Ocupați cu vocea străzii, politică și întrezăritul printre perdelele de manipulare, am uitat de tot de subiectele din sănătate, de plecarea medicilor, de lipsurile de medicamente, de pacienții aiuriți de drumuri și diagnostice, de lipsa vaccinurilor, de premiere medicale și de rutină, deși în spitale tot așa se operează, tot așa ajung pacienții la medic și tot așa ajung – sau nu ajung – medicamentele la pacienți!
“Vrem o țară ca afară!” Deși, uneori, nu e chiar așa de bine afară. O doctoriță cardiolog s-a întors din Statele Unite ale Americii, după ce își dăduse toate examenele și putea profesa, ba chiar avea și un post în spital, pentru că nu-i putea arunca înapoi în stradă pe bolnavii cardiaci care nu aveau asigurare. “Nu pot, cum să nu-i fac tot ce știu și tot ce pot și să-l arunc înapoi în drum!” îmi spunea. E tânără, s-a întors și lucrează la Brașov.
Doi foarte tineri medici, soț și soție, au fost să lucreze în Marea Britanie. După un an de lucru acolo, s-au întors în România, la Cluj. “Cum a fost, de ce v-ați întors?!”, i‑am întrebat. “Ok, am lucrat, a fost bine, am făcut ceva bani, dar atât! Nu puteam trata pacientul astfel încât să îi fie lui cel mai bine, nu urmăream în primul rând binele pacientului, ci să ne ținem exact de ghiduri astfel încât să fim acoperiți!”, mi-au spus tinerii. Lucrează acum în două spitale din Cluj-Napoca și urmăresc ce și-au dorit: binele pacientului!
Un alt caz, român plecat în Marea Britanie, plătitor de taxe și impozite acolo, trebuia să aștepte 5 luni pentru o operație la genunchi. A venit în România și s-a operat imediat, la fel de bine, pe bani jumate.
Îmi amintesc de un șef de companie farmaceutică care lăuda – la un moment dat – un fapt pozitiv de care părea că toți uitaseră – introducerea vaccinării contra hepatitei B.
Tot blamăm sistemul nostru de sănătate care nu e perfect absolut deloc, dar are și unele aspecte fooarte bune de care uităm – este accesibil, nu trebuie să așteptăm luni de zile pentru o proteză de genunchi sau pentru alte operații, ușa la urgență ne este mereu deschisă.
Să nu uităm că de multe ori eroismul se scrie cu litere mici, în fiecare zi în care te straduiești să faci din nimic bici. Vrem, totuși, o țară ca afară! Dar să și păstrăm ceea ce avem noi mai bun!