Tratamentul cancerului de vezică urinară a rămas aproape neschimbat în ultimii aproximativ 30 de ani, cu excepția cazurilor în care pacienții au fost incluși în studii clinice, a afirmat conf. dr. Dana Lucia Stănculeanu, șef secție oncologie medicală I, Institutul Oncologic ”Prof. Dr. Alexandru Trestiorenu”, București, în cadrul unui eveniment dedicat afecțiunii supranumite ”cancerul uitat”.
”Imunoterapia este semnificativ mai bine tolerată de pacienți decât chimioterapia cu beneficii de creștere a calității vieții, mai ales pentru pacientul vârstnic. Este necesar să avem imunoterapia rambursată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) pentru pacientul oncologic din România”, a subliniat conf. dr. Stănculeanu. În lipsa compensării de către CNAS, pacienții ar trebui să plătească 5-6.000 de euro pentru o administrare. ”Pentru un pacient cu boala metastatică, tratamentul poate dura ani întregi dacă răspunde la tratament. Numărul de pacienți incluși în studii clinice este mic pentru că criteriile de includere sunt altele decât criteriile pentru tratament în mod normal. Au fost cazuri când accesul pacienților la tratament s-a făcut la sfârșitul perioadei de includere sau chiar cazuri când a doua zi după ce am primit aprobarea de a include pacienți, am primit și anunțul că perioada de includere s-a încheiat”, a explicat conf. dr. Stănculeanu.
În România, trăiesc în prezent peste 18.000 de persoane diagnosticate cu cancer de vezică urinară (carcinom urotelial), în timp ce 2.500 de cazuri noi sunt depistate în fiecare an. Studiul „Carcinomul urotelial. Analiza situaţiei din România” relevă faptul că pacienţii diagnosticaţi cu acest tip de cancer au rate de supravieţuire scăzute (5% supravieţuire la cinci ani pentru pacienţii cu boală în stadiul metastatic) în timp ce impactul bolii asupra calităţii vieţii pacienţilor este semnificativ. Potrivit datelor din studiu, din păcate aproximativ jumătate din pacienţii cu boală metastatică nu mai sunt eligibili pentru chimioterapie. Documentul a fost realizat de către Asociaţia Română de Urologie, Societatea Națională de Oncologie Medicală din România, împreună cu Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România şi cu sprijinul Roche România.
„Accesul pacienţilor la tratament multidisciplinar, nu doar la urologie sau oncologie, dar şi la radioterapie, radiologie, fizioterapie sau suport pentru reinserţie socială ar răspunde nevoilor specifice ale pacienţilor cu carcinom urotelial. Este nevoie de soluţii la nivel naţional sau local pentru a crea aceste structuri interdisciplinare. O direcţie de urmat ar putea fi reprezentată de soluţii tehnologice, precum aplicaţiile digitale, care permit comunicarea interdisciplinară într-un mod rapid şi uşor”, a declarat acad. prof. dr. Ioanel Sinescu, medic primar urolog, Clinica de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, Institutul Clinic Fundeni, Bucureşti.
Implicaţiile psiho-sociale în cazul pacienţilor cu cancer de vezică urinară sunt mai ridicate decât în cazul altor pacienţi oncologici. Soluţiile terapeutice chirurgicale specifice (extirparea vezicii urinare şi parţial a organelor vecine) pot avea consecinţe importante pentru viaţa cotidiană a pacienţilor. În aceste situaţii, studiul propune organizarea unor programe de suport psihologic specializat şi un dialog concret cu asociaţiile de pacienţi pentru a identifica măsuri şi acţiuni aplicabile pentru a ajuta reiserţia socială şi familială a pacienţilor cu acest tip de cancer.
„Pacienții cu cancer de vezică urinară nu trebuie să rămână uitaţi. Aceştia au nevoie de acces la cele mai noi tratamente, precum imunoterapiile oncologice – care din păcate nu sunt compensate încă – dar şi de sprijin psihologic specializat. Dialogul deschis între medici, asociaţii de pacienţi şi autorităţile cu atribuţii în sectorul de sănătate este singura cale pentru a putea oferi soluţii şi speranţă acestor pacienţi, greu încercaţi”, a completat Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România.
Analiza mai propune şi o serie de măsuri specifice în cadrul sistemului de sănătate, precum creşterea implicării medicilor de familie în identificarea pacienţilor cu risc, diagnosticarea precoce, precum şi o mai bună colectare a datelor epidemiologice printr-un crearea unui registru naţional de cancer.
