Anual, 10-15% dintre copii sunt diagnosticaţi cu dermatită atopică
Bolile alergice, apanajul societăţilor de tip occidental, reprezintă un domeniu medical extrem de dinamic, în care studiile de cercetare de actualitate sunt esenţiale. Dr. Roxana Bumbăcea, medic primar în alergologie şi imunologie clinică la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, a participat la o serie de studii clinice de profil, dezvoltând o nouă metodă de tratament în reacţiile imuno-alergice induse de medicamente. Mai mult, dr. Bumbacea prezintă criteriile de diagnosticare şi principiile terapeutice specifice în dermatita atopică. >>>
– Cum aţi descrie specialitatea căreia vă dedicaţi ?
– Particularitatea acestei specialităţi constă în faptul că este o disciplină de învăţământ şi o specialitate foarte nouă. A fost introdusă prin anii ’70 de prof. dr. Ervant Seropian – întemeietorul Şcolii de Alergologie în România. Vorbim despre o specialitate foarte dinamică, foarte mobilă şi aceasta se datorează cercetării fantastic de active în domeniul imunologiei fundamentale, care stă la baza studiului bolilor alergice. Mai mult, este o disciplină care se schimbă de la an la an. Cifrele cresc foarte mult, se discută despre o adevărată “epidemie” de boli alergice. În România, de exemplu, deşi numărul de pacienţi nu poate fi precizat cu exactitate, cifrele care se vehiculează sunt de unul din patru copii sau unul din şase adulţi cu afecţiuni alergice. Sunt, prin urmare, foarte mulţi pacienţi şi foarte puţini specialişti.
Începuturile mele au fost dictate puţin şi de noroc, pentru că la vremea respectivă domeniul nu era foarte bine conturat. Era evident faptul că aveam vocaţie de internist, îmi plăcea să studiez bolile specifice medicinei interne şi am ales o ramură care în 1990-1991 era în plin avânt. Poate că m‑au captivat noutatea, avântul informaţional şi ideea de a participa la conturarea acestei specialităţi.
– Ce se studiază la ora actuală ?
– Pot spune că actualmente multe noutăţi sunt în domeniul dermatitei atopice. De aici şi avantajul teribil al echipei mixte formate împreună cu dermatologii de aici, conduşi de dl. prof. Călin Giurcăneanu. Este o afecţiune studiată bipolar, atât de dermatologi cât şi de alergologi. Pacientul care suferă de această boală are, de cele mai multe ori, un trecut familial de boli atopice şi are la nivel cutanat elemente de tip eczemă, căci despre asta este vorba. Problema la astfel de pacienţi o pune modalitatea de investigaţie. Este doar un exemplu de patologie foarte frecventă. Încercăm, prin alăturarea cu nucleul de dermatologie, să punem bazele unui centru de excelenţă în acest domeniu.
După cum spuneam, cifrele de prevalenţă ale afecţiunilor alergice sunt în creştere la nivel mondial. Se cercetează intens de ce cresc atât de mult şi este cert faptul că bolile alergice reprezintă apanajul societăţilor de tip occidental. Cercetările cele mai vechi, datate din perioada în care populaţia Germaniei – o populaţie cu rădăcini comune – era divizată, demonstrează tocmai faptul că incidenţa alergiilor era cu mult mai mare în partea de vest.
ROXANA BUMBĂCEA
Din 1999 este medic primar în Alergologie şi Imunologie Clinică, iar în 2000 a urmat o supraspecializare de Alergologie şi Imunologie Pediatrică. În 2006 a devenit şef de compartiment în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Elias. Începând cu 2006 este Şef de Lucrări Alergologie, Disciplina de Dermatologie oncologică şi Alergologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti. Între 1997-2009 este Investigator principal în 18 studii clinice internaţionale de fază II, III și IV. A prezentat peste 80 de lucrări ştiinţifice în cadrul congreselor naţionale şi internaţionale, publicate în reviste de specialitate. Este vice preşedinte SRAIC (Societatea Română de Alergologie şi Imunologie Clinică) şi membru activ al diferitelor comitete medicale de profil. Colaborează constant cu specialişti din Germania, Austria şi Italia.
– Care sunt cele mai des întâlnite alergii şi care v-au suscitat cel mai mult interesul ?
– Frecvenţa este în egală măsură şi a alergiilor respiratorii, precum rinita şi astmul bronşic, dar şi a celor cutanate, cum sunt urticariile sau dermatita atopică. Domeniul meu, “provocativ” să îi spunem, este cel al reacţiilor alergice la medicamente, care au constituit şi teza mea de doctorat. Am reuşit să identificăm tipul de mecanisme alergice implicate în aceste reacţii cutanate la medicamente, cu precizie şi fără a implica pacientul. Metoda rămâne, din păcate chiar şi astăzi, la rangul de metodă de cercetare, nefolosită pe scară largă în practica cotidiană pentru că este restricţionată de aparatul folosit şi de costuri. Metoda este pusă la punct şi o folosim numai în proiecte de cercetare şi pentru studii extrem de laborioase, pe care le prezentăm la congrese.
Pentru textul integral vezi editia print Medica Academica
Johana Toma, redactor
