Profesorul Ioan Mircea Coman, unul dintre seniorii cardiologiei românești, vorbește despre gapul pe care îl avem încă comparativ cu vestul Europei în managementul bolilor cardiovasculare, dar și de speranțele care se leagă de implementarea Programului Național de Prevenție și a Strategiei Naționale pentru Combaterea Bolilor Cardiovasculare și Cerebrovasculare, aflate deocamdată doar pe hârtie, care ar putea îmbunătăți cifrele. Bolile cardiovasculare sunt răspunzătoare pentru 47% din mortalitatea din cauze tratabile, unde suntem pe primul loc în UE, și pentru 33% din mortalitatea din cauze prevenibile, unde suntem pe locul 3 la nivel european.
În ce măsură o strategie de prevenție și diagnostic precoce ar putea duce la o scădere a mortalității din cauze tratabile și din cauze prevenibile?
Îmi puneți o întrebare dificilă! Datele publicate recent la nivel european sunt într-adevăr îngrijorătoare și decalajul e atât de mare încât vom avea nevoie de o relativ lungă perioadă pentru a recupera handicapul. O politică coerentă și bine susținută în domeniul prevenției și diagnosticului precoce ar reprezenta evident unul dintre elementele cheie.
Eu sunt în general optimist, dar trebuie să plecăm de la realități. În acest moment România are cele mai mici cheltuieli de sănătate pe cap de locuitor din Uniunea Europeană – 5,8% din PIB față de 10%, media UE; din aceste cheltuieli – oricum prea mici – procentul destinat prevenției din suma globală este de șapte ori mai mic față de media europeană! E nevoie deci de foarte multe schimbări.
Care este situația privind mortalitatea din cauze tratabile și prevenibile în cazul bolilor cardiovasculare în țara noastră?
În cazul mortalității din cauze tratabile, afecțiunile cardiovasculare reprezintă 47% din total: boala cardiacă ischemică 22%, accidentul vascular cerebral 14%, hipertensiunea arterială 11%; pentru mortalitatea din cauze prevenibile, ponderea celor trei afecțiuni menționate este ceva mai mică – de 33%; menționez că datele se referă la anul 2022.
În contextul în care Programul Național de Prevenție și Strategia Națională pentru Combaterea Bolilor Cardiovasculare și Cerebrovasculare devin funcționale, există speranța ca aceste procente să fie ameliorate în anii ce vin.
Ați fost șeful disciplinei de cardiologie din Fundeni, cu o activitate neîntreruptă de peste 45 de ani la Spitalul Clinic Fundeni și Institutul „C.C. Iliescu” din București. Care au fost mentorii dvs.?
E-adevărat, activez la Fundeni de peste 45 de ani și, în acest context, am avut privilegiul de a cunoaște și colabora cu personalități marcante, atât din domeniul cardiologiei, cât și din cel al altor specialități prezente pe această uriașă platformă medicală. Dacă vorbim despre oamenii care mi-au marcat destinul profesional, ar trebui să-l amintesc în primul rând pe tatăl meu, modest medic de familie, dar care m-a învățat două lucruri esențiale: că trebuie să îți faci meseria cu pasiune și cu dragoste de oameni.
Am avut privilegiul de a crește sub aripa și de a învăța de la personalități majore ale cardiologiei românești, începând cu domnul profesor Costin Carp. Profesorul Carp a fost cel care s-a îngrijit ca formarea mea cardiologică să fie cât mai completă, dar m-a încurajat să am un plus de atenție pentru subdomeniile care mă pasionau – și mă refer aici la boli cardiace congenitale și imagistică cardiovasculară. În anii dificili de după Revoluție m-a ajutat să îmi pot face primele stagii de pregătire în străinătate și mi-a coordonat lucrarea de doctorat.
Datorez pasiunea pentru ecocardiografie și în general pentru imagistică cardiovasculară Profesorului Eduard Apetrei – cel care m-a lăsat să fac prima ecografie, mi-a „periat” prima lucrare științifică prezentată în străinătate și m-a „împins“ permanent de la spate să public mai mult, și, ulterior, să formez la rândul meu noi generații de ecografiști.
Institutul „C.C Iliescu” are peste 336 de paturi și realizează peste 40% din intervențiile cardiovasculare din România, cu peste 700 de intervenții pe cord deschis/ an.
Cum se situează comparativ în Europa?
E greu de făcut o comparație între Institutul nostru și alte Institute de Cardiologie din Uniunea Europeană. Nu mai există nicăieri pe continentul nostru instituții „mamut” care să concentreze expertiza maximă în toate subdomeniile cardiologiei.
Există astăzi o tendință generală de descentralizare și de supraspecializare a Centrelor de Cardiologie și Chirurgie Cardiovasculară pe domenii specifice; e comun ca expertiza maximă în imagistica bolilor congenitale și zona de maximă experiență în chirurgie cardiovasculară a adultului să nu se mai afle neapărat în aceeași instituție. Revenind la Institutul nostru, a evoluat pozitiv și își menține o expertiză indubitabilă în multe domenii ale cardiologiei, incluzând imagistica cardiovasculară, cardiologia intervențională în bolile dobândite, dar și în cele congenitale, terapia insuficienței cardiace avansate, diagnosticul și tratamentul HTP, cât și în domenii de vârf ale chirurgiei (intervenții tip TAVI, disecția de aortă).
Din păcate, din diverse motive – relevante acum – s-a renunțat pe platforma noastră la îngrijirea cazurilor pediatrice.
Dacă există intervenții care nu sunt posibile în acest moment în IUBCV și nici în România: desigur că da! și recurgem în aceste cazuri la colaborarea cu centre terțiare din țările Uniunii Europene.
Evident că e loc de mai bine: așteptăm de câțiva ani construcția aprobată a unei noi clădiri a cardiologiei din Fundeni; avem nevoie de o dotare tehnologică suplimentară incluzând CT și RM dedicate specialității noastre; avem nevoie (și s-a realizat parțial în ultimele săptămâni) de deblocarea posturilor și rezolvarea deficitului de personal; venirea în Institut a unor medici tineri, a unor asistente bine pregătite va putea asigura îngrijirea pacienților în condiții cât mai favorabile; și avem nevoie, evident, de o finanțare corespunzătoare. Punctul meu personal de vedere e că aceasta ar trebui să fie atât publică, cât și privată! Modificarea formei actuale a Legii Sănătății trebuie să devină o prioritate dacă vrem să menținem cel puțin pe linia de plutire sistemul public de sănătate din România.
În decursul anilor ați participat și coordonat numeroase proiecte de cercetare. Ce proiecte au avut în focus prevenția și diagnosticul precoce al afecțiunilor cardiovasculare? Cât de mult sunt atrași și implicați tinerii medici de cercetare?
Am condus sau am participat de-a lungul anilor la multiple cercetări legate de factorii de risc (mai ales cele legate de dislipidemie). Institutul desfășoară și în acest moment un număr important de studii pe teme legate atât de terapie, cât și de diagnostic precoce (genetică) și prevenție.
Din păcate, statutul actual al cercetătorului nu este cel adecvat și v-aș minți să vă spun că există un entuziasm major al tinerei generații pentru implicare în acest domeniu. Explicațiile sunt multiple, începând cu cele legate de dotarea tehnică necesară unei cercetări cu adevărat relevante și terminând cu aspectele financiare; ele explică și plecări temporare/ definitive în străinătate ale tinerei generații de potențiali cercetători.
Pentru a avea cu adevărat succes pe termen lung în desfășurarea unei activități de cercetare, un spital ar trebui să aibă echipe coerente de medici, personal mediu, statisticieni, economiști etc., capabili să propună proiecte eligibile din fonduri naționale sau europene, să atragă participarea industriei farmaceutice și să realizeze activitatea practică de zi cu zi.
Tehnologia și IA sunt într-un proces de dezvoltare fulminant. Cum considerați că pot să ajute tehnologia și IA în proiectele de prevenție și diagnostic precoce?
Sigur, o întrebare la care aș avea nevoie de foarte mult timp să vă răspund coerent!
Inteligența artificială e un accelerator care va aduce uriașe beneficii lumii medicale, dar în subsidiar implică și riscuri potențiale de care va trebui să știm să ne ferim. Are evident un potențial în identificarea și controlul factorilor de risc, iar rolul tehnologiei asistate IA în diagnosticul precoce este uriaș. Aspecte deja practice au fost consistent exemplificate și discutate inclusiv la recentul Congres ESC.
Au existat discuții la nivelul Boardului SRC, dar nu există încă o inițiativă coordonată privind utilizarea potențialului IA în domeniul BCV.
Există în țara noastră studii în derulare privind patologia cardiovasculară şi factorii de risc comportamentali? Credeți că ar fi util ca în derularea lor să fie implicate și alte specialități medicale și chiar nemedicale?
Nu există la IUBCV „C.C Iliescu” astfel de studii în desfășurare. Nu am o informație coerentă privind alte centre dar, după știința mea, astfel de studii n-au fost publicate recent în România. Evident, participarea categoriilor profesionale diverse este necesară și e o mai bună garanție a unei munci de calitate.
Ca membru în conducerea SRC, cum vedeți aplicarea unor măsuri și programe de diagnosticare precoce a bolilor cardiovasculare? Ce rol ar putea avea noile tehnologii și AI?
Cum menționam la începutul interviului, fondurile disponibile pentru prevenție și diagnostic precoce au fost categoric insuficiente. Există astăzi o bună șansă de schimbare prin finanțarea sperăm constantă a Programului Național de Prevenție a Bolilor Cardiovasculare.
Istoric, în scopul îmbunătățirii programelor derulate prin MS și CNAS, boardul Societății Române de Cardiologie s-a implicat major (în repetate rânduri și de cel puțin 30 de ani!) în a convinge autoritățile publice de prioritatea și eficiența prevenției. Grupul de lucru dedicat Prevenției Cardiovasculare își aduce contribuția majoră în punerea în practică a tuturor măsurilor convenite.
Cum vedeți evoluția bolilor cardiovasculare la tineri, pe fondul creșterii alarmante a consumului de substanțe nocive în rândul adolescenților și tinerilor?
Creșterea consumului de substanțe nocive va fi o provocare majoră a anilor ce vin în societatea românească și europeană.
Există evident un rol și o responsabilitate pe care societățile profesionale medicale trebuie să și le asume, dar problema e mult prea complexă pentru ca medicii să fie veriga cea mai importantă a acestui lanț de decizii; în această privință măsuri educaționale și social-legislative complexe vor trebui luate fără întârziere folosind experiența țărilor occidentale, dar și analizând potențiale particularități românești, care pot crea risc suplimentar de dependență la tineri.
Care ar fi mesajul Dvs. privind importanța cercetării în prevenția, diagnosticul și tratamentul precoce al afecțiunilor cardiovasculare?
Din păcate, decenii la rând, o clasă politică iresponsabilă a sacrificat medicina, educația și cercetarea în favoarea unor domenii mult mai puțin relevante pe termen lung.
Să sperăm că vor veni vremuri mai bune, dar ele nu vor veni decât prin efortul comun al cercetătorilor, cadrelor didactice, medicilor, prin prezența noastră VOCALĂ în spațiul public, care să reamintească tuturor – oameni sănătoși, pacienți, sponsori potențiali și decidenți politici – că o țară care asumă cercetării mai puțin de 0,5% din PIB e o țară fără viitor în lumea modernă, și că un sistem medical care nu prioritizează prevenția și diagnosticul precoce va menține România printre codașii Europei în ceea ce privește speranța de viață și anii de viață activă.
