Femei în medicină – secolul al XVIII-lea (II)

Prof. Dr. Mihai Burlibașa (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București), Drd. Mircea Popescu (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București), Drd. Andrei Vorovenci (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București), Stud. Andrei Burlibașa (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București), Prof. Dr. Teodor Horvat (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București).

Corespondență:
thorax_scumc@yahoo.com

(urmare din numărul anterior)

Salomea Halpir (1718-1763) (Polonia – Lituania – Belarus) a fost un reputat medic și oculist, fiind prima femeie-medic din Marele Ducat al Lituaniei (teritoriul Republicii Lituania de astăzi). Pentru că la acel moment Marele Ducat al Lituaniei se găsea în componența Regatului Polono-Lituanian, naționalitatea Salomeei Halpir este revendicată atât de către polonezi, cât și de către lituanieni. Totodată, este revendicată și de către Belarus, având în vedere faptul că locul nașterii sale, orașul Nowogródek, se găsește pe teritoriul actual al acestei țări (20-25). În ceea ce ne privește, vom respecta argumentele fiecărui popor privind naționalitatea Salomeei Halpir, dar pentru ușurință și pentru a ne putea face cât mai bine înțeleși în acest material biografic, vom utiliza pentru eroina noastră naționalitatea poloneză, deoarece atât Lituania, cât și regiunea în care s-a născut se găseau la acel moment în componența Regatului Polono-Lituanian.

Salomea Halpir a fost și o renumită călătoare a timpului său; a călătorit mult în Europa, în Imperiul Rus și, se pare, și în Orientul Mijlociu spre finalul vieții sale, exercitându-și profesia de medic și câștigându-și în acest fel existența (20-25).

Despre viața Salomeei Halpir se știu puține lucruri din surse istorice ferme; cele mai multe detalii biografice au putut fi extrase din memoriile sale, apărute undeva în jurul anului 1760, intitulate Proceder podróży i życia mego awantur (într-o traducere adaptată, Călătoriile și aventurile vieții mele), „un exemplu unic de însemnări de călătorie, de informații medicale și de literatură feminină”, așa cum au fost descrise nu doar de către istoricii consacrați, dar și de către specialiștii în istoria medicinei (20-25).

În acest material biografic vom utiliza pentru eroina noastră numele de Salomea Halpir, dar este cunoscută în istoriografia medicală sub o mare varietate de prenume: Salomea, Salomée sau Salomėja. În memoriile sale, eroina noastră s-a numit Salomea, dar a semnat dedicația ca Regina. Numele ei de fată menționat în diverse surse bibiografice este Rusiecki, Rusiecka, Ruseckaitė, Rusieckich. Halpir sau Halpirowa este al doilea nume, obținut după prima căsătorie. Un alt nume, pe care îl găsim în mai multe surse bibliografice, provenit din a doua căsătorie, este Pilstein, Pilsztyn, Pilsztynowa, Pilštyniova sau Pichelstein (20-25).

S-a născut în 1718 în localitatea Navahrudak sau Nowogródek (atunci parte din Marele Ducat al Lituaniei, aflat în componența Regatului Polono-Lituanian), în familia lui Joachim Rusiecki, o familie foarte muncitoare care aparținea micii nobilimi locale, fără mari posibilități materiale (20-25).Încă din copilările, Salomea Rusiecki a fost nevoită să trudească din greu în gospodărie alături de ceilalți membri ai familiei. Una dintre cele mai mari dorințe ale micuței Salomea a fost să învețe să scrie și să citească. Iar tatăl său a înțeles acest lucru și, grație unor eforturi uriașe, i-a oferit posibilitatea de a învăța să scrie și să citească în limba latină, „limba religioasă”, dar și „limba științifică” a acelei perioade deosebit de sumbre pentru Regatul Polono-Lituanian (20-25).

La 14 ani, familia Rusiecki a decis că a venit timpul ca tânăra Salomea să se căsătorească. Familia a optat pentru un medic oculist german de religie luterană, Dr. Jacob Halpir, mult mai în vârstă decât ea. Imediat după căsătorie, proaspătul cuplu s-a mutat în Istanbul, fostul oraș bizantin Constantinopol, la acel moment înfloritoarea capitală a Imperiului Otoman. Aici, doctorul Jacob Halpir a practicat atât medicina clasică, dar mai ales a excelat în chirurgia cataractei, confruntându-se în același timp cu o competiție acerbă din partea medicilor evrei și musulmani locali, dar și a celor creștini. Doctorul Jacob Halpir și-a instruit cu foarte multă atenție tânăra soție, pentru ca și ea să poată deveni în timp un foarte bun medic. După cum se va vedea, Doctorul Jacob Halpir a avut un succes total în acest demers (20-25).

Proaspăta familie Halpir se găsea într-o țară musulmană, iar tinerei Salomea nu i-a fost deloc ușor să se adapteze într-o lume cu concepte și obiceiuri total diferite de cele din regiunea natală. Totodată, statutul femeilor mususlmane era și este total diferit, restricționat față de cel al femeilor creștine, mai ales în capitala lumii islamice de la acel moment.

Concret, Salomea Halpir a fost instruită de soțul ei pentru obținerea statutului de medic. Doctorul Jacob Halpir a fost asistat de către tânăra sa soție în aproape toate intervențiile chirurgicale pe care le executa cu mare profesionalism, iar într-un timp foarte scurt Salomea a devenit un practician desăvâșit, mai ales în chirurgia cataractei. Statutul de femeie a ajutat-o să găsească diverse formule convenabile pentru a putea trata pacientele din Istanbul, iar statutul de cetățean străin a ajutat-o să treacă legal peste anumite tradiții islamice care îngrădeau foarte sever libertățile femeilor în acea perioadă.

Una dintre întâmplările extrem de neplăcute cu care s-a confruntat familia Halpir în Istanbul a fost aceea că, în urma unei intervenții chirurgicale făcute fiicei unui apropiat al Sultanului Mahmud I (1696–1754; 1730-1754), aceasta ar fi decedat în condiții neobișnuite. Imediat, s-a considerat că vinovat de deces a fost Doctorul Jacob Halpir și i s-a cerut întemnițarea și execuția. Pentru a-și putea scăpa viața, familia Halpir a plătit importante compensații financiare familiei îndoliate. Cu multe eforturi, Salomea Halpir a putut dovedi nevinovăția soțului ei, în urma prezentării unor argumente și dovezi pertinente. Chiar dacă și-au dovedit nevinovăția, compensațiile bănești fuseseră deja înmânate familiei fetei decedate și nu au mai putut fi recuperate. Însă cei doi au fost reabilitați complet de autoritățile turcești și și-au putut relua practica medicală și chirurgicală, după ce anterior le fusese interzisă cu desăvârșire (20-25).

După un timp, cu multe lucruri bune, dar și cu foarte multe rele, în care familia Halpir a muncit extrem de mult și a câștigat destul de bine, tânăra Salomea rămâne însărcinată și naște o fetiță botezată Constance. Din păcate, după doar 2 ani, doctorul Jacob Halpir se îmbolnăvește grav și moare în foarte scurt timp, lăsându-și soția și fiica fără sprijin într-un oraș musulman unde drepturile și libertățile femeilor erau extrem de restricționate, ca să nu spunem inexistente (20-25). Salomea Halpir suferă extrem de mult în urma morții soțului său și se îmbolnăvește grav, fiind la rândul ei foarte aproape de moarte. Se însănătoșește însă și decide să se întoarcă în țara natală, Polonia, dar mai întâi se îndreaptă către un alt oraș important al Imperiului Otoman, Adrianopol (azi Edirne, în Turcia). În periplul ei către Adrianopol, Salomea Halpir tratează mai mulți membri ai unei familii foarte bogate de origine turcă. Deosebit de încântat de rezultate, capul familiei o răsplătește cu foarte multă generozitate, ceea ce le permite să-și continue călătoria spre casă (20-25). Vizitează ulterior și orașele Yambul, Tatar Pazardzhik, Filibe, orașe cu populație bugărească de religie ortodoxă, la acel moment în componența Imperiului Otoman.

Pentru a călători nestingherită, Salomea Halpir s-a îmbrăcat în haine bărbătești turcești, „purtând șalvari și turban” și s-a alăturat unei caravane comerciale cu destinația Sofia. Drumul presupunea traversarea Munților Balcani, o regiune foarte dură și terorizată de bandiții deja-celebrului Sary-Hussein, un tâlhar fără milă față de prizonierii săi (20-25).Deși au încercat să treacă neobservate, Salomea Halpir și fiica sa au fost capturate de către Sary-Hussein, care le-a trimis în Karlovo, unde au fost foarte bine tratate și au locuit împreună cu familia lui Sary-Hussein. În paralel, Salomeei Halpir i s-a permis să desfășoare activitatea medicală, îngrijind cu un devotament deosebit atât familia lui Sary-Hussein, dar și pe oamenii acestuia împreună cu familiile lor. Extrem de mulțumit, Sary-Hussein o eliberează împreună cu fiica ei, Constance, și le oferă o escortă militară până la Sofia (20-25).

Ajunsă în capitala de astăzi a Bulgariei, Salomea Halpir a intrat în serviciul haremului pașalei care administra militar regiunea, pentru a acorda îngrijiri medicale femeilor din harem. Un lucru este sigur, aici a avut șansa de a cunoaște un medic italian extrem de bine pregătit, care a învățat-o să scrie foarte corect rețetele în limba latină și a familiarizat-o și cu alte domenii ale medicinei care îi erau până atunci necunoscute (20-25).

Salomea Halpir ajunge și în orașul Vidin, oraș de graniță, unul dintre principalele avanposturi ale turcilor către Europa, aflat azi pe teritoriul Bulgariei, la granița cu România. Vidin era la acel moment principalul punct de intrare al armatei turcești către Europa de Vest prin Țările Române – Muntenia și Transilvania. La Vidin, este solicitată de Hayvaz Mehmet Pașa, guvernatorul militar al regiunii, să-l trateze pe Joseph Rakoczy (1700-1738), un nobil provenit dintr-o bogată și renumită familie maghiară [a fost unul dintre fiii Principelui Francisc al II-lea Rákoczi al Transilvaniei (1676-1735)], dar și un aliat important al Imperiului Otoman, care a încercat să răstoarne puterea Imperiului Habsburgic din Transilvania, însă fără a reuși (20-26, 32).

Joseph Rakoczy se îndrăgostește de Salomea Halpir, dacă este să dăm crezare memoriilor sale, dar pentru că nobilul maghiar era căsătorit, Salomea l-a respins. Foarte supărat, Rakoczy o denunță ca fiind spioană a Imperiului Habsburgic. Pentru a putea scăpa cu viață, împreună cu fiica sa, un grup restrâns de slujitori și cu o mică escortă militară, fuge cu o navă pe Dunăre până în orașul Rusciuc (astăzi Ruse, Bulgaria), un important oraș de graniță al Imperiului Otoman cu Țara Românească (sau Muntenia).^20-25 Aici este capturată de autoritățile militare turcești și, când se pare că era pe punctul de a fi ucisă, soarta a vrut ca fiul trezorierului turc local să se îmbolnăvească foarte grav. Dând dovadă de foarte multă pricepere, dar și cu mult noroc, Salomea Halpir reușește o vindecare spectaculoasă a fiului importantului dregător turc. Foarte mulțumit, acesta intervine pe lângă autoritățile militare și Salomea Halpir este eliberată și lăsată să plece liberă împreună cu fiica sa în Imperiul Rus, cu misiunea de a elibera doi prizonieri turci de viță nobilă aflați în captivitate în urma Războiului Austro-Ruso-Turc (1735-1739). Misiunea încredințată era foarte complicată, foarte grea, familiile prizonierilor turci punându-i se pare la dispoziție și sume destul de mari de bani pentru a reuși răscumpărarea captivilor (20-25).

Înainte de a pleca către Rusia, a intermediat eliberarea din prizonierat turcesc a patru prizonieri austrieci: trei dintre ei răscumpărați de familiile lor, în timp ce al patrulea, ofițerul austriac Jozef Pilshtyn, devine cel de-al doilea soț al temerarei călătoare. Salomea Halpir și Jozef Pilshtyn s-au căsătorit în orașul Dubna din Ucraina. Deși a preluat numele celui de-al doilea soț, noi vom folosi în continuare tot numele de Salomea Halpir, pentru a nu complica inutil acest material biografic (20-25).

Revenită pe meleaguri natale, Salomea Halpir îl cunoaște pe Prințul Michal Kazimierz Radziwill Rybenko (1702–1762), unul dintre cei mai importanți conducători ai Marelui Ducat al Lituaniei care, având foarte multe probleme medicale, îi apreciază vasta experiență medicală, o angajează pe loc în calitate de medic personal și o ia cu el la Nyasvizh (oraș aflat atunci în Marele Ducat al Lituaniei, mai exact în Regatul Polono-Lituanian, acum pe teritoriul Belarus). Se spune despre nobilul lituanian că îndurase cu stoicism tratamentele recomandate de toți medicii personali pe care i-a avut, printre care se numără 56 de sângerări, 30 de aplicații de lipitori, peste 20 de aplicări de ventuze, tratamente care erau atunci soluții terapeutice de top, accesibile doar celor foarte bogați. Pentru a o păstra în calitate de medic personal, Prințul Michal Kazimierz Radziwill Rybenko îi oferă soțului său un post de ofițer superior în garda sa personală (20-25, 27, 28).

Cu aprobarea Prințului Michal Kazimierz Radziwill Rybenko, Salomea Halpir pleacă în Imperiul Rus, mai exact în Sankt Petersburg, unde face mai multe operații de cataractă unor rude apropiate ale Împărătesei Ana Ivanovna a Rusiei (1693-1740; 1730-1740). Se bucură din plin atât de aprecierea acesteia, cât și de cea a Elisabetei Petrovna, viitoarea Împărăteasă Elisabeta a Rusiei (1709-1762; 1741-1762) (20-25, 29, 30).

Deși, conform memoriilor sale, are șansa de a practica medicina chiar în Sankt Petersburg, unde tratează foarte mulți membri ai aristocrației, câștigă foarte mulți bani și se bucură din plin de aprecierea Familiei Imperiale, se plictește repede de viața liniștită pe tărâm rusesc și, sub pretextul finalizării misiunii de eliberare a celor doi prizonieri turci, decide să se întoarcă alături de soțul ei în orașul Nyasvizh din Regatul Poloniei, reședința fostului ei patron, Prințul Michal Kazimierz Radziwill Rybenko. La plecare, în semn de profundă apreciere, Împărăteasa Ana Ivanovna a Rusiei i-ar fi oferit Salomeei Halpir în dar 1.000 de ruble, un set de pahare de argint, țesături și, pe lângă cei doi turci prizonieri de viță nobilă, suverana din Imperiul Rus ordonă să fie eliberați în plus încă doi foarte importanți prizonieri turci (20-25).

Reîntoarsă în Polonia, Salomea Halpir divorțează de al doilea soț, cu care a avut doi fii, după ce îl acuză de adulter, de încercarea de a o otrăvi și de estorcare a averii. Ulterior pleacă către Viena, capitala Imperiului Habsburgic, unde, conform memoriilor, speră că va putea practica medicina și se va putea stabili. Din păcate, lucrurile merg foarte prost la început, Salomea Halpir fiind tratată cu foarte multă neîncredere de nobilimea austriacă. Pentru că știa bine turca, devine foarte curând medicul de casă al familiei lui Gianna Alibi Effendi, ambasadorul Turciei la Viena, dar și medicul funcționarilor Ambasadei Turciei la Viena și al familiilor acestora. Face câteva operații foarte reușite de cataractă, care îi deschid foarte rapid ușile celor mai înalți demnitari ai Imperiului Habsburgic, inclusiv pe cele ale Curții Imperiale. Se bucură de aprecierea deplină atât a Curții Imperiale Habsburgice, cât și a nobilimii austriece, câștigă foarte mulți bani și chiar naște un băiat dintr-o relație despre care nu dă detalii clare în memoriile sale.

Dar dorința de aventură a fost mult mai mare decât cea de siguranță și stabilitate. ²⁰^‑²⁵ Decide să se întoarcă în Polonia și, după ce trece prin mai multe teritorii distruse de război, face un popas relativ scurt în Prusia, prilej cu care îl cunoaște pe Regele Frederic cel Mare al Prusiei (Regele Frederic II) (1712-1786; 1740-1786), unul dintre monarhii foarte luminați ai Europei secolului al XVIII-lea. Deși la început monarhul prusac este deosebit de precaut și neîncrezător și chiar îi cere pașaportul când o primește în audiență, ulterior se bucură de ospitalitatea Regelui Prusiei, „un personaj încântător”, după cum avea să declare în memorii (18, 20-25).

În continuare, dorința de câștig dar și de aventură o duc pe Salomea Halpir din țară în țară și din oraș în oraș – a fost în Polonia, Bulgaria, Muntenia, Moldova, a tratat cu foarte mult succes pacienți în Lvov, Kamenetz-Podolsk, București, Iași, Kiev, Varșovia, Dubna, Khotyn, Lublin etc.

După foarte mulți ani, se reîntoarce în Istanbul, orașul tinereții sale, unde cândva fusese considerată o străină. Aici devine medicul unuia dintre haremurile Sultanului Mustafa III al Turciei (1717–1774; 1757-1774), bucurându-se din plin atât de aprecierea sa, dar și a înalților dregători și nobili turci. În memoriile sale, Salomea Halpir oferă informații extrem de intersante despre viața și obiceiurile din Turcia și din Istanbul din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (20-25, 31).

Spre finalul vieții, Salomea Halpir, care acumulase deja o avere foarte mare în Istanbul (proprietăți, bani, bijuterii, animale etc), și-a dorit să meargă ca pelerin în Țara Sfântă. Donează o foarte mare parte a averii sale săracilor creștini și musulmani din Istanbul. Nu avem informații dacă a ajuns sau nu să-și îndeplinească visul de a ajunge în Țara Sfântă, pentru că memoriile sale se încheie chiar la acest moment. Anul morții sale a fost se pare 1763, după cum menționează mai multe surse bibliografice. Alte surse indică anul morții ca fiind undeva după 1760 (20-25).

Memoriile Salomeei Halpir sunt o sursă bogată și interesantă despre istoria și obiceiurile popoarelor mai multor țări. Specialiștii în istorie clasică și cei în istoria medicinei au obținut din acest manuscris foarte multe informații despre viața unui medic-călător, despre cultura și tradițiile mai multor popoare, despre anumite evenimente istorice, precum și multe informații despre tratamentele medicale și intervențiile din chirurgia cataractei pe care le făcea.

La sfârșitul acestei cărți deosebit de valoroase sunt reflecții foarte interesante asupra diferitelor religii cu care a venit în contact direct, precum și mai multe povești fascinante auzite de la alții. În finalul cărții, Salomea Halpir menționează faptul că dacă timpul îi va permite, va scrie și o carte dedicată medicinei. Din păcate, se pare că timpul nu i-a mai permis asta (20-25).

Cunoscută și sub numele de Salomea Regina Pilsztynowa, Salomea Halpir a fost o personalitate remarcabilă a lumii medicale din secolul al XVIII-lea. Activitatea sa medicală e demnă de laudă și merită recunoașterea deplină pentru contribuțiile sale. Într-o perioadă în care medicina era dominată de bărbați, a refuzat să-și dedice viața doar familiei, creșterii copiilor și altor activități gospodărești specifice timpului, optând ferm pentru cariera medicală, mult mai grea și mai complicată, dar care i-a oferit foarte mari satisfacții personale și profesionale, reușind să se impună prin cunoștințele și abilitățile sale excepționale. A fost una dintre primele femei-chirurg din Europa și și-a dedicat viața îngrijirii pacienților și inovării în practica medicală. A fost recunoscută pentru competența sa în chirurgia oftalmologică, dar și pentru implicarea în tratamentul multor afecțiuni medicale complexe. A lăsat informații medicale deosebit de valoroase, contribuind la avansul cunoașterii medicale și oferind detalii prețioase atât contemporanilor, cât și generațiilor următoare. În plus, a demonstrat empatie și o grijă profundă pentru pacienți, tratându-i cu respect și compasiune. Această abordare umanistă în medicină și excelența profesională fac din Salomea Halpir o figură emblematică a istoriografiei medicale.

Concluzii

Timpul a dovedit că emanciparea femeilor a fost, este și se pare că va fi și de acum înainte un proces continuu și complex, care a parcurs un drum lung de la primele manifestări ale dorinței de egalitate până la mișcările feministe moderne. Deși de-a lungul timpului s-au realizat progrese semnificative, rămân în continuare numeroase provocări, iar lupta pentru drepturi și oportunități egale continuă. Totodată, este esențial ca societatea să continue să sprijine și să promoveze egalitatea de gen, recunoscând diversitatea experiențelor femeilor și abordând inegalitățile persistente. Emanciparea femeilor nu este doar o problemă de drepturi umane, ci e și o condiție necesară, chiar esențială pentru o societate mai justă și mai prosperă.

Bibliografie:

https://historia.ro/sectiune/general/emanciparea-femeii-si-schimbari-in-stilul-de-viata-580171.html (accesat 31.03.2026).
https://infocultural.eu/originea-si-evolutia-miscarii-pentru-emanciparea-femeilor/ (accesat 31.03.2026).
https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/alexandrina-cantacuzino-si-emanciparea-femeilor-din-romania-id148593.html (accesat 31.03.2026).
https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/din-polul-plus/emanciparea-femeii-si-ortodoxia-contemporana-2332580.html (accesat 31.03.2026).
https://de.wikipedia.org/wiki/Dorothea_Christiane_Erxleben (accesat 31.03.2026)
https://www.nationalgeographic.de/geschichte-und-kultur/2022/03/deutschlands-erste-aerztin-wer-war-dorothea-christiana-erxleben (accesat 31.03.2026).
https://beam.uni-halle.de/files/2023/07/Dorothea_Erxleben_de.pdf (accesat 31.03.2026).
https://frauenorte.net/frauenorte/geburts-und-sterbehaus-dorothea-erxleben-in-quedlinburg/ (accesat 31.03.2026).
https://www.fr.de/kultur/gesellschaft/dorothea-christiane-erxleben-von-der-glueckseligkeit-und-der-vernunft-93052431.html (accesat 31.03.2026).
https://www.fembio.org/biographie.php/frau/biographie/dorothea-christiane-erxleben (accesat 31.03.2026).
https://medicine.museum/people/1-heister-lorenz (accesat 31.03.2026).
https://www.britannica.com/biography/Georg-Ernst-Stahl (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Ernst_Stahl (accesat 31.03.2026).
https://users.manchester.edu/facstaff/ssnaragon/kant/bio/FullBio/AlbertiM.html (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Alberti (accesat 31.03.2026).
https://www.encyclopedia.com/science/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/johann-juncker (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Juncker (accesat 31.03.2026).
https://www.descopera.ro/istorie/16220537-frederic-cel-mare-regele-razboinic-al-prusiei-cu-gandire-iluminista-era-prieten-cu-voltaire-si-ii-placeau-tinerii-atragatori (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Dorothea_Erxleben#/media/File:Dorothea_Erxleben.jpg (Domeniu Public) (accesat 31.03.2026).
https://www.nlb.by/en/information-resources/electronic-informational-resources/resources-of-the-national-library-of-belarus/virtual-projects-exhibitions-and-collections/virtual-projects-of-the-library/vitrual/the-salomea-rusiecka-s-odyssey/ (accesat 31.03.2026)
https://fr.wikipedia.org/wiki/Salom%C3%A9e_Halpir (accesat 31.03.2026).
https://www.brooklynmuseum.org/eascfa/dinner_party/heritage_floor/salomee_halpir (accesat 31.03.2026).
https://dbpedia.org/page/Salomea_Halpir (accesat 31.03.2026).
https://www.pap.pl/aktualnosci/byla-pierwsza-polska-lekarka-ukazuje-sie-powiesc-o-reginie-salomei-pilsztynowej (accesat 31.03.2026).
https://histmag.org/Regina-Salomea-z-Rusieckich-Pilsztynowa-jej-zycie-i-pamietnik-17621 (accesat 31.03.2026).
https://dbpedia.org/page/Francis_II_R%C3%A1k%C3%B3czi (accesat 31.03.2026).
https://www.wilanow-palac.pl/michal_kazimierz_radziwill_1702_1762_rybenko.html (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/Nyasvizh (accesat 31.03.2026).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ana_a_Rusiei (accesat 31.03.2026)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Elisabeta_a_Rusiei (accesat 31.03.2026).
https://evenimentulistoric.ro/sultanul-otoman-mustafa-al-iii-lea-avea-mama-si-principala-consoarta-catolice.html (accesat 31.03.2026).
https://en.wikipedia.org/wiki/J%C3%B3zsef_R%C3%A1k%C3%B3czi (accesat 2.04.2026).