Învățământul superior și cel superior medical necesită o reformă profundă, pentru că avem foarte mulți absolvenți și rezidenți, dar o insuficiență cronică de medici mai ales la țară și în orașele mici. În schimb sunt foarte mulți medici în privat, în orașe. O spune Prof. Cristian Furău, medic primar obstetrică-ginecologie, profesor la Facultatea de Medicină din Arad, cercetător științific și promotorul unui proiect româno-suedez care a schimbat destine în comunitățile defavorizate din județ.
Faceți parte din noua generație de cadre didactice cu o evoluție rapidă, de la asistent universitar în 2014 la profesor la Univ. de Vest “Vasile Goldiș” Arad, una dintre puținele universități private cu Facultate de Medicină.
Universitatea de Vest “Vasile Goldiș” este o universitate tânără, fondată în 1990. Curricula Facultății de Medicină e concepută pentru a asigura o pregătire solidă în științele fundamentale și clinice, completată de activități practice desfășurate în laboratoare moderne și în unități medicale partenere.
Un element definitoriu îl constituie dimensiunea internațională. Mobilitățile Erasmus+ sunt intens accesate de studenți. Facultatea găzduiește și studenți internaționali și promovează un mediu academic dinamic, incluziv și multicultural.
Personal, UVVG mi-a oferit șansa dezvoltării personale într-un mediu academic select, am fost susținut în multe proiecte de colaborare internaționale. UVVG a fost un partener constant al Fundației Științifice Egon and Ann Diczfalusy pentru Sănătatea Reproducerii încă de la constituirea acesteia, în 2007. Ca student, am participat cu postere și comunicări orale, am primit prestigiosul premiu „Young Scientist Award” în 2011, iar ulterior am devenit secretar și membru al boardului fundației. Mentorul meu, profesorul Egon Diczfalusy, mi-a oferit șansa de a vedea cercetarea și mediul academic prin prisma unui om simplu, umil, dar care a fost propus pentru premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperirile sale legate de unitatea feto-placentară. În 2017, UVVG m-a propus la programul Young Physician Leaders (YPL) al Inter Academy Partnership (IAP), un al doilea punct de cotitură care mi-a impulsionat cariera, la care se adaugă evenimente locale cu participare internațională – Consilium Semestrae Arădean (11 ediții), școli de primăvară și de toamnă pe sănătatea reproducerii, workshopuri și sesiuni de hand-on training în obstetrică-ginecologie. UVVG m-a susținut și în reprezentarea internațională a țării în boarduri și comitete executive ale unor societăți internaționale, cum ar fi Societatea Europeană de Contracepție și FIAPAC (International Federation of Abortion and Contraception Professionals), plus în peste zece mobilități internaționale. La scurt timp după ce am obținut titlul de profesor (2024) am avut șansa de a-mi reprezenta țara și universitatea la cel mai onorant eveniment academic de până acum – membru opozant al unei teze de doctorat la Institutul Karolinska din Suedia.
Cum vedeți evoluția învățământului superior privat medical?
Învățământul superior și cel superior medical necesită o reformă profundă. Aproape oricine dorește să urmeze o carieră în domeniul medical o poate face – avem foarte mulți absolvenți, rezidenți, dar o insuficiență cronică de medici, mai ales în zonele rurale sau urbane mici. În schimb avem foarte mulți specialiști în orașe, mai ales în privat. Suntem printre puținele țări care oferă învățământ medical gratuit pentru un număr foarte mare de studenți și avem una dintre cele mai mari rate de export ale medicilor. Țările care oferă credite studenților sau îi condiționează pentru a practica în țara în care s-au format au o rată mult mai mică de export.
Suntem onorați de parteneriatele cu Institutul Karolinska din Suedia, cu universități din Italia, Belgia, Germania. Dimensiunea internațională a UVVG e reflectată în peste 70 de acorduri internaționale și peste 100 de parteneriate Erasmus+. Sunt mândru de foști studenți sau doctoranzi care au ajuns medici de excepție în Italia, Germania, Suedia, Ungaria, Marea Britanie, dar și în țară. Mulți activează în sănătatea reproducerii și colaborăm academic și în proiecte de cercetare. Alături de colaboratorii mei de la disciplinele pe care le predau încercăm soluții moderne de mentorat.
Sunteți medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Județean de Urgență Arad. Ce puteți să ne spuneți despre cazuistica pe care o tratați?
Cazuistica este relativ tipică pentru o maternitate de grad II. Observăm o reducere constantă a nașterilor în contextul național al reducerii natalității, în paralel cu o creștere a complexității patologiei obstetricale. Din acest motiv, alături de colegii de la UPU și de partenerii de la Clinica din Novi Sad (Serbia) am dezvoltat un curs de urgențe obstetricale dedicat medicilor specialiști și rezidenți pentru a crește capacitatea de a manageria în echipă multidisciplinară cazuri complexe. Prin extinderea programelor de screening a crescut adresabilitatea clinicii pentru oncologia ginecologică. Pe lângă patologia benignă, există interes din partea mai multor colegi pentru patologia malignă ginecologică. Alături de profesorul Vejnovic (clinica Novi Sad) am introdus încă din 2012 modificarea pe care acesta a adus-o tehnicii de operație cezariană, devenind unul dintre puținele centre acreditate pentru această tehnică. Alături de colegi din Suedia, Cehia, Italia, Austria și Ungaria am oferit pacientelor clinicii noastre soluții minim invazive pentru patologia ginecologică benignă și malignă. Aceste colaborări se vor extinde. O serie dintre colegi au obținut diplome europene în planificare familială și sănătatea reproducerii. Un proiect relevant e oferirea de soluții moderne de tip LARC pentru contracepția în postpartum, unde am colaborat cu asociațiile naționale ale moașelor și am oferit contracepție imediată în postpartum prin implanturi subcutanate și DIU.
Cum a evoluat numărul nașterilor în ultimele decenii? Care e numărul de nașteri la minore?
Față de anii ’80 asistăm la o reducere dramatică a natalității. De la 4-5.000 de nașteri în anii ’80 s-a ajuns la sub 2.000 de nașteri în ultimul an. Numărul de nașteri la minore e relativ constant, aproximativ 100 nașteri/ an. Procentul acestora în total nașteri a variat funcție de natalitatea raportată în spital și județ, dar a fost considerabil mai mică decât în majoritatea regiunilor țării. În paralel am asistat la creșterea semnificativă a nașterilor prin cezariană, de la 6-8% în anii ’80 la 60% în ultimii 10 ani. Am comunicat aceste date prin articole științifice și continuăm cercetarea în acest domeniu sensibil alături de doctoranzi, studenți și colaboratori din alte centre.
În ce măsură scăderea natalității e influențată de infertilitate și bolile aparatului genital netratate?
Problema scăderii natalității e extrem de complexă și implică mult mai mult decât eventuale patologii ginecologice. Natalitatea reflectă în primul rând speranța la un trai mai bun din partea societății. În contexte socio-economice grevate de incertitudini, de regulă, natalitatea scade.
Scăderea natalității e cauzată cel mai probabil de o migrare a unei părți a populației de vârstă reproductivă în special după aderarea la UE, dar și de creșterea marcată a vârstei materne și paterne la primul nou-născut. Preocuparea pentru finalizarea studiilor, securitatea financiară necesară dezvoltării unei familii, în paralel cu lipsa unor politici clare de stimulare a natalității la persoane cu studii superioare este reflectată de cifrele actuale și de previziuni. Aceste persoane sunt candidate la infertilitate și prin vârsta relativ înaintată la care își propun să întemeieze o familie și să procreeze. Asistăm și la o scădere a natalității în medii defavorizate și cu educație insuficientă. Consider că sunt necesare măsuri similare altor state din UE pentru stimularea natalității, mai ales la părinții cu studii medii și superioare, în paralel cu politici de sănătate pentru educație medicală și centrată și pe sănătatea reproducerii.
Situația din județul Arad nu e mult diferită de contextul național. Vârsta semnificativ mai mare la prima sarcină a părinților față de acum 20-30 de ani e evidentă și atrage un spectru semnificativ de infertilitate.
Coordonați un proiect româno-suedez de voluntariat MATCARE, pentru servicii ante și postnatale în comunități defavorizate.
Proiectul MATCARE a pornit în urma unei ample discuții purtate cu reprezentanți ai Institutului Karolinska – prof. Egon Diczfalusy și prof. Britt-Marie Landgren. Aceștia se aflau în contact cu un ONG, Networks România, ce activa în comunități defavorizate, cu populație majoritară rromă, și reușise să implementeze strategii viabile de educație și reinserție socio-profesională. Din 2012 primele paciente din comunitățile Networks au fost aduse la spital pentru consultații obstetricale antepartum și investigații.
Proiectul răspunde mai multor provocări:
– Medicală: dispensarizare prenatală și postnatală transdisciplinară, screening pentru patologii legate de sarcină (DZG, HTA, anemie, BTS, tuberculoză), management medical în caz de complicații
– De cercetare: documentarea a 1.500 de nașteri și a copiilor rezultați până la 1.000 de zile de la naștere
– Educațională: pentru participanți și personalul medical implicat
– Socio-culturală: seminarii pentru înțelegerea barierelor culturale, lupta împotriva discriminării etc.
Problema care a stat la baza inițierii proiectului a fost lipsa monitorizării în sarcină a persoanelor din medii defavorizate. Acestea se prezentau la maternitate doar pentru naștere și generau cele mai severe complicații. De asemenea, aveau un nivel de încredere scăzut în corpul medical și în îngrijirile medicale, simțindu-se vulnerabile și discriminate.
Componenta medicală este axată pe gravidă, care în România este asigurată medical pe perioada sarcinii și în lăuzie (primele 6 săptămâni). S-au utilizat ghiduri și protocoale existente (Societatea Română de Obstetrică-Ginecologie, OMS) pentru a contura un program și un conținut al pachetului de monitorizare al gravidei, urmând ca acestea să fie însoțite de reprezentanți ai ONG în clinică pentru investigații și consulturi. Spitalizarea de zi a permis efectuarea a 3 seturi de analize medicale și ecografii plus un bilanț postpartum la unele paciente. S-au realizat acțiuni de educație medicală directă a pacientelor și s-a reușit implicarea mediatorilor comunitari și a asistenților sociali unde a fost necesar. S-a tentat utilizarea cu precădere a moașelor în proiect dar, pe fondul lipsei acute de moașe (facultăți de moașe desființate, lipsa de angajări pentru această categorie de personal), nu a putut fi implementat un model similar cu cel suedez. Proiectul s-a extins și în alte comunități defavorizate.
Proiectul subliniază o dată în plus rolul mediatorului sau prietenului din comunitate, dar și rolul pe care ONG-urile îl pot avea în educația și depășirea obstacolelor socio-culturale pentru comunitățile defavorizate.
Partenerii suedezi au exportat experiența clinică și bunele practici pe care le utilizează curent, dar și experiența dobândită în proiecte similare în țări din Africa.
Revenind la aspecte concrete: dispensarizarea antenatală a gravidei e reglementată foarte bine, există ghid național și protocoale, dar se aplică puțin sau deloc în mediile defavorizate. Este esențial să diagnosticăm și să tratăm patologii infecțioase care pot afecta întreaga comunitate (tuberculoza, infecții cu transmitere sexuală), dar și patologii netransmisibile care pot crește mortalitatea și morbiditatea maternă și fetală (anemia, HTA, DZ, etc).
În acești ani nu au existat decese materne în comunitățile implicate în proiect, în pofida complexității unora dintre cazuri, a scăzut numărul de complicații materne descoperite de novo în urgență, a existat o aderență foarte bună la programul de consultații prenatale și la tratamentele recomandate acolo unde situația a impus-o, pacientele au devenit receptive și la metode moderne de planificare familială și la screening-ul cancerului de col uterin.
Proiectul ar putea fi replicat și în alte regiuni cu comunități defavorizate?
Multiplicarea proiectului în alte contexte este de dorit și realizabilă, ținând cont că este sustenabil și nu necesită investiții de infrastructură sau personal. Partea mai dificilă rezidă în lipsa de educație medicală, identificarea mediatorilor (comunitari, asistenți sociali, medici de familie, comunități religioase etc.) care să le faciliteze femeilor accesul la servicii medicale.
Serviciile medicale oferite sunt doar cele prevăzute în ghidul național, iar pentru că am reușit asigurarea gravidelor din medii defavorizate au beneficiat de servicii gratuite în ambulatoriu sau spitalizare. După o perioadă în care s-a clădit încrederea reciprocă, accesarea acestor servicii a devenit o rutină atât pentru personalul nostru, cât și pentru beneficiare.
Nu pot să nu evidențiez rolul major al Networks România, de a asigura legătura între femeile din medii defavorizate și clinică. Alături de ei am putut vedea o altă fațetă a ceea ce înseamnă condiții precare și probleme reale, pe care probabil mulți dintre noi nu ni le putem imagina. Dar am văzut și că se poate face mai mult decât doar să privim nepăsători pentru că nu este neapărat problema noastră personală.
Pentru a rezuma, e nevoie de o echipă de medici, preferabil și moașe, care să dorească să se implice, chiar și doar în timpul programului. Este nevoie să se identifice comunitățile cu adevărat vulnerabile, iar apoi alături de instituțiile responsabile să se identifice soluțiile logistice și mediatorii relevanți.
Cum se poate construi o echipă pluridisciplinară în sănătatea reproducerii?
Echipa pluridisciplinară în sănătatea reproducerii este un deziderat și al grupului de lucru care elaborează în prezent strategia națională de sănătatea reproducerii. Ca medic în această specialitate consider că din echipă trebuie să facă parte și un ginecolog, dar probabil roluri mult mai importante le vor avea moașa, medicul de familie, medicul de la cabinetul de planificare familială, psihologul, asistentul social, mediatorul comunitar etc. Este nevoie de timp și de o investiție într-un training adecvat, pe modelul centrelor din țări precum Suedia sau Marea Britanie, în paralel cu o implicare a mediului socio-politic pentru avizare și implementare a strategiei naționale.
Cum vedeți aplicarea unor programe de diagnosticare precoce a afecțiunilor ginecologice și pentru Sănătatea Reproducerii? Ce rol ar putea avea noile tehnologii și AI?
Tehnologiile AI vor fi încorporate în tot mai multe aplicații și programe medicale. Domeniul sănătății reproducerii permite deja utilizarea unor astfel de aplicații pentru interpretarea imagisticii obstetricale și ginecologice, crescând rata de precizie și scăzând rata de eroare subiectivă pentru monitorizarea perioadei fertile, stratificarea riscului unor afecțiuni netransmisibile. Totodată, aplicațiile AI permit integrarea și raportarea managementului medical individual la ultimele ghiduri și protocoale clinice existente în țară și străinătate.
