E greu să analizezi detașat când abia ce ai trecut pe lângă un uriaș monstru de frică și de necunoscut. Când încă vezi de pe alte meridiane și latitudini cum vin imagini cu șiruri lungi de gropi dreptunghiulare… Dar poate este important să încercăm o privire de pe celălalt trotuar, sau măcar de la un metru distanță, să punem în context și în lumina experienței pe care mulți dintre noi o avem, să privim la cifre cu aceeași privire lucidă cu care ne uităm și la alte boli, la cancerul de col uterin, de sân, de plămân, la hepatită, la mortalitatea infantilă și la câte și mai câte… Să analizăm date, să le punem în context, să facem propriile noastre studii…
Dacă tot cele două luni de izolare ne‑au prilejuit un aer mai proaspăt prin reducerea traficului și mai multă liniște, mai multă introspecție și oportunitatea de a sta mai mult cu noi înșine, să nu le dăm pe nimic… Să luăm ce a fost bun din această experiență, în numele căreia s-au făcut rapid unele lucruri care trenau de ani și ani în sistemul de sănătate.
Dar să nu permitem să ni se confiște această experiență, să nu permitem să ni se confiște firescul, normalitatea și bunul simț, până la urmă demnitatea ființei umane, care trăiește respirând aerul proaspăt, de către nimeni, în numele nimănui, nici măcar al covidului…
