Pandemia de Covid-19 poartă în ea semințele unei viitoare crize de sănătate mintală, avertiza OMS la mijlocul anului 2020, iar realitatea care se perpetuează și reverberează de la nivelul autorităților pare să dovedească că așa va fi.
A naviga printre zile cu seninătate și normalitate pare un lucru greu de realizat atunci când alerta devine noua normalitate, când fenomenele contagiunii psihice ne asaltează din diverse direcții și cu scopuri diferite și când însăși realitatea e “vândută” în atâtea forme de nici nu mai știi care e.
Îmi amintesc de celebra comedie a marelui Will, “Îmblânzirea scorpiei”, când Catarina îi dădea dreptate soțului ei indiferent dacă acesta îi spunea zilei noapte sau nopții zi. Cum să ne dezvoltăm aparatul critic, cum să îl menținem sănătos și cum să supraviețuim printre zile când cuceririle științei, inclusiv valoroasele progrese de pe tărâmul psihiatriei și psihologiei sunt folosite nu numai spre binele oamenilor, în general, dar și pentru convingerea, persuasiunea, chiar manipularea într-o anumită direcție sau alta?!
După ce cultivăm intensiv panica, să cultivăm cu îngrășăminte speranța. Dar cât de credibili mai putem fi?! Și cât preț pune cineva pe aparatul meu critic, până la urmă pe demnitatea mea, ca ființă umană, dacă consideră că pot fi influențată de colo-colo și așa și pe dincolo?!
Istoria se repetă, mai ales pentru că se schimbă generațiile și oricât povestești trecutul dispare acea percepție reală, intimă, personală, experiența directă. Istoria se repetă pentru că generațiile se succed și uită, peste mecanismele psihologice care ne protejează de experiențele negative trăite.
Parafrazându-l pe Malraux, care a spus că secolul 21 va fi spiritual sau nu va fi deloc, cred cu umilință și cu tărie că Secolul următor va fi moral sau nu va fi deloc, pentru că deja ceea ce se află în mâna omului este arhisuficient ca să îi aducă pieirea.
Doar dacă nu ne decidem să punem arginții la locul lor, strict de intermediere a schimbului, și nu redescoperim moralitatea, empatia, bunătatea.
Față de semenii noștri și față de natură, Casa noastră.
