Deși am pornit cu un handicap de decenii de comunism, care ne-au impactat atât la nivel personal cât și social, și am mai trecut și prin chinurile facerii democrației, nici azi ajunse la final, progresele din medicina românească sunt incontestabile și înseamnă mulți pași înainte pentru pacienții români, dar și pentru medicii noștri.
Am reușit în multe domenii să ne apropiem de standardele la care ne uitam de la distanță în trecut, și chiar dacă nu se dă ora exactă în medicină din România, nici așa de departe nu mai suntem. Ba chiar pe alocuri, pe coridoare înguste, acolo unde personalități au deschis drumuri și și‑au asumat riscuri și provocări, am reușit să ne apropiem de ceea ce păreau anterior niște standarde inaccesibile.
Mergem către inimi mai bune prin dotări mai bune, dar și prin ambiția unor profesioniști care vor să își asume performanța, chiar dacă barierele birocratice și organizarea sistemului de sănătate a rămas rigidizată și de administrativ, și de politic, și de barierele mentale pe care încă nu reușim să ni le scuturăm.
Facem încă numai jumătate dintre operațiile pe inimă care ar fi necesare. Așa că suntem încă undeva, pe drum, până acolo unde să reușim să ne putem opera toți conaționalii care au mare nevoie.
Cu inimi bune.