Formarea calculilor urinari este o boală comună, de importanţă majoră în întreaga lume, cu incidenţă în creştere şi care apare cu preponderenţă în statele industrializate. Astfel de observaţii par să sublinieze impactul stilului de viaţă şi al alegerii diferitelor diete, precum şi al accesului la o îngrijire medicală mai bună în formarea calculilor urinari. >>>
Formarea calculilor renali şi compoziţia chimică a acestora sunt dependente de vârstă şi sex. Cei mai mulţi calculi apar la pacienţii vârstnici. Cu toate acestea, observaţiile clinice au indicat nu doar o schimbare a frecvenţei şi a compoziţiei calculilor urinari, dar şi o comutare a incidenţei legate de vârstă şi sex. Boala calculilor urinari rămâne rară la copii, cu incidenţa globală constantă. Ca şi la adulţi, factorii implicaţi în complexul sindromului metabolic, precum obezitatea, expun copiii la risc pentru formarea calculului urinar.
Totuşi, unii autori au sugerat că impactul schimbărilor climatice, modificarea stilului de viaţă şi dietele alese sunt cauzele cele mai probabile pentru creşterea incidenţei şi a prevalenţei urolitiazei. Taylor şi Curhan au demonstrat corelaţia dintre greutatea corpului şi excreţia calcului urinar. În două ample serii epidemiologice, au raportat de asemenea diabetul ca un factor de risc independent pentru dezvoltarea calculilor la rinichi. Siener a confirmat astfel de descoperiri în studiile făcute asupra formaţiunilor calculoase care revin. Comutarea compoziţiei chimice a calculului a fost raportată posibil ca rezultat al schimbărilor stilului de viaţă descris.
Calculii de calciu sunt predominanţi la femei şi bărbați. Cu toate acestea, urolitiaza rămâne o boală cu o clară predominanţă la bărbaţi, pentru toate tipurile de calculi, cu excepția calculilor infecţioşi. În diverse studii, incluzând peste 200.000 de analize referitoare la calculi, această diferenţă a crescut perioada de observaţie cu 2,7:1 rata bărbat: femeie pentru cei mai comuni calculi cu conţinut de calciu. Daudon şi colab. a arătat că oxalatul de calciu şi acidul uric sunt predominant întâlniţi la bărbaţi, iar la femei fosfatul de calciu şi calculii ”infecţioşi”. Aproximativ 15% dintre toate formaţiunile de calculi conţin fosfat de calciu. Mai mult de un sfert din aceşti calculi din fosfat de calciu conţin fosfat acid de calciu, care este dificil atât de tratat, cât şi de prevenit. Studiile demonstrează o creştere importantă a calculilor de fosfat de calciu.
În prezent, compoziţia acidului uric pare să fie cel de-al doilea tip de calcul comun celor două sexe. Daudon a raportat o semnificativă creştere în frecvenţa calculului din acid uric, deşi în studii rata a rămas stabilă.
Calculii din timpul infecţiei au scăzut cert pe parcursul anilor, merit atribuit îmbunătăţirii îngrijirii medicale. Trinchieri a raportat 15 ani de studii în Italia referitoare la analizele calculilor cu un număr scăzut de infecţii calculoase. Marickar şi Vijay au relatat o scădere a infecţiilor calculoase la femei, în ciuda unei creşteri generale a formațiunilor de calculi urinari. Calculii cistinici, formaţi la pacienţii cu cistinurie, reprezintă numai un număr foarte redus dintre toţi calculii urinari. Apogeul la vârstele tinere este în acord cu primul eveniment de calcul, care apare în cea de-a doua decadă de viaţă, chiar dacă cea mai scăzută frecvenţă la vârstele înaintate poate fi rezultatul unor măsuri preventive.
Interesant, un studiu german a demonstrat diferenţe regionale semnificative. Calculii care conţin acid uric au fost predominanţi în sudul Germaniei, cu o frecvenţă ridicată de calculi din cauza infecţiei în estul Germaniei. Putem doar găsi ipotetic o explicaţie pentru aceste descoperiri. O dietă bazată doar pe carne roşie poate explica rata ridicată de calculi de acid uric în sudul Germaniei. Frecvenţa ridicată de infecţii calculoase în estul Germaniei este surprinzătoare şi nu poate fi explicată adecvat. Totuşi, aceste descoperiri pot fi consecutive diferenţelor în îngrijirea medicală. <<<
Continuare în număril viitor.
