Nu, nu e perioadă de alegeri, dar confuzia e și mai mare. “Dar eu cu cine votez?!”, zice cetățeanul turmentat, dar și noi, ăștia așa-zis treji, suntem invitați să luăm partea unuia sau altuia. E foarte greu să‑ți menții “zenul” și să scrii – și scripta manent, nu‑i așa?! – despre lucruri relativ atemporale, pentru că revista e pentru o lună, nu pentru o zi, uneori mai revii la ea și peste câteva luni, iar știrile apar din online și sunt îngropate în fiecare secundă.
Nu țin cu nimeni. Nici cu PSD-ul, nici cu USR-ul, nici cu PNL-ul, nici cu nimeni. Nici cu Bodog și nici cu Voiculescu. În general când văd o gașcă sau două mă separ. De ambele. Încerc să mă mențin la distanțe egale, pur și simplu pentru că nu îmi place turma. Nu pot să mă înrolez într-o gașcă, mai ales acolo unde nu văd adevărul sau observ că încearcă să mi se vândă un adevăr contrafăcut. Bineînțeles, are și această atitudine riscurile ei – copacii singuri sunt fragili. Dar și avantaje: pot să le observ, să văd cum manipulează, cum își ascund fiecare petele și încearcă să‑și vândă marfa și să pară mult mai albi.
Ca jurnalist, încerc întotdeauna să prezint faptele, fără păreri personale, cu încrederea că cititorul meu este inteligent. Nu, nu vreau să fiu influencer… Pare ciudat pentru un jurnalist, când pare că asta e miza și toți se bat pentru asta. Încercam să prezint cândva niște date cuiva și îi spuneam: “Nu, nu vreau să vă conving!” Iar răspunsul, neașteptat pentru mine, a fost: “Dar convinge-mă, vreau să mă convingi”.
Nu țin și nu am ținut până la capăt cu nici unul din cei 27 de miniștri ai sănătății, nu am văzut niciun înger pe pământ, și niciun ministru nu mergea prin Ministerul Sănătății ca și cum ar pluti. Nici medicii nu sunt sfinți, că sunt și ei tot oameni. Dar e sigur că în șase sau opt luni nimeni nu ar reuși să construiască ceva la Ministerul Sănătății, nici măcar o echipă. Nu mai vorbim de programe de screening, de proiecte pe termen lung. Se trăiește și se conduce de azi pe mâine, în termenii scurți ai unui mandat sub semnul provizoratului, în condițiile în care strategiile de marketing și de comunicare sunt menite să ascundă faptele.
Nu, nu mai stau să mă întreb cu cine votez.
Las zavera în urmă, îmi văd doar de treabă și mă gândesc că irlandezii nu taie copacii izolați.