N-aș mai scrie despre statistici, pentru că la prea multe suntem primii în Europa. Uneori parcă îmi pare rău când văd cum presa se ia în haită și blamează sistemul medical românesc – da, sunt situații și situații, profesioniști și mai puțin, dar asta se întâmplă în toate domeniile. Inclusiv în presă.
M-a întrebat recent un medic care a făcut carieră în Paris, și pe care tocmai ce îl întrebasem despre sistemul medical românesc, despre cum să ne facem mai bine… Și mi-a întors întrebarea, pentru că lucrase zece ani aici și n-a vrut “să dea sfaturi” foștilor colegi.
Pentru mine administrația este călcâiul lui Ahile în sistemul medical românesc, lipsa de responsabilitate în gestionarea banului public, iar asta e leucemia care ne macină și ne vlăguiește și celelalte aparate. Banii se înghit cu nemiluita, statul e cea mai bună vacă de muls, pentru că suntem noi. Un dicton al Regelui Soare – “Statul sunt eu!” – care acum e coborât în retorică la nivelul fiecăruia, dar în fapt statul sunt numai câțiva – din păcate, politicieni – și cea mai mare parte nu de bună credință…
Până la urmă n-ar trebui să conteze așa de mult sub ce inițiale îți faci veacul politic, dacă ești de bună credință… Uneori mă întreb ce rămâne din această risipă de energie, de luptă, de încrâncenare… Și mă uit că rămân pașii micuți înainte, chiar dacă trei pași au fost bătuți pe loc, și abia al patrulea a mișcat puțin…
Salut pașii micuți și neobosiți – faptul că o lege pentru reducerea impactului tuberculozei a fost adoptată în Parlament, că o descoperire importantă a cercetătorilor români – da, există așa ceva! – a fost publicată într-o revistă internațională de prestigiu, că “am importat” cutia finlandeză care a redus mortalitatea infantilă la ei, faptul că un nou medicament a fost introdus… Toți acești pași mișcă lucrurile încet, uneori foarte încet, în direcția bună. Totul e să avem răbdare, persistență și să apărăm victoriile obținute… Probabil nu putem să ne mișcăm, în ansamblu, mai repede. Suntem dezarticulați de energii haotice, perverse, care lovesc uneori cu țintă și uneori la întâmplare, dar ce efecte distrugătoare produc!… Dar putem să ne folosim energia cu parcimonie, pentru cauzele în care credem, pentru păstrarea coerenței și a sensului profund, în toate, dincolo de tot haosul care încearcă să ne învăluie, încet-încet, din toate părțile…