nu permite prematurului să respire singur, deci nu îi permite supravieţuirea. Neonatologii susţin viaţa acestor copii printr-un tratament extrem de complex (ventilaţie mecanică, administrare de surfactant, susţinere hemodinamică etc.), modern şi dificil de efectuat, care necesită obligatoriu echipe instruite şi echipamente performante.
Sfaturi pentru mamă pentru a preveni prematuritatea copilului
În primul rând luarea în evidenţa cât mai precoce de către medicul obstetrician, apoi urmărirea sistematică a sarcinii, respectarea concediului prenatal, respectarea repausului fizic şi psihic şi a igienei sexuale.
Ventilaţia cu frecvenţă înaltă
HFOV este destinată prematurilor din următoarele categorii: cu greutate foarte mică la naştere, extrem de mică şi incredibil de mică. Este o modalitate de ventilaţie care în alte ţări a dat naştere unui număr mai redus de complicaţii şi a crescut rata de supravieţuire.
Tratamentul specific necesar supravieţuirii prematurilor
Tratament specific nu există; în general, în cazul prematurului se recomandă profilaxia naşterii înainte de termen şi ca tratamentul necesar morbidităţii (patologiei asociate) acestor copii să se efectueze numai în maternităţile de nivel III, cu echipe special instruite şi cu echipamente specifice pentru această categorie de pacienţi.
În România, în ultimii 15 ani s-a realizat un salt pozitiv în obţinerea supravieţuirii acestor nou-născuţi. Tratamentul prematurilor în-seamnă, în fapt, redarea condiţiilor intrauterine în care ar fi trebuit să se dezvolte fătul. Acest lucru presupune utilizarea echipamentelor ultramoderne, întreţinute la parametrii optimi continuu. În momentul de faţă, în România, în marile maternităţi care îngrijesc prematuri nu există ventilatoare HFOV, astfel scăzând posibilităţile de îngrijire performantă a categoriilor de prematuri cu risc maxim.
Maternităţile din România au fost echipate prin două programe la nivel naţional ale Băncii Mondiale. Este necesar să se asigure continuitate în service-ul şi întreţinerea echipamentelor şi încadrarea cu personal medical mediu şi su-perior, conform normării.
În condiţiile în care am dispune de HFOV ne putem propune să creştem rata supravieţuirii cu 0,5 – 1% /an şi să reducem rata complicaţiilor asociate ventilaţiei convenţionale.
Faţă de alte state suntem deficitari în primul rând din punctul de vedere al personalului medical şi apoi ca regularitate în aprovizionare.
Conform OMS 1091, se îngrijesc nou-născuţi prematuri în maternităţile de nivel II până la 33-36 săptămâni VG, nou-născuţii sub 33 de săptămâni VG putând fi îngrijiţi numai în maternităţile de nivel III.
Din literatura de specialitate şi din studiile efectuate reiese că utilizarea HFOV scurtează durata ventilaţiei mecanice şi scade riscul complicaţiilor de tip barotraumă, deci riscul de sechele este mai scăzut şi durata de spitalizare se poate scurta.
