Apariţia şi dezvoltarea modalităţilor și instrumentelor de comunicare au condus la un salt uriaş al societăţii. La 24 mai 1844 Samuel Morse, creatorul primului telegraf electromagnetic, transmitea primul mesaj peste ocean de la Washington la Baltimore. La 10 martie 1876 Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, a făcut primul apel telefonic, către asistentul său, Thomas Watson. În anii ’80 s-a dezvoltat telefonia mobilă, iar în 2000 a atins un apogeu, aparatele fiind extrem de sofisticate şi cu funcţiuni multiple.
Oamenii au fost mereu sensibili la mijloacele de comunicare, din mai multe motive. În primul rând, solicitările vieţii practice antrenează nevoia de a contacta alţi oameni. În al doilea rând, instinctul de comunicare este atât de puternic, încât oamenii vor să posede aceste mijloace pentru a discuta la distanță, de multe ori fără scop practic. Alte motive ale receptivităţii deosebite faţă de aparatele de comunicare sunt legate de nevoile de posesie materială şi de cele estetice, care explică faptul că mulţi oameni îşi cumpără telefoanele din ultimele generaţii fără a avea efectiv nevoie. Desigur, se pot stabili şi alte motive sau explicaţii ale interesului pentru achiziţionarea mijloacelor de comunicare.
3,5 miliarde de telefoane mobile
în întreaga lume
Telefonia mobilă are o serie de avantaje şi de dezavantaje. În era globalizării, reţelele de comunicare s-au intensificat, ajungând la cote impresionante. Nu numai că asistăm la o globalizare a alimentaţiei, consumului, culturii, dar şi la o globalizare a mijloacelor şi reţelelor de comunicare. Prin transmiterea de mesaje cu ajutorul telefoniei mobile oamenii pot solicita ajutor, pot lua decizii rapide, pot avea influenţă socială rapidă şi majoră, pot comunica lucruri importante către parteneri de afaceri sau către membrii familiei. Comunicând nu se simt singuri, pot socializa, îşi pot realiza aspiraţii, îşi pot programa activităţile, îşi pot organiza conduita, se pot simţi în siguranţă. În siste mele de sănătate se pune problema transmiterii datelor medicale (imagini radiografice şi alte informaţii) prin telefonul mobil, mai ales în urgenţă. Cine îşi putea închipui că oamenii vor putea să discute „prin aer” cu cei pe care îi cunosc şi care se află „peste munţi, ţări şi mări”? Iată că acest lucru fantastic este posibil… Dar are costurile sale!
Din păcate, efectele negative ale acestui gen de activitate nu pot fi ignorate. Companiile care manageriază comunicarea mobilă pot fi suspectate de controlul comunicaţiilor prin accesul la mesaje şi înregistrări, astfel crescând și potenţialul lor de a conduce lumea. Mai dramatice sunt efectele asupra sănătăţii oamenilor.
Companiile care gestionează producţia de aparate şi reţelele de transmisie au fost în mai multe rânduri solicitate să corecteze nivelul de nocivitate al aparatelor asupra organismului uman. Au fost întocmite standarde stricte şi articole de lege. Nu întotdeauna s-a reuşit controlul atent, corect al nivelului de radiaţie produs de aparatele care facilitează comunicarea prin unde electromagnetice.
Există mai mult de 270 de milioane de abonaţi de telefonie mobilă în America. La începutul anilor 2000 erau peste 3,5 miliarde de aparate în funcţiune în lume, dintre care 70% în ţările dezvoltate. În România unii cetăţeni au câte 2-3 aparate!
Factor favorizant
pentru cancerul intracranian
Mai multe echipe internaţionale de experţi au concluzionat că telefonia mobilă nu doar că poate favoriza cancerul, dar constituie o cauză de producere a acestuia. Cu atât mai evidente sunt trimiterile către cancerul intracranian. Creierul are o anumită structură dinamică care necesită anumite condiţii de funcţionare şi reglaj. Degradarea creierului se produce mai rapid în situaţiile de traumă mecanică, radiaţii, electrocutare, intoxicare chimică, suprasolicitare nervoasă, muncă solicitantă psihic în schimburi de noapte, traume emoţionale, ingerarea sau inhalarea unor substanţe psihoactive, medicamente care modifică activitarea neuropsihică, presiunea mediului (presiunea în aer sau apă modifică activitatea cerebrală). Desigur, se adaugă degradările din cadrul diverselor patologii cerebrale, de la demielinizare până la tumorile cerebrale, care pot avea efecte devastatoare.
Mobilul dublează
riscul de cancer la copii
Mobilul dublează riscul de cancer în cazul copiilor. Procentajul creşterii riscului este de 115%, afirma Lloyd Morgan, într-un studiu publicat în 2012 în „Journal of the National Cancer Institute”. În neurochirurgie asistăm la creşterea cazuisticii de copii cu tumori cerebrale. Copii au un craniu mai subţire, iar creierele lor sunt încă în curs de dezvoltare. Aceste procese cresc vulnerabilitatea creierului în raport cu radiaţiile. Câmpul electromagnetic produs prin comunicaţiile telefoniei mobile constituie un pericol major mai ales pentru celula nervoasă tânără. Acest câmp influenţează dezvoltarea tumorilor sistemului nervos, afectează nervul acustic şi favorizează tumorile acustice. Radiaţiile conduc la scăderea randamentului intelectual (memorie, atenţie, raţionament, învăţare, decizie, coerenţă ideatică etc.).
Studiu pentru utilizatorii de mobile de peste 10 ani
În 2004, prof. Anders Ahlbom şi colegii lui de la Institutul Karolinska din Stockholm au făcut cunoscute rezultatele unui studiu la care au participat 750 de utilizatori de celulare de peste 10 ani. Subiecții au fost ţinuţi sub observaţie timp de trei ani. S-a dovedit că telefonia mobilă afectează cert nervul auditiv. La 150 dintre subiecţi s-a pus diagnosticul de neurinom acustic. Intervenţia neurochirurgicală prezintă riscuri majore datorită localizării tumorei în vecinătatea trunchiului cerebral. În majoritatea cazurilor operaţia produce lezarea nervului trigemen, ceea ce determină “căderea feţei” – pacientul rămâne cu musculatura obrazului flască şi cu gura strâmbă datorită întreruperii fluxului nervos care dă tonusul muscular al obrajilor.
Sintetic, RF produc mai multe categorii de daune asupra sănătăţii:
• afectări funcţionale generale: oboseală, tulburări de somn, stare de disconfort, senzaţii neplăcute la nivelul pielii;
• degradări senzoriale: alterează structura retinei, provoacă cataractă, cancer la ochi, alterarea auzului şi mirosului;
• alterări ale compoziţiei sângelui şi apărării organismului: radiaţiile afectează compoziţia sângelui, degradând hemoglobina, reduc numărul şi eficienţa celulelor albe din sânge, deschid bariera sânge-creier pentru viruşi şi toxine, scad capacitatea de apărare a organismului;
• tulburări organice: stimulează astmul prin producerea de histamină din celulele mastocitare, cauzează probleme digestive şi creşterea nivelului de colesterol, stimulează stresul sistemului endocrin, în special pentru pancreas, tiroidă, ovare, testicule, creează dureri articulare, spasme musculare şi tremor, scăderea densităţii osoase în pelvis, tulburări sexuale. Există date care susțin că telefonul mobil poate fi incriminat pentru scăderea fertilităţii bărbaţilor (un studiu din 2008 realizat de Cleveland Clinic) şi pentru explozia cancerelor de sân.
Comunicarea prin telefonul mobil, datorită iradierii organismului, creşte vulnerabilitatea somatică şi antrenează apariţia unor grave riscuri şi patologii.
Cu cât timpul de folosire a mobilului este mai îndelungat, cu atât pericolul de cancer este mai mare. Un studiu efectuat în Suedia arată că în mediul rural radiaţiile de la telefonul mobil au impact mai mare asupra sănătăţii.
Structurile guvernamentale, inclusiv din România, recunosc pericolele determinate de radiaţii (inclusiv cele determinate de „celulare”) asupra sănătăţii. Recent a fost dezbătut efectul catastrofal al radiaţiilor produse de antenele GSM. Acestea produc radiaţii electromagnetice neionizante şi transportă energie care penetrează ţesuturile la diferite adâncimi. Energia pe care o cedează este sub formă de căldură. Deşi organismul are mecanismele prin care îşi reface echilibrul termic, nu ştie să lupte cu temperaturile locale. Experimentele pe animale au arătat că încălzirea locală este de un grad Celsius. Această încălzire produce o inhibare a unei proteine – gena P53, care previne cancerul (Irma Csiki, secretar ştiinţific la Institutul de Sănătate Publică Bucureşti – România Liberă, 26 octombrie 2006). Nenumărate reclamaţii au fost emise de diverşi cetăţeni care au acuzat că starea lor de sănătate s-a înrăutăţit din cauza antenelor GSM (peste 350 de sesizări): cefalee, tulburări vizuale, oboseală cronică, somn agitat, tulburări de comportament, dificultăţi de concentrare, schimbări ale stării de spirit, slăbiciune musculară, afecţiuni ale glandei tiroide etc.
Un avertisment oficial şi public privind pericolul telefoniei mobile a fost emis de către Agenţia Internaţională de Cercetare asupra Cancerului (IARC), parte a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. De asemenea, în Congresul American au fost dezbateri intense cu privire la revizuirea standardelor de sănătate pentru telefonia mobilă, iar guvernul taiwanez a anunţat că are în vedere interzicerea utilizării acestor aparate.
Constituţia României prevede la Art. 34(1) faptul că Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. În acest sens, (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Măsurile macro trebuie să se coreleze cu măsurile fiecăruia dintre noi în privinţa ocrotirii sănătăţii. Există câteva remedii pentru a ne proteja sănătatea de radiaţiile produse de telefonia mobilă.
Copiii, femeile gravide
și persoanele suprasolicitate, grupuri majore de risc
Copiii, femeile gravide şi persoanele cu probleme de sănătate sau suprasolicitate psihonervos în muncă reprezintă grupuri majore de risc. Nu este indicată telefonia mobilă la gravide, copii sub 12 ani, la pacienţi cu afecţiuni demielinizante ale creierului, la persoanele cu afecțiuni psihice, la cei care au probleme de sănătate, mai ales procese canceroase.
Părinţii care cumpără telefoane mobile copiilor ar putea renunţa la acest gen de cadou. La femeile însărcinate şi la persoanele cu probleme de sănătate se recomandă limitarea convorbirilor (apel maximum de 2 minute, 2-3 apeluri pe zi). Cei care au probleme cardiace sau cei care au în organism stimulatoare trebuie să evite contactul cu telefonul mobil.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, Mai 2012.
