România este pe ultimul loc din UE în privința consumului de produse derivate din sânge și plasmă umană colectate din surse locale, arată raportul „Plasmă pentru România” comandat de Asociația Română a Pacienților cu Imunodeficiențe Primare (ARPID) și realizat de Observatorul Român de Sănătate (ORS). Analiza arată și că, din cauza lipsei spațiilor de depozitate adecvate, centrele de transfuzii sunt nevoite să arunce anual între 20.000 și 60.000 de litri de plasmă.
După cum s-a demonstrat deja, prin crizele de imunoglobulină din anii 2017 și 2018, lipsa unei strategii de colectare locală a plasmei pune în pericol accesul la tratament al pacienților români cu imunodeficiențe primare.
„Plasma colectată la nivelul Uniunii Europene acoperă doar 60% din necesarul de plasmă al UE, restul fiind acoperit de plasmă importată din SUA. Având în vedere atât creșterea constantă a necesarului de plasmă pentru fabricarea de medicamente derivate din plasmă umană, în special imunoglobulină, dar și scăderea numărului de donatori din ultimul an, din cauza pandemiei, consider că este imperios necesar să începem să colectăm plasmă și în România. Dacă nu vom face asta în viitorul cât mai apropiat, viața pacienților cu imunodeficiențe primare va fi pusă, din nou, în pericol”, a explicat Otilia Stanga, președinte ARPID.
Echipamente învechite și lipsa acreditărilor
Alte concluzii ale raportului sunt că centrele de transfuzii din rețeaua Ministerului Sănătății nu sunt acreditate conform normelor europene și că echipamentele existente sunt învechite și trebuie înlocuite. ”Mediul privat din România este decis să susțină colectarea de plasmă, ca dovadă că am oferit peste 1 milion de euro în echipamente în 2020 pentru colectarea plasmei convalescente de la pacienții care și-au revenit după Covid-19. Modelele de success în țările europene sunt cele unde mediului privat i s-a dat posibilitatea să intervină”, a afirmat Florin Hozoc, Besmax Pharma Distribution (BPHD) care a subliniat că unu din cinci oameni are nevoie de medicamente derivate din plasmă în decursul vieții.
România este în prezent dependentă de importul de produse derivate din plasmă, în condițiile în care majoritatea țărilor europene au dezvoltat sisteme de colectare și prelucrare locală a plasmei umane, asigurându-și astfel cantitățile necesare consumului intern. ”Toate crizele de imunoglobulină au fost cauzate de o legislație proastă, în care Ministerul Sănătății și CNAS nu au sprijinit pacienții și medicii care lucrează cu acești pacienți”, a spus prof. dr. Diana Deleanu, UMF Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca.
Costul mediu/pacient, neschimbat de ani de zile
În astfel de condiții, în lipsa unor măsuri urgente, țara noastră va ajunge să importe medicamente derivate din plasmă în cantități insuficiente și la prețuri exorbitante, lăsând bolnavii fără tratament. În România, trăiesc cel puțin 20.000 de pacienți care ar putea ajunge să depindă exclusiv de tratamentul cu medicamente derivate din plasma, persoane cu imunodeficiențe primare și boli genetice, cum ar fi deficitul de alfa-1 antitripsină și hemofilie. ”Noi trebuie să dăm pacienților cantitatea de imunoglobulină adecvată. Medicul primește un buget pe care trebuie să îl împartă la pacienți, iar numărul acestora e în continua creștere, avem nevoie de cantități și mai mari de imunoglobulină. Șansa de a avea acces la o doză corectă de imunoglobulină este foarte mică, iar costul mediu/bolnav ar trebui actualizat. Nu e normal să estimezi costul unui medicament pe baza anului anterior, costul mediu este de ani de zile, nu s-a adaptat la inflație, la faptul că cresc copiii și au nevoie de mai multă imunoglobulină”, a explicat Mihaela Bătăneanț, Spitalul pentru copii „Louis Țurcanu”, Timișoara.
Bune practici europene
Austria, Cehia și Germania sunt țările care au de departe cele mai mari volume de donații de sânge pe cap de locuitor, contribuind în mare măsură la resursele europene. Austria, Italia și Republica Moldova au reglementări specifice pentru colectarea plasmei pentru fracționare, sistemul de hemovigilență respectă întocmai standardele internaționale actuale și au campanii naționale de promovare a donării de sânge și componente sanguine. În plus, în Austria, sistemul public colaborează cu cel privat.
Investiții și colaborarea cu mediul privat
Recomandările studiului pentru România sunt crearea unui plan de investiții care să aducă sistemul la standardele și legislația impuse de Uniunea Europeană. Acesta ar trebui să include renovarea și dezvoltarea infrastructurii centrelor de transfuzii și dotarea lor cu aparatura necesară, implementarea de norme care să reglementeze clar toate etapele necesare trimiterii plasmei colectate la nivel local spre fracționare, de la monitorizarea sănătății donatorilor la colectarea, testarea, stocarea și distribuția plasmei. România ar putea beneficia de o reglementare clară a faptului că medicamentele derivate din plasma colectată în centrele private din România să fie distribuite în mod prioritar țării noastre. În cazul în care capacitatea de colectare a plasmei pentru fracționare din România ar depăși la un moment dat necesarul țării, exportul acesteia ar putea reprezenta un venit propriu pentru sistemul național de transfuzii, iar fondurile acestea putând fi reinvestite în dezvoltarea sa sau în sistemul de sănătate în general.
