Virusologia și medicina translațională – temele centrale ale Simpozionului “Nicolae Cajal”

0

Simpozionul “Acad. Nicolae Cajal” se constituie și în acest an, la ediția a VI-a, într-o manifestare științifică de elită și un prilej de schimb de idei între cercetători străini de notorietate, ambasadori ai științei românești din marile universități ale lumii și cercetători și clinicieni români de prestigiu care au ales să facă cercetare și medicină în România. Evenimentul prezintă comunității științifice medicale rezultatele eforturilor cercetătorilor, oferind, pe parcursul celor trei zile de desfășurare, între 30 martie – 1 aprilie, o oportunitate importantă de cooperare și interacțiune. >>>

Școala românească de medicină a fost pentru acad. Nicolae Cajal a doua sa familie. Profesorii și elevii săi i-au fost deopotrivă dragi și în toată viața și activitatea sa a lucrat pentru a consolida și promova școala medicală românească, pentru educația permanentă a opiniei publice în respectul față de viață. Așa se face că la fiecare simpozion dedicat memoriei tatălui meu este omagiată nu doar cariera științifică, nu doar rezultatul studiilor cercetătorului Nicolae Cajal, ci omul și dragostea de viață”, este mesajul adresat de Irina Cajal Marin, președintele Fundației, care a pledat pentru unitate și demnitate în școala de medicină românească. Ea a reamintit efortul făcut de prof. acad. Nicolae Cajal în întreaga sa carieră pentru a transfera rezultatele cercetărilor experimentale în clinică.

Principalele teme de prezentări și dezbateri sunt Medicina Translaţională – genomică, terapii individuale bazate pe studiul genomului şi terapii celulare, în organizarea prof. dr. Irinel Popescu şi a echipei Institutului Clinic Fundeni (joi, 31 martie), și Virusologia şi Medicina Moleculară – terapii antivirale, antitumorale şi celulare, HIV, HPV şi infecţii hepatice, în organizarea prof. dr. Costin Cernescu şi a echipei de la Institutul de Virusologie “Șt. S. Nicolau” (miercuri, 30 martie). A treia zi a manifestării, 1 aprilie, este consacrată Terapiilor Celulare.

“Secțiunea de Medicină și cercetare translațională a devenit deja tradițională. Platforma medicală Fundeni continuă să fie promotorul acestui tip de cercetare, care pleacă în primul rând de la necesitățile clinice. Răspunsul la marile întrebări din oncologie, transplantul de organe sau bolile inimii se află în laboratoarele de cercetare fundamentală. După cum și descoperirile din aceste laboratoare trebuie puse cât mai rapid în slujba celor aflați în suferință. O astfel de îmbinare fericită între clinică și cercetare a fost îmbrățișată și de alte colective din România. Simpozionul din acest an le dă prilejul să comunice rezultatele cele mai recente”, spune președintele simpozionului, prof. dr. Irinel Popescu, subliniind oportunitățile de a învăța, de a compara reciproc rezultatele studiilor și de a deschide punți de colaborare cu oamenii de știință de prestigiu prezenți.

“Rămânem la convingerea fermă că marile descoperiri în științele fundamentale rămân apanajul vârstelor tinere și dorim să creăm terenul propice pe care ele să apară”, a punctat prof. Irinel Popescu, invitând tinerii medici și cercetători să participe la eveniment.

Prof. dr. Costin Cernescu a subliniat strânsa legătură care trebuie să existe între cercetarea fundamentală și aplicarea clinică a rezultatelor: “În prezent, în condițiile de austeritate impuse de criza globalã, cercetarea este privatã de inițierea trialurilor care ar valida cele mai valoroase rezultate”.

Între speakerii așteptați din străinătate se numără prof. Thierry Berney (Elveția), care va participa la sesiunea de Terapii celulare, Dan Duda (Departamentul de oncologie al Harvard Medical School, Massachusetts General Hospital), care va susține o prezentare în cadrul sesiunii de genomică, Shimon Efrat (profesor de Genetică Moleculară și Biochimie la Universitatea din Tel Aviv) care va prezenta rezultatele studiilor sale referitoare la expansiunea ex-vivo a celulelor beta pancreatice. Vor mai susține prezentări cercetători de prestigiu precum Eric Kremer (Franța), Amos Panet (Israel), Pascal Pineau (Franța), Olli Silvennoinen (Finlanda), Florin Șelaru (SUA), Ștefan N. Constantinescu (Belgia).

“Voi vorbi la conferință despre cercetările noastre pentru a dezvolta o nouă abordare în terapia cancerului folosind virusuri oncolitice. Unul din motivele participării mele la această conferință este de a începe colaborarea cu oameni de știință din România”, a declarat pentru Medica Academica, în avanpremiera evenimentului, prof. Amos Panet, unul dintre cei mai titrați speakeri, profesor de virologie, Departamentul de Biochimie al Centrului Chenock pentru virologie, Hebrew University- Hadassah Medical School din Israel. Prof. Amos Panet, câștigător al mai multor premii pentru biochimie, microbiologie și cercetare în cancer, este deținătorul a 21 de patente înregistrate pentru descoperirile sale, între care, cu aplicații în biotehnologie, invenția unei “bio-pompe” aplicată de Medgenics Corp. (și confondator al companiei) și invenția “virusului oncolitic”, utilizată de Theravir Corp. (și cofondator al companiei). A publicat peste 150 de articole științifice. Este profesor de virologie și șeful Departamentului de virologie la Universitatea Hebrew University – Hadassah Medical School, Israel, a fost visiting profesor la Massachusetts Institute of Technology și la Universitatea Columbia din New York.

Comitetul științific al evenimentului îi reunește pe Dorel Iordănescu – Fundația “Academician Nicolae Cajal”, Irinel Popescu – Institutul Clinic Fundeni, Mihai Stoian – Institutul de Virusologie “Șt. S. Nicolau“, Simona Dima – Institutul Clinic Fundeni, Simona Ruță – Institutul de Virusologie “Șt. S. Nicolau“ și Ștefan Constantinescu – Ludwig Institute for Cancer Research Ltd. de Duve Institute.

Premiile Herbert Berler

În ultima zi a manifestării vor fi acordate premiile Herbert Berler, care se adresează unor tineri talentați care au potențial de dezvoltare semnificativă pe plan aplicativ și capacitatea să comunice în termeni clari contribuția lor  în domeniile științifice pe care le reprezintă. Herbert Berler s‑a născut în 1915 la Viena și a studiat dreptul la Cernăuți. Pasionat de marile progrese ale științei, a intuit rolul pe care urma să-l ocupe mai târziu Genetica, Imunologia și Biologia Moleculară, oferind spațiu editorial important discuțiilor sale cu marii creatori de școală din România, printre care și Acad. Nicolae Cajal. În acest an, câștigătorii premiilor din edițiile anterioare își vor putea prezenta realizările profesionale și preocupările la zi.

Evenimentul este organizat în colaborare de Fundația “Academician Nicolae Cajal”, Institutul Clinic Fundeni, Institutul de Virusologie “Ștefan S. Nicolau” și Fundația “Dan Setlacec”.

Informații și înscrieri: Alina Bugean – tel. 021 210 9439, 0756 162 100

events@trima.ro <<<

Expansiunea exvivo a celulelor beta pancreatice

Shimon Efrat – profesor de Genetică Moleculară și Biochimie la Universitatea din Tel Aviv, specialist în diabetul juvenil

Î

n ultimii 20 de ani de activitate de cercetare, inițial la “Albert Einstein” College of Medicine din New York și apoi la Universitatea din Tel Aviv, cercetările mele s-au concentrat pe studiul reglării proceselor de replicare și diferențiere a celulelor beta ale insulelor pancreatice, cu scopul final de a dezvolta o terapie pentru transplantul de insule pancreatice în diabet. Ultimii zece ani au fost dedicați reprogramării nucleare a celulelor umane non-beta în celule producătoare de insulină. Împreună cu un grup de cercetători, am demonstrat că celulele hepatice fetale se pot trans-diferenția în celule funcționale beta-like prin expresia unui factor de transcripție dominant în celulele beta, PDX1. Celulele modificate genetic produceau și stocau insulina, și o eliberau ca răspuns la concentrații fiziologice ale glucozei. Celulele restabileau și mențineau euglicemia pentru perioade lungi de timp la șoarecii imunodeficienți hiperglicemici. O diferențiere suplimentară a fost obținută prin tratarea celulelor cu factori solubili. Cantitatea de insulină în aceste celule a ajuns până la două treimi față de cea în celulele beta normale, de departe cea mai înaltă concentrație de insulină raportată pentru celule producătoare de insulină crescute in vitro.

O abordare similară a avut ca subiect și celulele mezenchimale din măduva spinării, care pot fi obținute cu ușurință printr-o biopsie, cu avantajul implicării unor celule autologe. În plus, atât celulele modificate genetic din ficat cât și cele din măduva spinării au manifestat o rezistență superioară la efectorii imuni, comparativ cu celulele insulare umane. Ele nu au exprimat majoritatea antigenilor celulelor beta, au avut nivele mai înalte de enzime care neutralizează radicalii liberi și au fost mai rezistente la liza mediată de complement atunci când au fost expuse la serul de la pacienții cu diabet I.

În timp ce reprogramarea nucleară a fost destul de reușită, reprogramarea celulară a rămas însă incompletă. Celulele reprogramate au continuat să exprime gene implicate în fenotipul lor original, și nu au activat spectrul complet al proprietăților celulelor beta. În plus, stabilitatea fenotipului reprogramat a fost limitată.

De aceea, de câțiva ani am inițiat o nouă direcție în încercarea de a obține o sursă abundentă de celule producătoare de insulină: expansiunea ex-vivo a celulelor beta din insulele umane adulte. Acest studiu va fi subiectul prezentării mele la Simpozionul Cajal.

Încercările anterioare de a cultiva celulele umane au condus la o pierdere a fenotipului celulelor beta în celulele care proliferează, ca urmare a numărului mic de celule care generează dublarea populației de celule. Această pierdere poate reflecta fie moartea celulelor beta, însoțită de expansiunea celulelor de origine non-beta, fie dediferențierea celulelor beta. Pentru a face distincția între aceste posibilități am dezvoltat o nouă linie celulară de diferențiere genetică pe baza unui marker fluorescent eliberat de vectori de tip lentivirus.

Folosind această metodă a devenit posibil pentru prima dată să urmărim schimbările fenotipice în celulele umane adulte într-o cultură heterogenă. Analiza culturilor de celule insulare umane utilizând această abordare furnizează dovezi directe pentru masiva proliferare a celulelor care derivă din celule umane beta (pe care le-am numit BCD, beta-cell-derived), și despre dediferențierea lor implicând tranziția epitelial-mezenchimală. Celulele marcate BCD pot fi sortate, propagate și studiate în culturi pure. În ciuda dediferențierii lor, analiza cromatinei a arătat că genele cheie pentru funcționarea celulelor beta, precum sunt cele care codifică insulina și factorul de transcripție al celulelor beta PDX1, mențin o structură a  cromatinei parțial deschisă, făcând din celulele BCD candidate atractive pentru rediferențierea lor în celule producătoare de insulină. Rediferențierea acestor celule constituie principala preocupare a activității noastre curente, promițând să furnizeze o sursă abundentă de celule pentru transplantul de insule pancreatice pentru diabetici.

Contribuții în cercetarea genomică în cancerul de pancreas la CCGTH Fundeni

Irinel Popescu, Simona Dima, CCGTH Fundeni

U

na dintre direcțiile de cercetare ale Centrului de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic Fundeni (CCGTHF) este cea a genomicii în cancerele digestive. În cadrul CCGTHF s-au desfășurat proiecte naționale (CEEX, PN2) având drept teme de cercetare genomică în cancerul de pancreas, gastric, hepatic sau colorectal. Rezultatele acestor proiecte s-au concretizat în lucrări publicate în reviste indexate ISI, iar gradul de vizibilitate al acestor lucrări reiese din numărul de citări din baza de date ISI Thomson. Cercetările cele mai relevante efectuate până în prezent de către echipa CCGTH au fost în domeniul neoplasmului de pancreas.

Cancerul de pancreas este rezultatul 
unor modificări complexe, cumulative, ale unor procese biologice ce implică alterarea unor căi moleculare oncogenice specifice, dar și inflamația locală cronică asociată cu modificările stromale. 
Ceea ce caracterizează în mod specific cancerul de pancreas este agresivitatea, dar și rezistența la chimioterapia 
standard și la radioterapie, radiochimioterapie.1 Inflamația pancreatică, mediată de către 
mediatori inflamatori multipli, 
incluzând citokine (TNF-a, Interleukin-1, Interleukin-6) poate juca un rol 
important în dezvoltarea neoplasmului pancreatic.2

În literatura de specialitate există meta-analize ce demonstrează faptul că pancreatita cronică reprezintă un factor de risc pentru cancerul pancreatic.3 Prin urmare, abordarea multi-modală a acestei neoplazii implică abordul țintit asupra celulelor tumorale pancreatice, dar și a compușilor angiogenici și a celor stromali, incluzând în această categorie și citokinele proinflamatorii. În studiile efectuate de echipa noastră au fost puse în evidenţă mai multe liste de gene cu diferite implicări în adenocarcinomul ductal de pancreas şi, respectiv, pancreatita cronică.4 De asemenea, într‑un studiu de genomică publicat recent, o echipă de cercetători de la MD Anderson Cancer Center a analizat comparativ un panel de șapte gene (TNC, TFPI, TGFBI, SEL-1L, L1CAM, WWTR1 și CDC42BPA) supraexprimate în cancerul de pancreas5 cu rezultatele publicate de către echipa noastră în 2008.4. Autorii au propus ca două proteine din panelul de șapte, tenascin C (TNC) și inhibitorul căii factorului tisular (TFPI), pot fi folosite ca și biomarkeri serici în cancerul de pancreas.

Dintre genele găsite supraexprimate în mod specific în epiteliul tumoral în studiul de microarray pe lotul de 39 de pacienți cu cancer de pancreas a fost selectată pentru experimente/validări mai detaliate gena MAP4K4. MAP4K4 a fost raportat ca fiind un activator al unor proteine, incluzând kinaze din calea JAK/STAT. Studii recente au raportat că expresia MAP4K4 este asociată cu un prognostic grav în cazul pacienților cu cancer de pancreas în stadiul II.

S-a demonstrat in vivo că inhibarea genei MAPK kinase 4 (Map4k4) în macrofage protejează șoarecii de letalitatea indusă de LPS (lipo-poli-zaharid) prin supresia  producerii de TNF-a și IL-1b.

În cadrul Simpozionului Cajal vor fi prezentate aceste lucrări.

Bibliografie

Motoo Y , Shimasaki  T, Ishigaki  Y, Nakajima H , Kawakami K ,Minamoto T. Metabolic Disorder, Inflammation, and Deregulated Molecular Pathways Converging in Pancreatic Cancer Development: Implications for New Therapeutic Strategies. Cancers 2011, 3(1), 446-460.

Farrow B, Evers BM. Inflammation and the development of pancreatic cancer. Surg Oncol 2002; 10(4): 153-169.

Raimondi S., Lowenfels AB, Morselli-Labate AM, Maisonneuve P, Pezzilli R. Pancreatic cancer in chronic pancreatitis; aetiology, incidence, and early detection. Best Practice Res Clin Gastroenterol 2010; 24, 349-358

Badea L, Herlea V, Dima SO, et al. Combined Gene Expression Analysis of Whole-Tissue and Microdissected Pancreatic Ductal Adenocarcinoma identifies Genes Specifically Overexpressed in Tumor Epithelia. Hepato-Gastroenterology; 2008, 55 (88): 2016-2027

Balasenthil S, Chen N, Lott ST, Chen J, Carter J, Grizzle WE, Frazier ML, Killary AM. A migration signature and plasma biomarker panel for pancreatic adenocarcinomas. Cancer Prevention Research 2011; 4 (1), 137-149

About Author

Delia Budurca

Comments are closed.