Ion Păvăloaia, profesor kinetoterapeut în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Sf. Ioan din Bucureşti, lucrează de peste 23 de ani cu pacienţii spitalului pentru recuperarea diverselor afecţiuni. A absolvit liceul “Gheorghe Şincai”, iar în 1979 cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. Are studii de specialitate în recuperarea hemofilicilor absolvite în 2004. Este autorul unor lucrări de specialitate prezentate in cadrul congreselor de recuperare medicală din România și din Finlanda.
Care este cazuistica în Spitalul Sf. Ioan? Care sunt cele mai solicitate programe de recuperare ?
Fiind un spital care are secţie de ortopedie, automat cazuistica este de traumatologie. În 2008 au fost peste 500 de pacienţi care s-au recuperat, aici, la sală. Sunt şi foarte mulţi bătrâni cu probleme de osteoporoză, spondiloze cervicale lombare etc. Aproximativ 115 dintre ei au numai afecțiuni de coloană, în speţă reumatismale. Avem un centru special de artroscopie, în care se intervine pe genunchi, umăr, cot, gleznă. Mai mult, este printre puţinele spitale în care se operează hemofilici, artroscopia fiind o metodă puţin invazivă, iar sângerarea este foarte mică. În ceea ce privește membrele, recuperăm orice tip de articulații.
Care sunt intervențiile specifice Spitalului “Sf. Ioan” ?
Există foarte multe cazuri de hiperpresiune rotuliană. În peste 90% din ele este vorba de hiperpresiunea externă, de cea generată de o cauză traumatică, de o luxaţie recidivantă a rotulei sau de natură congenitală. Tehnica este relativ simplă, se face artroscopic: se taie aripioara rotuliană externă, se vede în momentul acela exact cum cade rotula în şanţul intercondilian. Dacă este recidivantă, rotula scapă de acolo pentru că există o laxitate şi atunci medicul își ia o marjă de siguranţă şi suturează arpioara internă cu șase puncte de sutură. Este singurul spital la care se face genul acesta de operaţie.
În România, artroscopia s-a efectuat, pentru prima oară, în spitalul “Sf. Ioan”. Automat, a trebuit să refac programele de recuperare, pentru că vorbim de o operaţie foarte putin invazivă, fără sângerare, cu efecte imediate. Recuperarea merge mai în forţă decât la intervențiile clasice. Muşchii sunt aceeaşi, doar că poţi lucra cu 4-5 kg din prima fază. Pacientul este cel care câştigă.
Ce tehnici folosiţi ?
Tehnica este specifică fiecărui pacient. Folosesc contracţii izometrice, într-o anumită fază a afecțiunii, apoi mişcări izotonice. Prin urmare, vorbim despre o paletă de mişcări dedicate, în lanţ cinetic închis şi în lanţ cinetic deschis. Utilizez foarte mult scripetoterapia, ergobicicleta, scaunul de cvadriceps, pedale, balansoare, roata pentru umăr. Totul, conform afecţiunii şi locului afecţiunii.
Ce trebuie să aibă în vedere pacienţii când urmează un program de recuperare medicală ?
În primul rând, bolnavul vrea să se recupereze foarte repede, dar, pentru aceeaşi afecţiune, fiecare reacţionează diferit. Consider că un psihic bun, echilibrat, pozitiv, asigură 50% din procesul de vindecare. Fiind kinetoterapeut, încerc să aflu cât mai multe despre bolnav. Să evaluez starea de spirit, să văd ce reacţii are.
Recuperarea se face doar în centre de specialitate. Şi asta cât mai rapid după intervenție, până nu rămâne cu sechele. Nu există un timp anume alocat recuperării.Realizarea ei integrală semnifică reluarea activităţii anterioare, cu aceleaşi abilităţi pe care le-a avut înainte de accident, înainte de operaţie. Cred că sunt două lucruri care trebuie să conveargă: intervenţia chirurgicală să fie făcută foarte bine şi programul de recuperare să fie foarte bun, dedicat. În 90% din cazuri recuperarea este de 100%. Pot fi şi cazuri sechelare.
În derularea recuperării, chiar dacă pacientul nu îndoaie genunchiul la 90°, poate însă să stea pe scaun, să coboare scara. Sau dacă un cot nu are extensia completă, are flexia completă: poate să mănânce, se spală pe faţă, se piaptănă. Acestea sunt unghiurile funcţionale. Că urmăreşti, într-un final, şi unghiurile de lux, este cu totul altceva. Important este ca pacientul să poată socializa, merge la serviciu, chiar dacă nu are unghiurile de lux.
Ce tehnici adiţionale pot fi folosite pentru a putea recupera 100% funcţiile membrelor afectate ?
Toate sunt foarte bune. De exemplu, recuperarea în bazin – înotul – ajută în recuperarea scoliozei, a cotului, a genunchiului, a gleznei, sau a umărului. Pentru cei cu afecţiuni ale mîinii, terapia ocupaţională. De exemplu, pe femeile care au o problemă cu degetele, cu pumnul, le pun să tricoteze. Important este să înceapă să aibă o activitate.
Johana Toma, redactor
