Deși Danemarca are tradiția unui sistem de sănătate descentralizat, în ultimii ani tendința reformelor
și a inițiativelor politice este de a centraliza sistemul, se arată în cel mai recent raport al Observatorului European pentru Sisteme și Politici de Sănătate.
Reforma structurală din 2007 a creat regiuni administrative mai mari din vechile districte, iar organizarea spitalelor se înscrie în aceeași tendință: de-a avea mai puține spitale, însă mai mari și cu un grad de specializare ridicat.
Planificarea și reglementarea în domeniul sănătății sunt, de asemenea, tratate printr-o abordare favorabilă centralizării, fapt evident în planificarea la nivel național a specialităților medicale, dar și în stabilirea unui sistem național de acreditare – Programul Danez de Calitate în domeniul Sănătății – care stabilește standarde pentru furnizorii de servicii medicale. La capitolul finanțare, în ultimii ani a fost acordată o importanță tot mai mare finanțării în funcție de activitate în sectorul public, alături de modul tradițional de bugetare globală.
Însă anumite probleme rămân încă nerezolvate! Danemarca se află în urma altor țări scandinave la o serie de indicatori de sănătate, cum ar fi speranța de viață, fapt care ar putea fi explicat prin factori de risc, cum ar fi consumul de alcool și obezitatea; indicatorii referitori la fumat au început să se îmbunătățească în ultimii ani.
O altă provocare este legată de inegalitățile socioeconomice din sănătate. Pe viitor, Danemarca va trebui să țină cont în realizarea reformelor de schimbarea tiparelor de boală în condițiile unei populații îmbătrânite, cu afecțiuni cronice, să asigure suficiente resurse umane în domeniul sănătății și să îmbunătățească inițiativele referitoare la prevenție și la menținerea unei stări de sănătate cât mai bune, notează raportul Observatorului European.
80% din cheltuielile cu sănătatea, acoperite de stat
Cheltuieliele cu sănătatea în Danemarca sunt ușor mai ridicate decât în celelelalte state membre ale Uniunii Europene, iar mai mult de 80% din cheltuieli sunt acoperite de stat prin intermediul bugetării și finanțării bazate pe activitate. Procentul coplății suportate de către pacient diferă semnificativ în funcție de serviciu, cel mai ridicat înregistrându-se pentru medicamente, servicii stomatologice și ochelari de vedere.
Asigurarea voluntară de sănătate joacă un rol tot mai important în cadrul serviciilor de chirurgie și fizioterapie și este, în prezent, subiectul unor dezbateri aprinse între politicieni care afirmă, pe de o parte, că acestea ar contribui la eficiența sectorului sanitar, iar pe de altă parte, că ar alimenta inegalitățile în ceea ce privește accesul la tratament.
Furnizorii de sănătate la nivel municipal sunt finanțați prin taxele pe venit și prin alocările de la bugetul de stat. Pentru furnizorii de sănătate la nivel regional, finanțarea este asigurată prin granturile de la stat și prin intermediul municipalităților.
Paturi mai puține pentru psihiatrie și îngrijirea pe termen lung
Infrastructura spitalicească a trecut, de asemenea, printr-o serie de schimbări – numărul de paturi a scăzut de la începutul anilor ‘90 pe segmentele îngrijirilor medicale acute, în îngrijirea medicală pe termen lung și în psihiatrie. A scăzut și durata medie de spitalizare ca urmare a schimbărilor la nivelul opțiunilor de tratament, luând amploare tratamentul ambulatoriu, alături de o politică coerentă de dezinstituționalizare a pacienților psihiatrici. O tendință de dată mai recentă este cea de combinare a spitalelor și de centralizare a specialităților medicale, inclusiv o reorganizare a sistemului de îngrijire de urgență. Ca parte a acestui proces, guvernul a lansat programe de investiții majore în noi spitale și în îmbunătățirea celor existente, iar folosirea tehnologiei informației în sectorul de sănătate s-a bucurat de o atenție tot mai mare.
În prezent, toți medicii de familie folosesc dosare electronice ale pacienților, iar inițiativele aflate în implementare vizează realizarea unui Registru național de medicație, ca și jurnale medicale electronice ale pacienților în toate cele cinci regiuni ale țării.
Farmaciile cu afaceri mari le susțin financiar pe cele mai puțin profitabile
În ceea ce privește resursele umane din domeniul sănătății, numărul de medici se află într-o creștere ușoară, dar problemele de recrutare a personalului persistă, în special în zonele rurale. În ultimii 5-10 ani, s-a recurs la recrutarea activă a personalului medical din afara Danemarcei. Medicii de familie sunt distribuți destul de uniform pe teritoriul țării, dar specialiștii sunt concentrați în capitală și în alte zone urbane. Asistentele medicale reprezintă cel mai mare grup de profesioniști din domeniul sănătății, iar numărul lor a crescut pe parcursul ultimelor decade.
Îngrijirea primară este asigurată de medici de familie, fizioterapeuți, stomatologi și farmaciști care funcționează ca persoane fizice autorizate. Ca și în România, se așteaptă ca medicii de familie să acționeze ca „gatekeepers”, eliberând trimiteri pentru ca pacienții să se poată adresa medicilor specialiști. Îngrijirea secundară și terțiară se desfășoară în spitale deținute de autoritățile locale. Farmaciile sunt organizate privat, însă se supun reglementărilor statului asupra prețului și locației, astfel încât să fie asigurat accesul tuturor cetățenilor la aceste servicii, chiar și în zonele rurale. Un sistem de „redistribuire” financiară colectivă solicită farmaciilor cu cifră de afaceri peste medie să contribuie financiar pentru susținerea farmaciilor cu cifră de afaceri sub medie.
Pentru textul integral vezi ediţia print Medica Academica, Mai 2012.