“Ceea ce dai nu-ți poate lua nimeni!” – și de aceea am decis să risipesc în eter “întâlniri cu oameni care ne inspiră”, prin emisiunea “PORTRET cu Delia Budurcă”, pe care o realizez săptămânal la Nașul Tv.
Îți poate lua oricine ceea ce faci, ceea ce ai făcut, ceea ce ai construit și construiești, munca, reputația și, chiar dacă poate părea ciudat, ți se poate lua, până la urmă, și ceea ce ești. Nu direct, dar poți ajunge, încet-încet, să nu mai fii tu, din dorința de adaptare la un mediu ostil sau mult prea încrâncenat. Cât de departe putem ajunge, până la urmă, de noi înșine?! …e posibil ca până acolo unde să nu mai avem nicio legătură cu noi…?!
Îmi amintesc de tânărul medic anestezist care a murit după 20 de ore de gardă. Cât de obosiți putem fi, de viață, încât să ne luăm, pur și simplu, odihna veșnică?! Chiar trebuie să ne lăsăm energia risipită, furată, înghițită total de jungla urbană, politică, corporatistă și da, chiar umană?! Sau e până la urmă o alegere, la care avem dreptul fiecare dintre noi, de a fi la cârma propriilor noastre decizii și de a ne trăi viața pe care ne-o dorim?!
Aștept cu nerăbdare prima experiență de voluntariat – proiectul “Nepal for Life”, realizat de Asociația “Volunteer for Life”, coordonată de Ionut Ursu, în cadrul căreia vom merge în iunie 2018 în Nepal pentru a oferi ajutor unor comunități defavorizate.
Înființăm un cabinet stomatologic într o zonă în care nu au existat niciodată astfel de servicii, facem un atelier de informatică într-o școală rurală.
În România, zicem mereu că avem nevoie de ajutor, cerem să ni se dea… dar uităm, până la urmă, câte avem, cât de norocoși suntem… Poate reușim să vedem și să ne amintim mai bine prin comparație…
De mâini întinse de ajutor e întotdeauna nevoie…
