Dr. Bogdan Jansen a preluat Comisia de Acreditare a Spitalelor de relativ puţin timp, însă are obiective clare: repoziţionarea instituţiei în topul ierarhiei sistemului sanitar, finalizarea acreditării spitalelor la sfârşitul acestui ciclu de acreditare, la sfârşitul lui 2015, şi ridicarea ştachetei în reevaluarea care începe în 2016. La nivel european!
Sunt mulţi indicatori analizaţi în acreditarea unui spital, dar simplificând foarte mult, în funcție de ce se acordă ratingul unui spital?
Pentru acest prim ciclu al acreditării, complianţa este măsurată în funcţie de 2.200 de indicatori, care evaluează peste 90 de standarde. În câteva cuvinte, evaluarea unităţilor sanitare reprezintă procentual îndeplinirea acestor standarde în cadrul activităţii de management a unităţii.
În acest prim ciclu al acreditării, procentul obţinut şi totodată gradul de acreditare se referă într-o mică măsură la actul medical propriu-zis, evaluarea fiind orientată majoritar spre aspectele birocratice ale managementului şi ale actului medical, elemente indispensabile în exercitarea şi desfăşurarea corectă a activităţii medicale.
Ca sa exemplific, echipa de evaluatori a CoN.A.S. verifică existenţa ghidurilor de practică, a procedurilor de tot felul, completarea corectă a foilor de observaţii, existenţa protocoalelor, etc, fără să aibă competenţa legală să evalueze latura practică a activităţii medicale, adică nu intră în sala de operaţii să verifice dacă actul medical se desfăşoară în respectul normelor, regulamentelor şi procedurilor. Ne preocupă schimbarea acestor standarde şi indicatori, astfel încât în ciclul doi al acreditării, începând cu 2016, aceştia să aibă o pondere mai mare orientată spre actul medical propriu-zis şi să putem realiza un rating al unităţilor sanitare cât se poate de aplicat, orientat spre eficienţă şi competenţe medicale.
Un spital cu acreditare maximă are condiții mai bune de spitalizare, echipamente mai noi sau profesioniști? Care sunt spitalele cu încredere maximă și ce le diferențiază?
Este de la sine înţeles că o unitate sanitară cu acreditare maximă are un grad mare de complianţă cu standardele Co.N.A.S., ceea ce înseamnă că echipa de management şi întreg personalul se preocupă ca activitatea unităţii să fie conform standardelor, sub toate aspectele. Evident că existenţa unor instalaţii moderne, a echipamentelor şi aparaturii de înaltă performanţă contribuie la îndeplinirea anumitor standarde Co.N.A.S., însă nu este suficient pentru acreditarea maximă.
Aşa cum am spus, dacă evaluarea făcută de noi relevă deficienţe ale elementelor enumerate – lipsa procedurilor, a ghidurilor de practică, a protocoalelor, foi de observaţie incomplete, etc, unitatea va fi acreditată cu evidenţierea neconformităţilor găsite de echipa de evaluare şi se vor reflecta în gradul acreditării.
Nu aş vrea să se înţeleagă greşit aspectul legat de profesionalismul medicilor. Am spus deja că în această etapă a acreditării, standardele noastre nu se referă la capacitatea profesională a personalului medical. Indiferent de gradul lor de competenţă, instituţia noastră nu e abilitată să verifice corectitudinea sau eficienţa actului medical în sine.
Ştiţi cum se spune: degeaba ai Mercedes-ul, daca nu ai şi neamţul! Aşa este şi într-un spital: ai aparatură de ultimă generaţie, echipamente performante, însă dacă lipseşte resursa umană specializată, capabilă să exploateze capacităţile aparaturii, se ajunge la imposibilitatea efectuării actului medical.
Din păcate, subiectul legat de resursa umană creează situaţii extrem de incomode în activitatea unităţilor sanitare, cu aspecte care ţin de lipsa cadrelor specializate în anumite discipline medicale sau de salarizare, cu implicaţii majore în corectitudinea şi eficienţa aplicării normelor şi a regulamentelor referitoare la normarea personalului.
În prezent, sunt acreditate 77 din cele 500 de spitale din România. Cum apreciaţi această cifră? Nu suntem cam în urmă, având în vedere că acest prim ciclu de acreditare se încheie în 2015?
Co.N.A.S. a fost înfiinţată prin HG în octombrie 2008 şi a intrat în procesul de înregistrare fiscală, cu birocraţia aferentă, la începutul anului 2009. Fiind o instituţie nou creată, fără nicio bază materială sau umană, evident că absolut totul a fost început de la zero, fără suportul uman al unor instituţii similare, pentru că nu exista nicio altă instituţie specializată în evaluarea şi acreditarea spitalelor.
Cei care au primit sarcina să pornească această activitate de pionierat s-au confruntat iniţial cu aspecte legate de întocmirea documentelor legale de funcţionare, găsirea unui sediu adecvat, recrutarea personalului, crearea standardelor şi indicatorilor specifici evaluării unităţilor sanitare, şcolarizarea evaluatorilor externi, etc. Toată această „bucătărie internă” a durat aproape doi ani, astfel încât primele evaluări şi acreditări au fost făcute în iunie 2011.
Cum aţi spus, este adevărat că suntem în urma graficului asumat de conducerile anterioare, însă dacă nu apar evenimente neprevăzute există premizele ca până la finalul anului 2015 să evaluăm toate unităţile sanitare cu paturi care ne solicită acreditarea.
Fostul președinte Co.N.A.S. promitea acreditarea a 140 de spitale în 2012, dar până acum nu au fost acreditate decât 77. Care au fost problemele şi cum se pot soluţiona? Care este obiectivul Dvs., şi este acesta realizabil?
Din evidenţele instituţiei rezultă că în 2012 au fost evaluate doar 51 de unităţi sanitare cu paturi, iar dintre acestea 28 au fost acreditate.
Situaţiile apărute de la înfiinţare până acum au fost multiple, de la schimbările dese ale conducerii instituţiei şi insuficienţa resursei umane specializate, până la modificările procedurilor de selecţie a comisiilor de evaluare, negocierea taxei de acreditare, etc.
Evident că aceste probleme nu s-au remediat odată cu numirea mea aici, însă ne străduim să deblocăm procesul de evaluare/acreditare şi să normalizăm activitatea instituţiei, astfel încât să îndeplinim planul multianual 2011-2015.
Obiectivele mele sunt strâns legate de realizarea atribuţiilor conferite Co.N.A.S. şi punerii în practică a planului multianual de acreditare a unităţilor sanitare cu paturi.
În principal, îmi doresc să reglăm funcţionarea organizaţiei, corelarea procesului de evaluare/acreditare cu transformările din interiorul instituţiei, repoziţionarea Co.N.A.S. în ierarhia sistemului sanitar şi, nu în ultimul rând, pregătirea standardelor şi indicatorilor pentru ciclul doi al acreditării, care începe imediat după 1 ianuarie 2016.
Aşa cum am mai amintit, dacă nu vor interveni elemente care să perturbe aplicarea planului multianual de evaluare/acreditare, avem toate şansele să realizăm ce ne-am propus.
Ce costuri implică acreditarea unui spital? Ați afirmat recent că spitalele neacreditate nu vor mai primi bani de la CNAS și că cele cu rating maxim vor avea finanțare prioritară. Trebuie să ne așteptăm și la închiderea unor spitale ca urmare a neîndeplinirii criteriilor sau a incapacității de a se finanța?
Unităţile sanitare care solicită acredidarea achită o taxă de 4 lei/pat, atât pentru spitalizarea continuă, cât şi pentru cea de zi. Ţinând cont că certificatul de acreditare este valabil 5 ani, această taxă se achită pentru întreaga perioadă de valabilitate a acreditării.
Referitor la atenţionarea făcută către colegii din echipele de management ale spitalelor, vizavi de unităţile care nu se acreditează, suportul legal este dat de Legea 95/2006, lege care guvernează sistemul sanitar, în care se stipulează cât se poate de explicit că unităţile sanitare cu paturi care nu se acreditează până la finele anului 2015 nu vor mai putea să încheie contracte de prestări servicii cu C.N.A.S. Asta înseamnă că nu vor mai avea acces la finanţare din bugetul gestionat de C.N.A.S.
Bineînţeles că aceste subiecte sunt binecunoscute de actorii din sistem încă din 2006, iar până acum prevederile referitoare la acest aspect nu au fost abrogate de nicio altă lege.
În privinţa finanţării suplimentare a unităţilor acreditate, suntem în discuţii cu C.N.A.S. cu propunerea de identificare a unor modalităţi permise de lege, pentru bonificarea tarifului contractat. Acele unităţi sanitare care se încadrează în gradul maxim de acreditare pot primi o sumă în plus, astfel încât să sprijinim efortul echipelor de management, să încurajăm finanţarea în continuare a serviciilor de bună calitate, să rămână consecvenţi în respectarea tuturor normelor şi regulamentelor de bună practică.
Neacreditarea nu înseamnă că unităţile care nu au obţinut un calificativ pozitiv sau care nu solicită acreditarea până în 2015 se vor desfiinţa, nici vorbă, însă finanţarea activităţii lor se va reduce strict la piaţa liberă; pacienţii achită contravaloarea serviciilor prestate de unitatea respectivă fie printr-o poliţă de asigurare emisă de un asigurator privat, fie din buzunarul propriu, la casieria spitalului sau a clinicii.
Până la finalul anului 2015, toţi furnizorii de servicii medicale interesaţi de acreditare nu au de ce să-şi facă griji în privinţa finanţării, indiferent de gradul de încredere acordat la acreditare, iar până în acest moment nu există unităţi sanitare care să fi fost evaluate ca fiind neconforme per ansamblu. Evident că la cele cu risc de neacreditare, „proprietarul”, respectiv „finanţatorul” – consiliile locale, judeţene, ministerele, acţionarii privaţi – este cel care trebuie să ţină seama de implicaţiile sociale şi financiare ale neacreditării şi să decidă dacă sprijină sau nu activitatea unităţii.
În această privinţă, dacă autorităţile locale nu au capacitatea să susţină activităţile unităţilor sanitare, sfatul meu către aceştia ar fi să solicite Ministerului Sănătăţii să revină asupra deciziei de transferare a spitalului respectiv către autoritatea locală sau judeţeană, iar ministerul să-şi asume suportul pentru continuarea activităţii unităţii respective.
Ca să lămurim temerea legată de închiderea unor spitale, în niciun caz nu există pericolul ca o regiune să rămână fără spital. În ceea ce ne priveşte, Co.N.A.S. nu are în atribuţii în închiderea unităţilor sanitare şi nici în gestionarea infrastructurii spitaliceşti.
Cum se va corela finanțarea cu ratingul spitalului?
În acest moment nu există nicio reglementare de finanţare diferenţiată a unităţilor sanitare în funcţie de gradul acreditării. După cum se ştie, la acest moment, singurele diferenţieri sunt date de indicele de complexitate şi de categoria spitalului.
Cred că diferenţele de adresabilitate vor fi cele care vor contribui la o finanţare mai bună sau nu, iar aceasta va depinde de modul în care pacienţii vor aprecia serviciile unităţii respective.
La încheierea primului ciclu al acreditării, în decembrie 2015, vom anunţa ratingul tuturor unităţilor evaluate şi vom informa publicul cu privire la fiecare unitate în parte. Până atunci, toate cele 77 de unităţi sanitare evaluate şi acreditate până în prezent se regăsesc pe site-ul Co.N.A.S. şi cine este interesat poate afla gradul de acreditare obţinut de un anumit spital.
Pentru articolul complet vezi ediţia print Medica Academica, decembrie 2013.
