În oraşul maghiar Hódmezővásárhely, situat în apropiere de Szeged, au avut loc în perioada 14-16 octombrie, concomitent, două reuniuni oncohematopediatrice: Al 13-lea meeting româno-maghiar şi al 2-lea meeting al Grupului Central European pentru Studiul Leucemiei (CELSG). În cele trei zile de lucrări, la care au luat parte specialişti din opt ţări central şi est europene (Bulgaria, Cehia, Croaţia, Serbia, Slovacia, Slovenia, România, Ungaria), cei aproape 100 participanţi au dezbătut, în cadrul a şase secţiuni ştiinţifice, 36 de lucrări exprimând experienţa şi rezultatele obţinute în tratamentul bolilor oncohematologice la copii. >>>
În prima zi, după momentul protocolar la care au luat cuvântul primarul localităţii, Jónas Lázár, semnatarul acestor rânduri – în numele Societăţii Române de Oncohematologie Pediatrică (SROHP) –, Lázló Kalmár, din partea “Helping right” Foundation şi Gergely Koiván, preşedintele Societăţii maghiare de oncohematologie pediatrică, s-a intrat în fondul lucrărilor. Acesta din urmă a prezentat de altfel şi situaţia în domeniul bolilor oncohematologice în Ungaria (registrul naţional al acestor boli la copii datează din 1973), a centrelor de transplant existente, a posibilităţilor de investigaţii, inclusiv cele de biologie moleculară şi PET/CT, a monitorizării evoluţiei bolilor, menţionând şi centrele de oncohematologie pediatrică şi recuperare.
Petra Mazes (Ungaria) a evidenţiat rolul radioterapiei în pediatrie şi necesitatea utilizării unei aparaturi performante cu reducerea iradierii pe ţesuturile sănătoase din jur. La rându-i a susţinut aceleaşi idei şi Bence Rámpás, care a prezentat noul accelerator liniar de particule.
În cursul după amiezii, în cadrul secţiunii “Terapia inovativă”, Monica Csáka (Ungaria), cu lucrarea “Strategii terapeutice în tratamentul PTI”, a detaliat utilizarea trombopoietinei în această afecţiune, precizând că terapia este costisitoare dar eficientă, necesitând ani de terapie continuă, sau se poate face timp de câteva luni premergătoar splenectomiei sau în formele care nu răspund la aceasta.
Gabor Kovács (Ungaria) a adus argumente pentru folosirea Rituximab (Mabthera) în pediatrie (în leucemia acută limfoblastică cu recidivă) ca monoterapie sau în asociere cu alte citostatice (Clofarabină + Etoposid + Ciclofosfamidă), în doze de 20-40 mg/m2 pentru Clofarabină. Informaţiile au fost completate şi cu ideea că Rituximab are indicaţii şi în leucemiile acute limfoblastice rezistente la tratament sau în asociere cu Cytosar, fiind mai bine tolerată şi eficientă.
Prima zi s-a încheiat prin prezentarea unui set de lucrări aparţinând prestigiosului centru oncopediatric de la Clinica II Pediatrie a Spitalului clinic de copii “Louis Ţurcanu” din Timişoara, condusă de prof. dr. Margit Şerban. Primite cu viu interes de participanţi, s-au succedat în ordine: “Impactul Rituximab în tratamentul şi evoluţia limfoamelor maligne”, de Smaranda Arghirescu şi colab., “Rituximab şi tratamentul alternativ al anemiei hemolitice autoimune refractară la tratament, la copii”, de Carmen Petrescu şi colab., “Reconstrucţia imunologică după tratamentul cu Mab Compath – prezentare de caz”, de Cristian Jinca şi colaboratorii.
A doua zi a lucrărilor a demarat cu secţiunea dedicată leucemiei. Lucrările au debutat cu prezentarea Zuzanei Subova (Slovacia) care a pledat pentru “Avantajele tratamentului centralizat al leucemiei acute limfoblastice la copii”, cu acelaşi protocol BFM în toate centrele, cu îmbunătăţirea şi evaluarea corectă a supravieţuirii pe termen lung.
Dalibor Valik (Cehia), în comunicarea “Evaluare farmacogenetică comprehensivă a TPMT (tiopurin S-metiltransferaza)”, a sintetizat datele unui studiu pilot, susţinând că metabolizarea produsului este legată de variantele genotipului populaţiei din diferite regiuni geografice. Într-o lucrare asemănătoare, Nada Krstovski (Serbia) a prezentat experienţa sârbă în evaluarea frecvenţei genetice FLT3/ITD, FLT3/D835 şi MPM1 la copiii cu leucemie acută mieloidă precum şi importanţa determinărilor de biologie moleculară pentru tratament şi evoluţie. Secţiunea s-a încheiat cu lucrarea “Tratamentul cu ciclofosfamidă, etoposid”, prezentând experienţa Spitalului de oncohematologie din Sofia (Maya Iordanova – Bulgaria).
Secţiunea “Tumori Solide” a fost deschisă de Miklós Garami (Ungaria) care, în lucrarea “Imunoterapia în tratamentul neuroblastomului”, a prezentat date provizorii asupra utilizării anticorpilor monoclonali în această afecţiune. Jaroslav Sterba (Cehia) a prezentat o comunicare despre “Tratamentul tumorilor solide refractare prin metoda metronomică”, Peter Hauser (Ungaria) a relevant “Progresele în supravieţuire în ependimomul anaplastic”, Tamas Józsa (Ungaria) a prezentat “Tumorile testiculare la copii” şi Emilia Mihuț (România) “Carcinomul celular renal tratat cu noi molecule prin chimioterapie”.
După amiaza s-a desfăşurat Meetingul Grupului Central European pentru Studiul Leucemiei (CELSG). După o amplă prezentare a problematicii, efectuată de prof. dr. Boris Labor (Croaţia) coordonator al activităţii, a luat cuvântul prof. dr. Csongor Kiss (Ungaria) coordonator pentru pediatri din ţările reprezentate în acest organism regional (Bulgaria, România, Slovacia, Macedonia, Bosnia-Herţegovina, Slovenia, Polonia, Croaţia), fiecare din reprezentanţi susţinând scurte intervenţii asupra situaţiei din ţările lor.
Cu acest prilej dr. Gheorghe Popa de la Cluj-Napoca a informat că la 1 septembrie 2009 s-a demarat şi în România întocmirea Registrului Naţional de cancer la copii având suport material parteneriatul existent din anul 2008 între Societatea Română de Oncohematologie Pediatrică şi firma “Danone”, în cadrul proiectului “Zâmbet pentru viitor”.
Pentru etapa următoare CELSG urmează să aibă evaluări periodice care să permită treptat creşterea supravieţuirii copiilor bolnavi de cancer, acurateţea registrelor naţionale, cooperarea transfrontalieră, uniformizarea tratamentelor oncologice, înfiinţarea şi inventarierea centrelor de transplant-medular.
A treia zi a conferinţei a cuprins în program secţiunile “Transplantul de măduvă osoasă la copil” şi “Hematologie – consecinţe tardive”. Prima dintre ele a debutat cu comunicarea lui Gábor Benyó, “Transplantul de celule stem la copiii cu diagnosticul de risc înalt sau recădere în tumorile cerebrale. Rezultatele maghiare” (TCSM). Noutatea în domeniu o reprezintă transplantul autolog (după iradiere), noi tehnici de iradiere, EGFR inhibitor ca tratament nou, tratament condiţionat cu Busulfan + Thiotepa + Etoposid şi grefare la 9 zile. Următoarea lucrare a fost cea semnată de Krisztidán Kallay (Ungaria): “Transplantul autolog (TCSH) în limfoame pediatrice – variante pe mobilizarea celulelor” în care arată că problema o reprezintă mobilizarea celulelor CD39+, care e dificilă, şi propune utilizarea pentru mobilizare a G-CSF 2 x 13 μg/ Kg/zi + Mazobil, însă în prezent nu există studii efectuate la copil. Ultima comunicare din sesiunea dedicată transplantului a aparţinut lui Miklás Petras: “Transplantul care foloseşte ca surse celule stem din cordonul ombilical”. Este o sursă de celule benefică, dar ridică o serie de probleme legate de numărul redus de celule CD34+ care trebuie expandate.
Secţiunea de Hematologie a fost deschisă de o prezentare a Centrului oncopediatric din Târgu-Mureş. Astfel, Adrienne Horváth, în lucrarea “Studiul multicentric asupra leucemiei mieloide cronice (LMC)” arată că în România, din anul 2001, a fost introdus tratamentul cu imatinib, dar condiţia bunelor rezultate trebuie să se facă în consens cu protocoalele europene.
Cea de-a doua lucrare “marca” Târgu Mureş a fost prezentată de Mihaela Chincesan: “Sindromul post-iradiere la copilul cu cancer”. Studiul a cuprins 103 pacienţi, din care 27 au fost iradiaţi, toţi sub vârsta de 12 ani. Pacienţii au fost urmăriţi în medie 3,5 ani. Dintre ei 32 % au prezentat efecte secundare rapide post iradiere (hipertensiune intracraniană, febră, neutropenie), iar 20% efecte tardive (deformări toracice, tulburări de concentrare, hipotiroidism, hipostatură). <<<
Model de cooperare transfrontalieră
Sinteza lucrărilor celei de-a 13-a ediţii a întâlnirilor tradiţionale oncohematologice româno-maghiare, cu extensie şi a altor ţări central şi est europene, ca şi a celei de-a 2-a ediţii a Grupului Central European pentru Studiul Leucemiei, din Ungaria, a reprezentat neîndoielnic un succes al progresului ştiinţific înregistrat în aceste ţări şi un model de cooperare transfrontalieră europeană.
În final, dar nu şi în ultimul rând, se cuvine să semnalăm organizarea, eforturile şi atmosfera impecabilă de colegialitate şi prietenie care au caracterizat manifestarea.
1973 Anul de înființare al Registrului Naţional al bolilor oncohematologice la copii în Ungaria
Dr. Sebastian Nicolau
