S-a sculat mai an/ Bădica Bolojan/ Și-a încălecat pe-un cal năzdrăvan/ Să taie deficitul baban/ Și-a ajuns și la sănătate/ Să vedem acu’ ce poate…
Povestea începe să se despartă de realitate și intră în zona miturilor, a arhetipurilor, pentru că sistemul de sănătate e ca un organism. Și dacă tai un deget te doare, nu mai vorbim de un lob de ficat sau de un rinichi întreg. De inimă și de creier ce să mai spun, dacă te atingi, e grav, probabil că va fi fatal…
Ambițiile sunt mari, iar când e vorba de distribuirea resurselor în sănătate, prioritizarea e esențială, pentru că n-o să fie niciodată resurse care să acopere toate cererile… Zic bine toate cererile, nu toate nevoile, pentru că bugetul – adică banii strânși de la noi, de la contribuabili – n-o să fie niciodată suficient ca să acopere lăcomia unora. Și-atunci ajuți clinicile de fertilizare in vitro, pe banii cetățeanului care abia își crește copilul cu care l-a dăruit Dumnezeu, sau vinzi casele oamenilor pentru cele mai scumpe tratamente pentru o zi în plus smulsă morții, în condițiile în care nu ai bani să cumperi oxigen pentru bebelușii de la incubator?!
Aaa, nu poți să strângi banii de la cei care trebuie să plătească?! Păi nu mai cere încă 10 lei de la cei care ți-au plătit conștiincios și până acum.
Revenind la sănătate, scenariile se construiesc, se cresc și se perpetuează, mesajele se rostogolesc pentru a construi viitoare adevăruri, care devin premise pentru decizii… Important ar fi ca banii omului să meargă în ordine de unde arde mai tare, și pe mai mulți, către cald și călduț, și să nu facă onor noii-vechi guvernanți o privatizare pe dindărăt a banului public… Să nu punem lupul – și moralist – paznic la oi, ca de multe ori până acum în istoria recentă și chinuită, de ordinul deceniilor.
Ambițiile declarate sunt mari. Dar să vedem dacă reușește premierul, sperăm cu consilierii potriviți, să facă puțin mai bine organismul trist, subnutrit și obez al sistemului nostru de sănătate.