Vladimir Hotineanu, ministrul Sănătăţii din Republica Moldova, consideră că experienţa specialiştilor români în adoptarea aquisului comunitar trebuie valorificată în perspectiva integrării ţării în UE, iar programele de colaborare cu specialiştii români, de exemplu în domeniul transplantologiei, nu pot fi decât benefice. Oficialul moldovean nu este adeptul gestiunii în sistem privat a unui segment din fondul social de asigurări de sănătate, considerând că este mai costisitor din punct de vedere al administrării. >>>
– Care sunt problemele cele mai acute în sistemul sanitar din Republica Moldova şi care sunt soluţiile pe care aveţi în vedere ?
– Din momentul investirii Guvernului Filat, s-a trecut la implementarea Programului Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” cu scopul de a soluţiona problemele din sănătate. Cu toate că Guvernarea comunistă a adoptat Politica Naţională şi Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate, situaţia falimentară în care se afla medicina la momentul investirii actualului Guvern poate fi apreciată ca rezultat al lipsei unui Plan Anticriză, care ar fi diminuat într-o oarecare măsură efectele negative ale crizei financiare. La 25 septembrie am preluat conducerea Ministerului Sănătăţii (MS) într-o situaţie în care exista pericolul major chiar de sistare a unor servicii medicale necesare populaţiei.
Practic, în conturile Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM), la începutul lunii octombrie, nu existau surse pentru finanţarea contractelor cu instituţiile medicale pentru luna în curs, iar finanţarea programelor naţionale de sănătate de la buget era stopată încă din mai.
Investiţii în sectorul spitalicesc nu s-au făcut în toată perioada guvernării comuniste, tehnica medicală fiind totalmente depăşită, iar sălile de operaţie şi secţiile de terapie intensivă fiind dotate cu aparatură din anii ‘70. Astfel, tehnologii medicale noi precum chirurgia miniinvazivă sau transplantul de organe nu au fost dezvoltate, iar transplantul de rinichi, care se practica din 1981, a fost stopat.
Pentru a rezolva aceste probleme, Guvernul a crescut finanţarea de la bugetul de stat prin majorarea transferurilor către fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală cu 5,8% faţă de nivelul aprobat şi cu 32,2% faţă de cel din 2009. Pentru 2010, cota transferurilor va reprezenta 57% din totalul fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, ceea ce garantează accesul persoanelor neasigurate la asistenţa medicală primară şi de urgenţă. În condiţii de criză, Guvernul a reuşit să redirecţioneze spre asistenţa medicală primară 31% din Fondul de asigurări obligatorii de asistenţă medicală (FAOM), cu 82 mil. lei mai mult decât în 2009, şi a mărit cheltuielile pentru medicamentele compensate cu 51% comparativ cu 2009. Am creat condiţii pentru creşterea numărului beneficiarilor de poliţe medicale, costul acesteia pentru 2010 fiind redus cu 160 lei, la 2 478 lei. Pentru proprietarii de terenuri agricole costul poliţei a fost stabilit la 619,5 lei. Guvernul a reuşit să menţină nivelul de angajare a personalului medical, deşi în 2010 este constrâns să micşoreze cu 5% cheltuielile administrative ale instituţiilor medicale finanţate de la bugetul de stat. Am iniţiat un pachet întreg de legi, cum ar fi modificarea legii sănătăţii, a activităţii farmaceutice, legea spitalelor, legea Colegiului Medicilor, în acord cu legislaţia europeană.
– Ce surse de finanţare aveţi la dispoziţie – Bugetare şi Extrabugetare – şi care este bugetul alocat sistemului sanitar în acest an ?
– Bugetul instituţiilor medico-sanitare publice provine din sumele contractate la CNAM din sursele bugetate de fondator – administraţia publică centrală, locală, venituri extrabugetare: serviciul de contraplată, granturi, sponsorizări, donaţii. FAOM este format din transferurile de la bugetul de stat, primele de asigurare achitate de angajatori şi de salariaţi, prime de asigurare achitate de persoane fizice, alte venituri. Cele mai importante surse ale FAOM sunt transferurile de la bugetul de stat, stabilite în 2010 la 1 926,4 mii lei, cu 469,8 mil. lei mai mult ca în anul 2009, şi primele de asigurare în formă procentuală achitate de angajat şi angajator, cu un cuantum stabilit în sumă de 1 406,3 mil. lei, cu 96 mil. lei mai mult decât în 2009.
Bugetul consolidat al sistemului de sănătate al Republicii Moldova în 2010 este de 3 930,2 mil. lei. Fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală deţin cota preponderentă în suma totală a cheltuielilor din sistemul de sănătate. În anul 2010 reprezintă 86% din total.
În condiţiile crizei economice Guvernul Republica Moldova a asigurat finanţarea Programelor de Stat cum ar fi MoldDiab, Hemodializă, Tuberculoză, Hepatitele virale etc. În primul semestru din 2010 au fost reduse investiţiile capitale şi investiţiile în aparatură. Sperăm însă ca la rectificarea de buget să obţinem finanţare şi pentru aceste zone.
Un domeniu aparte al speranţelor mele ar fi relansarea proiectelor transfrontaliere cu România.
– Câte spitale sunt în Republica Moldova şi cum sunt ele structurale? Câţi medici sunt în spitale ?
– Sectorul spitalicesc este reprezentat de 82 spitale, 62 fiind deţinute de MS. Din acestea, 16 sunt spitale republicane cu asistenţă medicală de nivel terţiar. 34 spitale sunt deţinute de Consiliile raionale, iar zece de Primăria Chişinău. În ţară sunt 11 spitale Departamentale – subordonate altor ministere decât MS. Sectorul privat deţine nouă spitale. Pentru comparaţie, avem 2,32 spitale la suta de mii de locuitori, iar în UE media e de 2,56. În spitalele MS sunt 19 997 de paturi, 46,8% în Chişinău. Avem 884 000 de internări pe an, 88,3% fiind pacienţi asiguraţi.
În Republica Moldova activează 12 684 medici şi 27 378 de asistente medicale, datele fiind apropiate de media europeană, însă ne confruntăm cu aceleaşi probleme în domeniul resurselor umane ca şi multe alte ţări:
lipsa medicilor în rural şi concentrarea excesivă în urban;
insuficienţa cadrelor medicale în asistenţa primară şi un număr mare de medici specialişti;
calitatea scăzută a serviciilor;
motivarea scăzută etc.
În contextul elaborării Strategiei resurselor umane din sănătate, vom implementa un şir de reforme menite să amelioreze starea de lucruri. O problemă acută este migraţia medicilor şi a asistentelor medicale. Chiar dacă nu există date concrete referitor la migraţie, în instituţiile medico-sanitare începe să se resimtă lipsa cadrelor cu studii medii. Deoarece echivalarea actelor de studii pentru medici este un proces mult mai complicat şi mai îndelungat, migraţia medicilor este una controlată. Pentru cadrele cu studii medii însă, echivalarea actelor de studii este mai simplă şi ele se integrează mai uşor în sistemul european.
– În decembrie aţi semnat un parteneriat cu OMS. Care sunt priorităţile ?
– Colaborarea cu OMS este reglementată prin Acordul de Bază, semnat între Guvernul Republicii Moldova şi Biroul Regional al OMS pentru Europa în iulie 1994. OMS acordă asistenţă în baza Acordului-tip de asistenţă tehnică între Guvernul Republicii Moldova şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, semnat în 1992. Acordului Bienal de Colaborare 2008-2009 s-a cifrat la 1,8 mil. dolari, în decembrie fiind semnat un nou Acord, pentru 2010-2011, în valoare totală de 2,3 mil. dolari. Acordul vizează următoarele priorităţi: întărirea capacităţii administrative, sănătatea mamei şi copilului şi a reproducerii, supravegherea şi controlul bolilor contagioase – HIV/SIDA şi TB, maladiile majore necontagioase şi sănătatea mediului ambiant şi pregătirea pentru dezastre.
Pentru textul integral vezi editia print Medica
Maria Vasilescu
Director General Tarus Media
maria.vasilescu@tarus.eu