Calitateaeste o componentă esențială, însă aproape absentă din programele de reformă ale sistemului sanitar din ultimii 20 de ani. În toate aceste programe și în retorica ce le-a însoțit s-a vorbit frecvent de îmbunătățirea calității îngrijirilor medicale, dar nu s-a făcut practic nimic în această direcție.
Calitatea exprimă însușirile esențiale ale unui produs sau serviciu, care îl fac să se distingă de produsele/serviciile similare ce au aceeași destinație. Cele două atribute ale calității serviciilor medicale sunt: indicația corectă și execuția bună, fiind exprimate prin sintagma: „să faci lucrul care trebuie și să-l faci corect de la început”.
Evaluarea calității în cadrul serviciilor de sănătate poate fi asigurată prin mecanisme interne și mecanisme externe. Cel mai important mecanism extern de evaluare a calității unui serviciu este acreditarea, care s-a răspândit în toată lumea ca un sistem practic, eficient și credibil.
Acreditarea este un sistem complex de apreciere din exterior, care are trei mari obiective:
• să ofere siguranță pacienților în legătură cu serviciile acreditate,
• să ofere informații corecte despre performanța serviciului acreditat,
• să conțină un proces care să stimuleze și să motiveze organizațiile și pe practicieni în activitatea lor îndreptată spre satisfacția pacientului.
Beneficiile acreditării spitalelor:
• consolidează încrederea comunității în unitatea sanitară respectivă, deoarece acreditarea este o demonstrație vizibilă pentru pacienți și pentru comunitatea pe care o deservește și reprezintă angajamentul acesteia de a furniza servicii de cea mai bună calitate;
• acordă spitalelor un avantaj competitiv, deoarece acreditarea oferă dovezi de îngrijire de înaltă calitate a pacientului și ajută în competiția dintre spitalele care oferă aceleași tipuri de servicii medicale;
• populația se va simți în siguranță alegând o unitate acreditată;
• pacienții sunt dispuși să plătească în plus pentru calitatea serviciilor;
• facilitează recrutarea de personal – declarația de angajament a unui spital cu privire la creșterea continuă a calității și siguranței pacienților vor spori rata de recrutare și de retenție a personalului.
În plus, conform prevederilor HG nr. 303/2011 pentru aprobarea Strategiei naționale de rationalizare a spitalelor, se intenționează modularea nivelelor de finanțare pentru serviciile spitalicești în funcție de intervalul de timp în care unitatea obține acreditarea.
Scopul acreditării, conform prevederilor art. 1 din HG nr. 1148/2008 privind componența, atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor (CoNAS), cu modificările și completările ulterioare, este îmbunătățirea continuă a calității serviciilor medicale spitalicești. Dar ca proces în sine, fără o finalitate practică, acreditarea nu are sens.
Standardele de acreditare
Elaborarea standardelor de acreditare este un proces complex, necesită o perioadă importantă de timp, necesită revizuiri și, mai ales, o largă acceptare din partea profesioniștilor din sistemul sanitar. Standardele sunt etaloane ale practicii medicale și se elaborează pe baza unor criterii care sunt în concordanță cu prioritățile sistemului de îngrijiri instituționalizate și cu normele stabilite prin reglementări legale. Standardele sunt stimulative, iar spitalul trebuie să tindă tot timpul să le atingă. Nu este suficientă doar stabilirea și atingerea standardelor. Doar dezvoltarea unei culturi a calității în tot sistemul sanitar poate asigura furnizarea unor servicii omogene, de înaltă calitate și integrate.
Metodologia de acreditare
Metodele de evaluare a calității unui serviciu medical pot fi clasificate în trei grupe după elementul evaluat ,și anume:
• evaluarea structurii care stă la baza acordării asistenței medicale,
• evaluarea procesului de îngrijire, care cuprinde tot ceea ce face personalul medical în folosul pacientului (investigații, intervenții, etc.),
• evaluarea rezultatelor.
Examinarea structurii presupune atât evaluarea bazei materiale și de cadre, cât și existența unor mecanisme de autocontrol a calității în fiecare spital sau unitate sanitară. Evaluarea structurii este poate cel mai ușor de făcut, deoarece elementele componente pot fi prezente sau absente.
Standardele de structură definesc condițiile și mecanismele (mediul) necesare pentru a furniza o îngrijire de calitate. Structura formează fundamentul de la care evoluează celelalte standarde.
Evaluarea procesului de îngrijire. Procesul este definit de acțiunea și comportamentul în momentul acordării îngrijirii și elementele îngrijirii în sine. Standardele de proces sunt scrise sub forma procedurilor și protocoalelor, având la bază ghidurile clinice elaborate.
Evaluarea rezultatelor. Rezultatul este definit ca o schimbare măsurabilă în starea de sănătate a pacientului, ca rezultat al îngrijirii acordate. Rezultatul îngrijirii nu depinde numai de calitatea îngrijirii medicale, ci și de alți factori, cum ar fi, de exemplu, caracteristicile sociale și economice ale populației. Rezultatul reprezintă criteriul fundamental de apreciere a calității asistenței medicale.
Evaluarea structurii și a procesului de îngrijire pentru aprecierea calității se bazează pe presupunerea că o structură bună și un proces bun vor determina un rezultat bun. Din păcate, procesul și rezultatul nu sunt întotdeauna corelate, putând exista atât un proces bun cu un rezultat prost, cât și un proces prost cu un rezultat bun. De aceea, cea mai exactă măsură a calității o constituie rezultatul.
Metodologia adoptată pentru aprecierea respectării standardelor se bazează pe analiza de moment și cea retrospectivă.
În analiza retrospectivă se aleg documentele (înregistrările) medicale din perioadele critice ale anului. Pentru analiza de moment se folosesc diferite metode de colectare a informațiilor:
• interviul, de preferință standardizat, al pacientului și personalului;
• observații de moment;
• consultarea foilor de observație și a celorlalte documente și înregistrări medicale.
Pentru acest proces de evaluare, spitalul este obligat să pună la dispoziția echipei toate documentele medicale existente. Procesul de evaluare nu trebuie privit ca o inspecție, deoarece scopul vizitei nu este de a controla, ci de a sprijini spitalul să-și îmbunătățească acele standarde deficiente. Acest lucru se poate realiza prin consiliere în timpul vizitei și prin educație continuă cu ajutorul materialelor informative despre standarde și despre cum trebuie să se pregătească spitalul pentru acreditare.
Acreditarea este declanșată la inițiativa organizației spitalicești, în conformitate cu prevederile Ordinului MS nr. 972/2010. Spitalele se înscriu în procesul de acreditare prin completarea unui formular tip și își exprimă opțiunea pentru programarea în timp a vizitei de evaluare.
Cu cel puțin 30 de zile înainte de data planificată a vizitei, spitalul transmite CoNAS Fișa de autoevaluare. Ulterior analizei Fișei de autoevaluare, CoNAS transmite spitalului informațiile referitoare la perioada planificată pentru vizită și la componența echipei de evaluare.
În timpul vizitei la spital, echipa de evaluatori se întâlnește cu personalul de conducere al spitalului în cadrul următoarelor ședințe: ședința de deschidere, ședințele zilnice de informare și ședința de informare finală.
Urmează redactarea proiectului de Raport de evaluare, operațiune care începe chiar în timpul vizitei de evaluare. Varianta finală a acestui proiect de raport este transmisă spitalului în termen de 5 zile de la terminarea vizitei, în vederea formulării eventualelor obiecții de către acesta.
Urmează analiza obiecțiilor și redactarea Raportului de evaluare, care se transmite atât spitalului evaluat, cât și Unității de Analiză și Acreditare din cadrul CoNAS, în vederea redactării Raportului de acreditare. Raportul de acreditare se transmite, de asemenea, spitalului, care are dreptul să formuleze contestație în termen de 15 zile de la primirea lui.
Raportul de acreditare se înainteazăapoiColegiului de conducere al CoNASînvedereaemiteriihotărârii de acreditareși de încadrareîncategoria de acreditarerecomandată.
