Instabilitatea financiară cronică la nivelul sistemului medical reprezintă principala problemă pe care încearcă să o rezolve reformele recente, notează ultimul raport Health Systems in Transition (HIT) asupra Cehiei, realizat de Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate. Alte reforme au vizat proprietatea spitalelor și structurile de management, precum și îmbunătățirea relațiilor pacient-furnizor de servicii medicale, coordonarea între sistemele de sănătate și îngrijiri sociale și alinierea la legislația UE.
În 2008, a fost introdus un program pentru finanţarea suplimentară a pregătirii profesionale a medicilor și asistentelor și un altul pentru îmbunătățirea calității îngrijirilor specializate prin identificarea unităților sanitare cu rezultate foarte bune și stabilirea condițiilor contractuale specifice între acestea și fondurile de asigurări de sănătate.
Între 1990 și 1995, cheltuielile totale cu sănătatea au crescut de la 4,7% din PIB la 7%, iar pe parcursul următorilor opt ani tendința de creștere s-a menținut, valoarea reducându-se însă cu aproape un procent între 2003 și 2007. Reducerea procentajului a fost determinată de creșterea accentuată a PIB-ului şi nu de măsuri de control al costurilor.
Asigurările publice de sănătate acoperă 76% din cheltuielile cu îngrijirile medicale, 7,2% fiind acoperite de către bugetul de stat și de către bugetele locale, iar 16,2% reprezentând cheltuieli private. Acestea au crescut în special după 2008, datorită reglementărilor privind taxarea la nivelul serviciilor de sănătate, reducându-se ușor în 2010 ca urmare a flexibilizării reglementărilor respective, precum și a stagnării puterii de cumpărare a populației.
Cheltuielile totale cu sănătatea se ridicau în 2010 la 290,4 miliarde coroane (11,65 miliarde euro), adică 1.083 euro pe cap de locuitor. În 2010, costurile îngrijirilor medicale reprezentau 7,69% din PIB, conform unui articol apărut în EPMA Journal (publicația Asociației Europene pentru Medicină Preventivă și Personalizată).
Zece fonduri de asigurări de sănătate
În Cehia, funcționează zece fonduri de asigurări de sănătate (organisme autonome, semi-publice) care administrează cheltuielile medicale ale asiguraților. Fondurile colectează contribuția pentru sănătate a asiguraților, iar cel mai mare dintre acestea, VZP, gestionează un cont pentru strângerea și redistribuirea fondurilor conform unei scheme de management al riscului. Contribuția pentru anumite grupuri de persoane inactive economic este acoperită de către stat. Asigurații pot alege la ce fond de asigurare să cotizeze și își pot schimba opțiunea o dată pe an, iar fondurile sunt obligate să îi accepte, fără să țină cont de gradul de risc asociat fiecăruia. De asemenea, pacienții își aleg medicul de familie și îl pot schimba o dată la trei luni.
Coplata, introdusă în 2008
Principala sursă privată de finanțare din Cehia este chiar buzunarul pacienților, care trebuie să își plătească medicamentele fără prescripție, tratamentul stomatologic sau să suporte coplăți pentru diverse servicii medicale decontate prin asigurare. În 2007, pacienții au acoperit 14% din totalul cheltuielilor cu sănătatea.
Anterior pacienții nu trebuiau să plătească nimic în plus dacă erau spitalizați sau accesau servicii medicale în regim ambulator, însă din 2008 au fost introduse coplăți fixe pentru a ține sub control costurile prin reducerea suprautilizării sistemului.
Astfel, pacienții plătesc 30 de coroane (1,20 euro) pentru fiecare vizită la medic, 60 de coroane (2,40 euro) pe zi de spitalizare, 90 de coroane (3,60 euro) pentru utilizarea serviciilor de ambulator în afara orelor de program și 30 de coroane pentru eliberarea medicamentelor cu prescripție. Din 2009, pentru medicamentele al căror preț depășește prețul de referință dintr-un anumit grup de produse farmaceutice, pacienții trebuie să plătească diferența de preț sau 30 de coroane, în funcție de care sumă este mai mare. Cetăţenii cu venituri reduse, nou-născuții, copiii și adulții cu boli cronice, femeile însărcinate, donatorii de organe și țesuturi sunt scutiţi de plata acestor taxe.
Totuși, costul serviciilor de sănătate plătit direct de pacienți se situează printre cele mai reduse dintre țările membre OECD, ca procent din cheltuielile pe gospodărie. În plus, s-a stabilit un plafon anual de 5.000 de coroane (200 de euro) pentru accesarea sistemului sanitar și pentru eliberarea de reţete, iar pacienților care depășesc această limită li se decontează coplățile de către fondul la care sunt asigurați. În 2008, doar 0,2% dintre asigurați au atins acest plafon. Datorită presiunilor sociale și politice, plafonul anual a fost redus la 2500 de coroane (100 de euro) pentru copii și adolescenți sub 18 ani și pentru vârstnici de peste 65 de ani, iar tinerii care nu au împlinit vârsta majoratului sunt scutiți de coplata pentru consultații.
Aproximativ 25% din valoarea totală a îngrijirilor stomatologice acordate reprezintă cheltuielile proprii ale pacienților, având în vedere că gama de tratamente acoperită prin asigurarea obligatorie este limitată și vizează doar cele mai ieftine soluții. Costul tratamentelor stomatologice reprezintă 13% din totalul cheltuielilor pe care pacienții le suportă în Cehia.
Datorită gamei largi de servicii oferite prin intermediul asigurării de sănătate, piața pentru asigurările voluntare este redusă.
Puncte slabe: IT&C și HTA
Ca parte a procesului de descentralizare demarat în 2002, proprietatea asupra unităților de urgențe, a unităţilor de îngrijiri pe termen lung și asupra a aproximativ jumătate dintre spitalele din Cehia a fost transferată autorităților regionale. Câteva spitale mai mici au revenit municipalităților, iar alte câteva zeci au fost privatizate. Într-o încercare de a îmbunătăți transparența și eficiența, majoritatea spitalelor de la nivel regional au fost transformate în societăți pe acțiuni, finanțate prin intermediul contractelor cu fondurile de asigurări. Începând din 2006, spitalele pot funcționa și ca entități non-profit.
Autoritățile regionale joacă un rol important de reglementare în sistemul sanitar ceh, având obligația să înregistreze unitățile medicale private, inclusiv furnizorii de îngrijiri în ambulator – fiecare medic trebuie să se înregistreze la autoritatea respectivă pentru a-și putea apoi deschide un cabinet particular. Aproximativ 95% dintre îngrijirile primare sunt acordate de către medici care dețin propriul cabinet privat.
Conform standardelor europene, numărul medicilor care lucrează în Cehia este ridicat, în 2007 înregistrându-se 3,6 medici la mia de locuitori, însă structura pe vârste a personalului medical indică o posibilă problemă de resurse umane în viitorul apropiat. Atât numărul asistentelor medicale, cât și al farmaciștilor se situează peste media celorlalte state UE.
Deși după 1990, principalele măsuri de restructurare a spitalelor au vizat numărul prea mare de paturi pentru îngrijiri acute și insuficient pentru îngrijiri pe termen lung, numărul de paturi pentru acuţi este încă printre cele mai ridicate din Europa. Perioada medie de spitalizare pe acest segment este de opt zile, peste media UE. Condițiile din cele mai multe spitale sunt comparabile cu cele din alte state europene, însă Cehia stă prost la capitolul tehnologia informației și comunicare în domeniul medical, precum și la utilizarea “Health Technology Assessment” (HTA) pentru evaluarea eficienței tratamentelor și a procedurilor, notează raportul Observatorului European.
Pentru textul integral vezi ediția print Medica Academica, Septembrie 2012.