Răzvan Vulcănescu, noul secretar de stat la Ministerul Sănătății, e manager public de profesie. Are un master la Essex, a fost director al Direcției de control din CNAS, a experimentat puțin și mediul privat, la GE, iar acum se ocupă de relația cu Parlamentul, dialogul social, achizițiile publice și coordonează Unitatea de implementare programe, astfel încât să absorbim cât mai mulți bani europeni, pe de o parte, și în concordanță cu prioritățile și strategiile UE, pe de alta. Spune că frauda în sănătate a devenit normalitate, pentru unii, iar noua lege va da libertatea asiguratului să aleagă între sistemul public și cel privat chiar pentru pachetul de bază.
Fiecare asigurat va putea opta pentru oricare dintre cele două forme de asigurare pentru toate tipurile de pachete de servicii medicale, inclusiv cel de bază.
Problema e mentalitatea unor oameni care s-au obișnuit atât de mult cu activitățile ilicite încât nu mai disting între ceea ce e permis de lege și ceea ce nu este.
Cine este Răzvan Vulcănescu, noul secretar de stat la MS?
Cred că antiteza care mă descrie cel mai bine este următoarea: tânăr îndeajuns să știu că pot, bătrân îndeajuns să știu că nu ar trebui și capabil îndeajuns să o fac oricum. Spun acest lucru pentru că în virtutea educației primite sunt un agent al schimbării, produs al mai multor unități de învățământ, rezultatul fiind un manager public, expert pe domeniul administrativ din sectorul sanitar.
Aveți și o diplomă în UK, la Essex, ce ați studiat?
Diploma obținută de la Universitatea din Essex este acordată la finalizarea masterului pe Integrare Europeană, Teorii și Politici Europene, Drept Competițional și Sociologie. Cursul a făcut parte din prima etapă de formare a Proiectului Tinerilor Profesioniști, proiect Phare ce a avut ca scop accelerarea și modernizarea sectorului public prin selectarea și formarea unui nucleu de lideri tineri, instruiți în spiritul valorilor și principiilor noului management public. Formarea profesională a continuat la Institutul Național de Administrație din București, unde am obținut diploma de Manager Public.
Care sunt responsabilităţile dvs. în cadrul Ministerului Sănătăţii?
Atribuția de coordonare a activității în domeniul relației cu Parlamentul este cea în virtutea căreia îmi revine în principal responsabilitatea de a susține, ca reprezentant al Ministerului, promovarea proiectelor de legi privind domeniul sănătății, precum și amendarea corespunzătoare a proiectelor aflate în dezbatere, atât în Plenul Camerei Deputaților și al Senatului, cât și în fața Comisiilor permanente.
Am fost, de asemenea, investit cu atribuții în domeniul dialogului social. Sunt președinte al Comisiei de Dialog Social care funcționează în cadrul ministerului, sunt membru în Plenul Consiliului Economic și Social și membru în Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social. În acest context, în cursul săptămânii trecute, a avut loc deja o primă întâlnire cu toți factorii implicați în negocierea Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și voi lua toate măsurile pentru ca acesta să fie semnat în cel mai scurt timp, astfel încât angajații din sistem să beneficieze de toate drepturile permise de legislația în vigoare. Serviciul de achiziții publice reprezintă o altă structură a cărei coordonare îmi revine. Având în vedere și noul pachet legislativ din domeniul sănătății, voi susține efectuarea de achiziții centralizate astfel încât să fie garantat principiul de cost-eficiență.
Îmi revine de asemenea ca și atribuție coordonarea activității Unității de implementare și coordonare programe, prilej cu care mă voi implica în identificarea și elaborarea propunerilor de proiecte pe baza priorităților din documentele programatice, coordonarea proiectelor care implementează politicile UE în domeniul sănătății și sprijinirea potențialilor beneficiari din domeniul sănătății în dezvoltarea și implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene și acorduri bilaterale.
Ce a însemnat experienţa în mediul privat, la GE?
Principalele motive care au cântărit în favoarea implicării mele în privat au fost nivelul ridicat de performanță, integritatea și, nu în ultimul rând, longevitatea companiei în mediul de business mondial. Activitatea desfășurată și formarea de care am beneficiat au contribuit la consolidarea principiilor manageriale de care sper să mă pot folosi și în activitățile viitoare. Singurul regret este că România nu beneficiază de nivelul de investiții pe care compania l-a făcut în Ungaria, unde conduce detașat atât ca prim angajator – peste 30.000 angajați – cât și ca prim contribuitor – aproximativ 6% din PIB.
La CNAS ați fost şeful Departamentului de Control. Care sunt problemele cu care v-aţi confruntat, ce ne puteți spune despre evoluția și eventual modul de soluționare ale acestora?
Activitatea de control este una sensibilă, care prin natura ei este menită să deranjeze pe unii, să-i incomodeze pe alții, dar care trebuie să facă abstracție de ingerințele externe și să evidențieze eventualele disfuncționalități, iregularități și ilegalități. Când am preluat departamentul nu exista o legislație unitară care să reglementeze și să susțină activitatea de control la nivelul sistemului, iar personalul era inferior pregătit și dezinteresat, în lipsa pârghiilor de motivare adecvate. Ori nu ai cum să faci performanță și să controlezi un sistem care administrează un buget anual de 5 miliarde de euro cu o mână de oameni a căror remunerație nu depășea 300-400 de euro pe lună. Am procedat imediat la introducerea unui pachet legislativ care să garanteze o eficientizare şi o profesionalizare a activității structurilor de control care îşi desfăşurau activitatea în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, aducând un plus de control asupra banilor publici cheltuiți și stabilind mecansime de lucru unitare, omogene, la nivelul întregii țări. Etapa imediat următoare a însemnat instruirea personalului de control cu privire la responsabilitățile lor, concomitent cu crearea de structuri de control în întreaga țară. Și, nu în ultimul rând, am făcut demersurile pentru ca personalul calificat astfel responsabilizat să beneficieze de toate drepturile salariale disponibile la acel moment, care să garanteze desfășurarea unei activități imparțiale, obiective și eficiente.
Fostul preşedinte al CNAS, dl Lucian Duță, vorbea despre un nivel al fraudelor între 200 şi 400 de milioane de euro. Care este estimarea dvs.?
Vreau să se înțeleagă de la bun început: am un respect deosebit pentru personalul medical care se sacrifică pe bani puțini prin spitale pentru a salva vieți, însă problema nu e doar fraudarea în sine, ci și mentalitatea unor oameni care deja s-au obișnuit atât de mult cu desfășurarea de activități ilicite încât ajung să nu mai distingă între ceea ce e permis de lege și ceea ce nu este, între ceea ce e cuvenit și ce nu este. Spun asta pentru că sunt deja celebre cazurile medicilor care au prescris medicație oncologică unor pacienți decedați, tratamente diabetice pentru persoane care nu sufereau de această boală, cazuri de internări fictive sau de raportare spre decontare a unor servicii medicale neefectuate. Sunt doar câteva exemple. Regret faptul că, uneori, demersurile de sancționare luate nu au fost urmate și de o tragere la răspundere altfel decât de natură pecuniară a făptuitorului, cu toate că organele de anchetă au fost sesizate. Mai mult, au fost și cazuri în care făptuitorului i s-a dat dreptate de către instanță, iar acesta s-a întors împotriva echipei de control. Ca și soluții de combatere, în cadrul ministerului, s-a înființat un Compartiment de Integritate care are ca obiect de activitate supravegherea fenomenelor de corupție. Totodată, putem vorbi aici și despre procesul de informatizare derulat de CNAS, care odată optimizat va permite un control eficient. Reţeta electronică, Sistemul Informatic Unic Integrat, cardul de sănătate, dosarul electronic al pacientului sunt elemente ale acestui proces, unele în curs de implementare, altele la nivel de proiect, dar imperative atunci când vorbim despre diminuarea, dacă nu chiar stoparea unor practici din sistem.
Care considerați că sunt primele trei măsuri care trebuie luate de urgență în sistem?
1. Elaborarea şi implementarea unui nou pachet legislativ în domeniul sănătăţii;
2. Deblocarea posturilor în sănătate;
3. Introducerea tuturor pârghiilor de control despre care vorbeam mai devreme.
Cum vedeți prefigurându-se, din perspectiva noii legi, principalele schimbări din sistemul de sănătate?
Unul din principalele efecte scontate îl reprezintă creşterea calităţii serviciilor medicale în spitale. S-au purtat discuţii îndelungate cu părţile implicate şi toate concluziile conduc spre măsura principală, menită să asigure un management performant, respectiv cea prin care spitalele nu vor mai fi instituţii publice bugetare, ci vor avea autonomie financiară şi managerială, prin introducerea conceptului european de autoguvernare. Sursele de finanţare se vor diversifica, fiind încurajată accesarea fondurilor europene nerambursabile; vom vorbi de autonomie managerială în finanțare, strategie și politica de resurse umane, sub rezerva aprobării de către Consiliul de Administraţie, avantaje pe care statutul de instituţie bugetară nu le permite.
Redefinirea activităţii de sănătate publică și de asistență medicală primară, controlul calităţii serviciilor, clarificarea răspunderii civile în asistenţa medicală şi creşterea rolului Ministerului Sănătăţii în monitorizarea şi controlul implementării politicilor de sănătate sunt alte aspecte esenţiale vizate de noua lege, fără a mai vorbi de schimbările ce se vor produce în privinţa statutului profesional al personalului medical, impuse de necesitatea corelării cu directivele europene.
Care sunt modificările care privesc sistemul de asigurări de sănătate?
Noua lege promovează un sistem mixt, public – privat, în care ambele componente se vor afla într-o permanentă competiţie, generată de libertatea acordată fiecărui asigurat de a opta pentru oricare dintre cele două forme de asigurare, pentru toate tipurile de pachete de servicii medicale, inclusiv cel de bază. Concurenţa va fi încurajată şi va fi posibilă intrarea pe piața asigurărilor obligatorii a societăților de asigurare, cu respectarea unor criterii clare. Pentru ca acest lucru să se întâmple, Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) ar trebui să nu mai facă parte din bugetul consolidat și să nu mai fie folosit pentru protecție socială.
Asigurații vor avea posibilitatea să participe la luarea deciziilor la nivelul societăților mutuale de asigurări de sănătate, iar societățile de asigurări vor fi obligate să-și informeze corect și transparent asigurații cu privire la calitatea și tipul serviciilor oferite, nivelul de compensare al acestora și furnizorii cu care sunt în contract. Şi încă un aspect foarte important: în prezent, pentru categoriile scutite la plată, nu puține la număr, nu plăteşte nimeni. În viitor, aceste costuri vor fi acoperite din bugetul de stat sau din bugetele locale.
Care vor fi condițiile pentru intrarea pe piaţă a noilor asiguratori?
În primul rând, societăţile mutuale de asigurări de sănătate vor fi autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi vor avea ca obiectiv principal protejarea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a membrilor aderenţi, care va fi de cel puțin un milion. Asiguratorul va desfăşura numai activităţi în legătură cu asigurarea de sănătate pentru membrii aderenţi.
Asiguratorii de sănătate pentru asigurările obligatorii vor încheia contracte de tip civil, după caz, cu furnizorii de servicii de sănătate. Condiţiile minime privind modalitatea de acordare a serviciilor de sănătate, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale din pachetul de bază şi modalitatea de decontare a acestora se vor stabili prin Acordul-cadru care se va aproba prin Hotărâre a Guvernului şi Normele Metodologice de aplicare.
Considerați că piaţa locală poate fi atractivă pentru intrarea unor jucători noi, sau vor activa în special companiile deja prezente?
Experţii în materie de asigurări apreciază că demararea reformei va determina o dezvoltare uriaşă a pieţei de asigurări de sănătate, cu un potenţial de creştere de până la câteva sute de milioane de euro în următorii ani. Este evident că o asemenea amploare bazată pe competitivitate implică şi apariţia unor noi entităţi.
Asigurări private de sănătate există şi acum, deşi piaţa oscilează în jurul a 10 – 12 milioane de euro, însă „cartoful fierbinte” e pachetul de servicii de bază. Ce se are în vedere pentru a fi cuprins în pachetul de bază? Cât poate cuprinde pachetul de bază?
În discuţia despre pachetul de servicii medicale de bază pornim de la o realitate certă: aşa cum este configurat în prezent, nu poate fi acoperit de fondul de asigurări. Varianta creşterii contribuţiei la sănătate nu poate fi luată în calcul, în contextul actual, astfel încât, aşa cum şi dl ministru Vasile Cepoi afirma, „trebuie să existe o asumare politică, să decidem să plătim pentru servicii care costă foarte scump sau pentru un pachet minimal. Dacă ştim pentru care risc ne asigurăm, cel minor sau major, vom şti ce trebuie făcut”. În stadiul actual al proiectului, se discută pe marginea unui concept bazat pe principiul riscului financiar şi al riscului funcţional-vital. Legea va defini şi un pachet de servicii sociale de sanătate, în beneficiul persoanelor cu venituri sub salariul minim pe economie.
Ați fost prezent la Ziua Transplantului, ce aveţi în vedere pentru dezvoltarea acestui domeniu, mai ales că există și un termen?
În materie de transplant se impune armonizarea legislaţiei naţionale cu directivele adoptate la nivelul Uniunii Europene. Însă, aşa cum s-a precizat şi în cadrul discuţiilor care au avut loc cu ocazia evenimentului de care aţi amintit, pentru dezvoltarea acestui domeniu un factor mult mai important decât fondurile îl constituie mentalitatea ce trebuie schimbată, atât din partea medicilor, cât şi din partea populaţiei.
Extinderea reţelei de coordonatori din cadrul Programului naţional de transplant, precum şi implicarea în acest domeniu a medicilor din alte specialităţi sunt eventuate strategii pe marginea cărora s-a discutat şi care ar putea constitui o bază de dezvoltare în domeniu.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica, iulie 2012.
