Dan Ursuleanu, responsabil programe de sănătate în cadrul Oracle România, consideră că principalul avantaj al informatizării în sănătate se va resimţi în mediul rural, deoarece va scoate din izolare medicul de ţară. Cu prescripţia electronică şi cu protocoale de diagnostic şi tratament pentru cele mai frecvente 100 de afecţiuni, medicul din rural va avea la îndemână instrumente pentru a îmbunătăţi calitatea asistenţei medicale. Conform statisticilor, România deţine un record trist pentru statutul de membru: o cincime din decese sunt evitabile.
Dan Ursuleanu este de profesie medic, specialist în sănătate publică, are o vastă experienţă în administraţie publică şi statistică sanitară, dobândită în cadrul Ministerului şi al Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală. Între anii 2001şi 2003 a fost Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii. Este membru al Colegiului Medicilor din România şi al Societăţii Române de Informatică Medicală.
– Ce înseamnă e-Health în România? Care este stadiul de implementare al acestuia în setorul medical, comparativ cu celelalte state membre UE ?
– În România proiectele de e‑Health au început să fie discutate de cel puţin zece ani. Din păcate însă au rămas la nivel de discuţie. Începând din 2008, în baza fondurilor structurale special stabilite pentru aceste proiecte, există posibilitatea de a le dezvolta concret. La nivel la naţional s-a decis și este pe cale de implementare prescripţia electronică, iar la nivel local, unităţile sanitare eligibile au propus diverse proiecte din care o parte au fost aprobate spre finanţare. Din păcate, modul în care vede UE dezvoltarea sau standardele de implementare au fost mai puţin dezbătute în România. Aceasta face ca proiectele propuse să fie mai mult o invenţie românească decât ceva care să se alinieze la ceea ce Comisia a declarat în mod oficial că aşteaptă de la asemenea proiecte. Suma totală alocată pentru e-Health este planificată pentru mai mulţi ani de zile. S-au gândit două proiecte la nivel naţional şi o multitudine de alte proiecte la nivel regional. Consider că beneficiile acestor proiecte ar putea fi mai bine observate dacă evaluarea ar fi mai eficientă. Mai mult, în momentul de faţă, o problemă care ar putea apărea este asigurarea cash flow-ului necesar etapelor de proiect. Dacă furnizorului i se întârzie plata mai mult de trei luni de zile, proiectul se poate închide. Mă aştept ca ministerele implicate să reglementeze finanţarea astfel încât totul să se finalizeze la timp.
Cu probleme similare s-au confruntat şi Cehia, Ungaria, Slovacia şi Polonia. Binenţeles, dacă au început mai devreme, sunt mai avansaţi. Pare a fi o problemă de strategie. Ar fi fost ideal dacă în România s-ar fi început măcar anumite proiecte pilot înainte de a se fi accesat aceste fonduri. Am fi putut identifica din timp eventualele probleme. Lipsesc şi acele direcţii de sănătate cu competenţe pe e‑Health la nivel regional. Fapt care menţine o diferenţă între nivelul regional, care ar fi putut fi folosit pentru programe pilot, şi cel naţional. Ca finanţare vorbim iarăşi de o lipsă; naţional sunt alocate undeva la 18 mil. euro, în timp ce local 1,2 mil. euro. Un nivel regional intermediar de 6-8 mil. euro ar fi fost mult mai bun. Mai ales că experienţa statelor dezvoltate demonstrează că aproximativ 90% din cazuri se rezolvă la nivel regional.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
Johana Toma, redactor