Pe 21 octombrie, Societatea Română de Chirurgie a celebrat în cadrul unui eveniment special 100 de ani de la nașterea profesorului Dan Setlacec (2 octombrie 1921 – 23 iulie 2009), figură marcantă a chirurgiei românești, pionier al chirurgiei cardiace în România, creatorul centrului de chirurgie și a unei adevărate școli de chirurgie la Institutul Clinic Fundeni din București.
Maestrul a fost rememorat de foștii săi elevi și colaboratori într-un eveniment desfășurat la inițiativa Prof. Irinel Popescu, autorul volumului “Viața și opera profesorului Dan Setlacec”, unul dintre elevii săi cei mai proeminenți și cel care i-a urmat la conducerea Centrului de chirurgie de la Fundeni, creator al transplantului hepatic și fondator al sistemului de transplant din România.
În deschiderea evenimentului, desfășurat în sistem hibrid, fizic și online, a fost lansată o medalie comemorativă care are pe avers profilul profesorului Dan Setlacec, iar pe revers imaginea Institutului Clinic Fundeni. Tot cu acest prilej, Romfilatelia a lansat un întreg poștal – plic și timbru – cu imaginea marelui chirurg.
La eveniment a fost lansat volumul “Viața și opera prof. Dan Setlacec”, un valoros material de istorie a medicinei, realizat în colaborare de Editura Rao și Editura Academiei.
“Ne uimea cu diagnosticele lui. A devenit legendă încă de pe când trăia”, a spus în deschiderea manifestării Dr. Dora Petrilă, medic anestezist, unul dintre recenzorii volumului. Ea a subliniat o calitate rară a profesorului Setlacec, care își implica mai tinerii colegi în operații, într-un domeniu în care în general marii profesori ai chirurgiei își țin pe tușă elevii. Ea a subliniat și faptul că prof. Setlacec – desemnat de Nicolae Hortolomei – a fost cel care a marcat începuturile chirurgiei cardiace în România: prima stenoză mitrală (1953) și prima operație pe cord deschis (1957).
Dr. Dora Petrilă a punctat principalele calități ale volumului nou-lansat: “Poate servi ca material didactic pentru rezidenții din chirurgie”, prin minuțiozitatea cu care sunt descrise unele operații, este un prilej de nostalgie pentru Institutul Clinic Fundeni, pentru că amintește de marile figuri care au scris istorie în medicina românească, și e scrisă cu echidistanță și “cu un neștirbit afect la adresa maestrului, pentru că așa e Prof. Irinel Popescu, semper fidelis. Este o carte remarcabilă, este o carte solidă, șarmantă, și cu un mare efect în istoria medicinei”.
“Cartea lui Irinel Popescu e o carte deosebită și ea reprezintă un tribut al autorului către marele dascăl, dar prin el și ceilalți elevi pe care îi citează cu generozitate în paginile cărții își aduc tributul lor marelui dascăl care a fost Dan Setlacec”, a spus prof. Martin S Martin (SUA), unul dintre elevii săi preferați, care a prefațat de asemenea volumul.
El a rememorat traseul profesional al profesorului Setlacec care, după ce a absolvit Facultatea de medicină în 1946, avea să se formeze în anii dificili de după cel de-al doilea război mondial. Având ca modele pe anatomistul Gr. T. Popa și pe chirurgii Amza Jianu, Nicolae Hortolomei și Ion Juvara, între 1949-1960 a fost chirurg la Colțea. A fost ales de prof. Nicolae Hortolomei ca pionier al chirurgiei cardiace în România, dar după primele operații în această viitoare specialitate a fost îndepărtat de la Colțea, ulterior ajungând la nou-înființatul Institut Clinic Fundeni, unde avea să dezvolte o adevărată școală de chirurgie. În 1987 s-a pensionat și a scris – înaintea vremurilor – volumul “Medicina românească, medicină europeană”, prin care – a punctat prof. Martin – face dreptate medicilor români și cartea “Maestrul și lumea sa”. “Anticomunist convins, generos, altruist, lider al generației ‘70-‚’80, a protejat școala românească chirurgicală de amatorism și impostură, care erau în creștere”, a subliniat prof. Martin, citând din volumul nou lansat.
Prof. Irinel Popescu, autorul cărții, și-a amintit că a prezentat lucrări în amfiteatrul de la Colțea iar profesorul Setlacec, ca președinte al Societății de chirurgie din București, valida, prin concluziile sale, lucrările prezentate.
“Am scris cartea în virtutea unei obligații morale a unui discipol față de maestrul lui, așa cum și alți înaintași ai mei au făcut-o, instituind o tradiție în cadrul școlii românești de chirurgie, tradiție care mi-aș dori să fie continuată. Viața profesorului Setlacec a fost dedicată aproape exclusiv chirurgiei, petrecută la capul bolnavului, cu studenții, la Societatea de chirurgie, la congrese și simpozioane. Prof. Setlacec s-a născut odată cu România mare, și-a desfășurat activitatea profesională în timpul regimului comunist și și-a petrecut ultimii ani ai vieții în România post comunistă. Spunea că a trăit vremuri interesante, așa cum mi-a mărturisit de multe ori”, a spus prof. Irinel Popescu. El a evocat tinerețea prof. Setlacec, când a trebuit să-și întrețină familia dintr-un salariu modest, faptul că a fost înlăturat de mai marii politici ai vremii de două ori din chirurgia cardiacă, anii ‘80, când în casă erau 4 grade și venea la spital cu transportul în comun, anii de pensie, nu ușori, trăiți în România post comunistă. “A salvat viețile a mii de bolnavi, a fost recunoscut ca unul dintre marii chirurgi ai timpului său, a condus clinica din Fundeni timp de 14 ani și Societatea de chirurgie din București timp de două mandate”.
“La sfârșitul activității a spus că rămâne cu două mari satisfacții – bolnavii cărora le-a fost de folos și, ca un adevărat șef de școală, elevii care îl depășesc”, a spus autorul. Cartea ilustrează un secol de medicină românească și istoria a două spitale, Colțea și Fundeni.
Traian Pătrașcu, președintele SRC, a punctat exigența “necruțătoare” a prof. Setlacec, dar si jovialitatea sa, care pentru neinițiați putea părea expresia superficialității. “Făcea parte din familia doctorilor fără de arginți; uneori pacienții îi mai strecurau vreun plic, plic care ajungea întotdeauna la cel căruia îi aparținea”, a punctat președintele SRC.
A urmat un tur de orizont al filialelor din țară ale Societății Române de Chirurgie, materializare – de fapt – a conceptului de dezvoltare pe orizontală a chirurgiei care l-a preocupat și pe prof. Setlacec.
Dr. Cosmin Puia, de la Cluj-Napoca, a spus că prof. Setlacec a format nu numai chirurgi, dar a format oameni. El a evocat “pelerinajul chirurgical” pe îl făceau la Fundeni chirurgii din întreaga țară, inclusiv de la Cluj, spontaneitatea umorului său, bunul gust, modestia. “Nu suferea iresponsabilitatea, nu accepta nepotismul”, a spus prof. Puia.
Prof. Eugen Târcoveanu, de la Iași, a spus că prof. Setlacec a făcut din IC Fundeni nava amiral a chirurgiei din România, și a evocat momente petrecute împreună și prima întâlnire la Iași, când i-a fost ghid turistic și i s-a stricat mașina urcând Dealul Copoului.
De la Timișoara, prof. Lazăr Fulger a evocat experiența sa de la București, caracterul și dăruirea față de bolnavi a prof. Setlacec, faptul că s-a format în perioada dificilă a tranziției la comunism în România. “Am citit cartea pe nerăsuflate”, a spus prof. Fulger.
De la Târgu Mureș a vorbit prof. Constantin Copotoiu: “Avea rezultate nesperate în cazuri disperate”. A rememorat sprâncenele sale inconfundabile, umorul, statura, dar mai ales strategia, tehnica chirurgicală și modul cum aborda viscerele. “N-a avut copii, dar a lăsat urmași”, a spus prof. Copotoiu.
Prof. Răducu Nemeș, de la Craiova, a mărturisit că a citit cartea cu nesaț.
Filiala Constanța a SRC a prilejuit prof. Vasile Sârbu o evocare dinamică, în spiritul personalității inconfundabile a prof. Setlacec. “Bucureștiul acelor ani avea două mari uzine de chirurgi – Setlacec la Fundeni și Juvara la Cantacuzino. Prof. Setlacec nu semăna cu nimeni. Era unic, ciudat la înfățișare, deși atât de simplu după vorbă, după port. Explicațiile lui ne vrăjeau, ne duceam la el să scăpăm de alte săli… Avea un vocabular cu totul diferit”.
