Reabilitarea medicală după AVC se inițiază încă din perioada spitalizării, imediat ce starea pacientului este stabilă, atrage atenția Societatea Română de Reabilitare Medicală (SRRM) cu ocazia Zilei Mondiale a Accidentului Vascular Cerebral.
Doar jumătate dintre cei aproximativ două milioane de români care au nevoie de o formă de reabilitare medicală beneficiază de ea într-un an, arată datele SRRM. În țara noastră, între 55.000 și 65.000 de persoane suferă anual un AVC, potrivit prof. dr. Mădălina Iliescu, președintele SRRM; sunt estimări făcute pe baza datelor Organizației Mondiale a Sănătății, având în Vedere că un registru național dedicat lipsește.
Îngrijirea într-o unitate specializată pentru AVC, cu o echipă multidisciplinară, reduce riscul de deces sau de dependență cu aproximativ un sfert, potrivit unei analize Cochrane. Studiul AVERT, publicat în The Lancet, a arătat că mobilizarea foarte intensă în primele 24 de ore nu a ajutat, ci a fost asociată cu un rezultat mai slab la trei luni. Reabilitarea potrivită este cea începută la timp, în doza potrivită, sub supraveghere medicală, nu efortul maxim făcut cât mai repede.
În România, Ministerul Sănătății a anunțat în 2023 un program prioritar pentru neuroreabilitarea precoce a pacienților cu AVC acut în secțiile de neurologie, cu finanțare directă pentru spitale. Medicul de reabilitare medicală, adică specialistul în medicină fizică și de reabilitare, poate conduce procesul mai departe: evaluează clinic și funcțional pacientul, stabilește obiectivele într-un Plan Individual de Medicină Fizică și de Reabilitare și coordonează kinetoterapeuții, logopedul, psihologul și ceilalți specialiști ai echipei.
„Pacientul cu AVC are, în jurul lui, o echipă solidă, de la medicul de urgență și neurolog, până la asistente și imagiști. Medicul de reabilitare medicală completează această echipă cu o perspectivă care privește viitorul pacientului: ce poate face în ziua a cincea, în luna a treia și la un an. Reabilitarea poate începe încă din spital, imediat ce starea este stabilă, iar cu cât amânăm, cu atât scad șansele ca rezultatele să fie optime. Din păcate, parcursul pacientului nu este pe deplin înțeles de toți colegii din specialitățile implicate, iar uneori omul se pierde în sistem”, a explicat prof. univ. dr. Mădălina Iliescu, președintele Societății Române de Reabilitare Medicală (SRRM), medic primar de medicină fizică și de reabilitare.
Fără reabilitare la timp, consecințele AVC se pot agrava: pierderea forței și a echilibrului, dificultăți de vorbire și de înghițire, durere, rigiditate, riscul de căderi și pierderea autonomiei. Spasticitatea, adică încordarea involuntară a mușchilor, este una dintre cele mai frecvente. Potrivit prof. Iliescu, între 20% și 40% dintre pacienții cu AVC o dezvoltă, ceea ce înseamnă, aplicat la estimările de cazuri pentru România, între 11.000 și 26.000 de cazuri noi pe an. Spasticitatea se poate gestiona, dar nu dispare peste noapte și cere un management etapizat, adaptat și personalizat.
SRRM avertizează că, în România, accesul la reabilitare este limitat de un număr redus de zile de tratament în ambulatoriu decontate de CNAS pentru pacientul cronic, de subfinanțare și de lipsa datelor.