Urgențele pediatrice și bolile cronice ale copiilor au reprezentat principalele teme ale celei de-a IX-a Conferințe Naționale de Pediatrie. În cadrul acesteia, au fost prezentate în premieră aspecte ale patologiei copilului precum diagnosticul și tratamentul intoxicațiilor acute cu produse etnobotanice, biofilmul în infecțiile pediatrice, programul de supraveghere a infecțiilor respiratorii severe (SIRS) sau actualități în imunodeficiențe. Prof. dr. Eugen Pascal Ciofu, din cadrul Spitalului clinic de urgență pentru copii „Grigore Alexandrescu”, prezent la eveniment, ne-a vorbit despre evoluția patologiei la copii în ultimii ani, despre situația medicinii pediatrice din România și a cercetării din domeniu. >>>
Una dintre temele acestei conferinţe o reprezintă urgențele pediatrice. Cum stăm în România la acest capitol, suntem suficient de pregătiți ?
Eu cred că suntem destul de bine pregătiți la acest capitol din punct de vedere al cunoștințelor medicale, al trainingului făcut pentru medicii pediatri în legătură cu urgen-țe-le, un câștig fiind și înființarea specialității de urgențe medico-chi-rurgicale de care sigur că a beneficiat și pediatria. Oamenii îi avem, și părerea mea este că sunt de bună calitate și că își fac datoria, iar în ultimii zece ani am început să avem și aparatura necesară pentru asigurarea urgențelor. Pot să afirm că suntem chiar la nivelul țărilor vestice privind asigurarea urgen-țelor pediatrice, dar și în ceea ce privește cunoștințele și pregătirea profesională a medicului și a personalului mediu.
Cum se resimte în pediatrie fenomenul plecării medicilor în străinătate ?
Acest lucru nu are un specific în pediatrie, probabil că pleacă la fel de mult ca și în alte specialități. Sigur că e un fapt negativ pentru medicina românească. Ceea ce am observat însă ca un lucru îmbucurător este că unii dintre ei au început să se întoarcă și revin și cu cunoștințele dobândite în perioada în care au lipsit din țară și cu altă mentalitate privind abordarea bolnavului și aspectele terapeutice, ceea ce e benefic pentru noi. Chiar în cadrul conferinței, am stat de vorbă cu un coleg care s-a reîntors în țară după doi ani și jumătate și am avut un dialog foarte interesant în ceea ce privește anumite atitudini terapeutice; el ne-a împărtășit și din experiența pe care a câștigat-o în spitalele unde a lucrat în străinătate. Cred că pe măsură ce ne vom mai normaliza din punct de vedere economic și social, acest fenomen se va diminua. În esență, plecarea în străinătate se face pentru bani.
Nu credeți că plecarea în străinătate este și un câștig profesional ?
E un câștig profesional pentru medicul român, dar acesta nu trebuie să se realizeze prin plecarea medicului pediatru din țară. Acesta se poate face și printr-un training pe care medicul îl face în străinătate, prin parteneriate de colaborare într-un anumit domeniu, prin organizare de simpozioane, de congrese. Nu vreau să fac o pledoarie pentru a rămâne în țară. Știu că e greu. Eu am peste 72 de ani și am fost marcat de o anumită situație economică, socio-politică, așa că nu vreau să dau sfaturi, sunt doar niște opinii personale…
În ceea ce privește cealaltă temă a conferinței – bolile cronice – care sunt cele mai frecvente în România la nivelul copiilor ?
A crescut în mod îngrijorător, din nefericire, cancerul – bolile neoplazice, în special cele hematologice. Se observă o modificare în ceea ce pri-vește bolile de nutriție. Dacă în urmă cu zeci de ani vorbeam despre mal-nutriție, acum am început să vorbim despre obezitate; de asemenea, a crescut preocuparea pentru dia-bet ca boală cronică la copii. Pe de altă parte, au scăzut ca pondere o serie de boli cronice cum ar fi reu-ma-tismul articular acut, astmul bronșic, bolile cronice reumatismale.
Un capitol al bolilor cronice care încă nu este rezolvat în România este reprezentat de bolile congenitale de cord. Chirurgia cardiovasculară la copil pentru bolile congenitale de cord este departe de a fi rezolvată la noi. Nu avem decât vreo două-trei centre unde se rezolvă aceste probleme, dar pentru un număr absolut insuficient de copii față de necesități. În țară se nasc anual cam 1500-1800 de copii cu boli congenitale de cord. Dintre acestea, aproximativ 7-900 trebuie rezolvate chirurgical. Câte se rezolvă la noi? Între 150 și 300. Cele mai importante centre unde se fac astfel de in-ter-ven-ții sunt: Târgu Mureș, la prof. Radu Deac, precum și la Institutul Inimii din Cluj, dar aceste cen-tre nu pot cuprinde toate necesi-tățile, asigură în special zona Ardealului. La Timi-șoara s-a renunțat, prof. Șocoteanu nu mai operează sugari. La Iași, de asemenea, nu se lucrează, în Bucu-rești doar sporadic. Mă refer în special la chirurgia cardiovasculară a sugarului cu vârsta între zero și un an, care reprezintă o problemă.
Cu câți ani considerați că suntem în urmă față de țările vestice la acest capitol ?
Cu mulți ani! Nu avem încă suficientă aparatură, deși se aduce din ce în ce mai multă. Aparatura performantă a început să intre în țară foarte vioi prin spitalele și policlinicile private, ceea ce e un lucru bun. Avem și o lipsă de specialiști în domeniu. Suntem în urmă chiar și față de Ungaria. Noi avem copii pe care îi trimitem pentru operație de cord congenital la Szeget sau la Budapesta, centre unde se operează de mai multă vreme. Există un centru de boli cardiovasculare cu rezolvare chirurgicală la Sofia, dezvoltat și la nivel european, înființat încă de Dimitrof. Nu știu ce anume a ținut chirurgia cardiovasculară a sugarului și nou-născutului pe loc, ba chiar a frânat-o la noi în țară.
Care este situația în ceea ce privește alimentația bebelușului? Potrivit unui studiu realizat anul trecut din România, doar 16% dintre bebeluși sunt hrăniți cu lapte matern până la șase luni .
Aici sunt foarte multe cauze – poate fi lipsa de educație, faptul că nu se insistă asupra necesității și beneficiilor pe care le aduce alimentația naturală. Nu există manifestare știin-ți-fică în care să nu se pună accentul pe necesitatea alimentației naturale. Poate că această politică ar trebui intensificată la nivelul teritoriului, de către medicii de familie, dar nu este singura cauză. Sunt aspecte economico-sociale. Există probleme sociale de ordinul sărăciei – mama pleacă la lucru, lasă copilul. Nu aș putea spune că din cauza unor boli pe care le au mamele noastre față de mamele din alte țări.
Cum stăm în România la capitolul prevenție a bolilor la copil – sunt oamenii suficient de informați? La nivel european se pune mult accent pe prevenție .
Una dintre metodele de prevenire a bolilor la copii o reprezintă vaccinările. La noi se fac vaccinurile și nu cred că avem probleme cu așa ceva, lăsând la o parte discuțiile care sunt mai mult de ordin gazetăresc, legate de faptul că există o reticență a familiilor față de vaccinări. Unele vaccinări nu sunt sunt obligatorii, cum ar fi vaccinul împotriva rotavirusului sau vaccinarea antivariceloasă, sau chiar și vaccinarea împotriva pneumococului cu pentavaccin, iar părinții nu prea pot cumpăra aceste vaccinuri. Una dintre cauzele eșecu-lui campaniei de vaccinare împotriva papiloma virusului a fost insuficienta informare a părinților.
O altă modalitate de prevenire a bolilor la copii o reprezintă educația sanitară pe care o facem toți, cu fiecare bolnav care vine la noi, privind con-dițiile de viață, ameliorarea aces-to-ra, alimentația… Dar nu cred că noi avem copii mai bolnavi decât bulgarii, austriecii sau ungurii. Pre-venția ocupă un loc important în preocupările noastre și, chiar din facultate, îi educăm și pe studenți în acest spirit și le atragem atenția asupra acestui lucru.
Care considerați că vor fi problemele de sănătate ale copiilor în viitor? De exemplu, obezitatea. Este deja o problemă a prezentului sau ne așteptăm să devină o problemă ?
A început să fie o problemă a prezentului legată de alimentație, odată cu introducerea fast food-urilor. E o problemă mare de sănătate în SUA. Și la noi au început să se facă studii pentru că obezitatea nu are doar impact estetic, obezitatea în-seamnă boală, inflamație, boală cardiovasculară, renală, hipertensiune arterială. Nu pot să spun că în momentul de față obezitatea reprezintă un aspect de sănătate publică, dar a început să apară și la noi.
De asemenea, a început să devină o problemă consumul de droguri – diag-nosticul și tratamentul etnobotanicelor. La noi, la Spitalul Clinic “Grigore Alexandrescu”, funcțio-nea-ză primul Centru național de to-xicologie clinică a copilului. De doi ani a început să crească numărul copiilor care vin cu intoxicații cu substanțe etnobotanice. Înainte, erau drogurile sau substanțele de abuz, cum le numim noi, administrate pe toate căile – priză nazală, in-jecție intravenoasă, etc. Aici avem o abordare multidisciplinară, lucrăm împreună cu Centrul național antitoxic, cu Centrul național de luptă împotriva drogurilor, cu Societatea de toxicologie și Centrul de to-xicologie pentru adulți, cu neuropsihia-tria, cu serviciile Ministerului de Interne. Consumul de etnobotanice este o problemă nouă, a prezentului. <<<
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica – aprilie 2011
